Nebănuitele plăceri ale răzbunării

Când dai o țeapă în presă capeți publicitate gratis la ea ;) Mă tot întreabă diverși colegi din branșă dacă să se angajeze la un patron cu care eu nu m-am înțeles. Ce să fac, le spun sau îi las să se ardă?

Zilele astea se lansează un proiect la care era să lucrez și eu dacă nu s-ar fi întâmplat contrariul. E vorba de un nou post TV, local, la obținerea licenței căruia am ajutat și eu, cu numele și prezența, la CNA, alături de patronul postului și de o altă ziaristă implicată în proiect. S-a întâmplat în 2010, când un amic m-a recomandat acestui patron, care m-a lăudat că sunt exact ce-i trebuie lui, ca experiență în administrația locală. La reticențele mele, care aveau în vedere strict experiența mea insuficientă în materie de TV, omul a mai adus în echipă o altă ziaristă, specialistă în TV. Împreună trebuia să facem echipă să-i formăm omului o redacție funcțională și să-i conducem televiziunea.

Ne-am pus un pic capetele la contribuție, încercând să schițăm un proiect editorial, o echipă și sugestii de organizare. Nu pot să zic că m-am spetit muncind pentru acest proiect. Dar niște idei cel puțin i-am dat domnului patron, bașca faptul că am făcut frumos în fața membrilor CNA când a fost să primească licența de emisie. Și da, numele meu a spus ceva cel puțin la trei dintre membrii CNA care mă cunoșteanu personal.

Ulterior nu am bătut palma cu patronul respectiv, iar „despărțirea” a fost în termeni nu tocmai diplomatici, domnul socotind că noi cerem prea mulți bani pentru ce știm să facem (repet pentru cine n-a înțeles, el ne-a racolat ca fiind „exact ce-i trebuie lui”, „cele mai bune” bla, bla) și pentru timpurile de criză pe care le traversam. Nu, nu ceream mii de euro, dar nici nu ne mulțumeam cu 200 cu cât voia el să ne miluiască. Vorbeam totuși de un post TV care emitea non-stop, nu de o gazetă de perete sătească.

Bref, la momentul respectiv – 2010 – am fost un pic supărată de situație, pentru că m-am considerat cumva trasă pe sfoară de toată tărășenia, dar între timp am și uitat și mi-a trecut. Cinstit nici eu nu mi-am dorit foarte mult să lucrez acolo, că poate m-aș fi strofocat mai mult și, cine știe, dacă aș fi fost disperată aș fi acceptat condițiile patronului. E drept că nu semnasem nimic cu domnul acela, deci tot ce am prestat pentru el a fost pe încredere, lucru care se pare că nu se face în zilele noastre. Nu am primit nimic în schimbul ideilor mele, decât un email de despărțire cu un limbaj destul de … hai să-i zicem nervos, al patronului. Sigur că televiziunea respectivă se lansează acum grație investițiilor făcute de patron, și că nimeni nu e de neînlocuit, chiar dacă în media întotdeauna, dar întotdeauna, resursa umană face mai mulți bani decât orice device scump. Mă voi uita cu interes și eu să văd dacă noua televiziune implementează ceva din ideile mele și mă voi bucura că patronul le-a socotit totuși suficient de bune ca să le preia gratis 😉

Dar, cum viața asta nu lasă nimic nesancționat, iată că de câteva zile mă tot trezesc abordată de diverși oameni din branșă, care îmi cer părerea și sfatul despre noul post TV ce stă să se lanseze. Și care, ați ghicit, caută oameni. Întâmplarea face că pe sfântul Google, dacă dai o căutare după numele acestui post, dai peste unica știre Mediafax difuzată cu ocazia obținerii licenței, știre în care figurează și numele meu. Na, ghinion! Deși domnul patron se temea, la momentul despărțirii, că „o să mă denigrezi pe blog”, n-am considerat atunci că subiectul e suficient de important pentru blog. Dar acum mă amuză situația. Dacă ar ști el că oamenii vin la mine pentru referințe…. 😉

Acuma, ce să le zic eu oamenilor care mă întreabă: ce să fac, să mă duc acolo, e serios patronul sau e țepar? Se știe că presa în mod special are această aplecare către țepe, nu știu de ce…  Voi ce părere aveți, ce ar trebui să fac în situația dată? 🙂

Poza e de aici.

Etichete: , , ,

18 comentarii la “Nebănuitele plăceri ale răzbunării” Subscribe

  1. rollaroundinagony 01/08/2012 at 13:29 #

    Aaaa, si sa nu uit, foarte important…habar n-am care e baza legala pe baza careia se acorda licenta aia, dar nu cred ca sunt ochii frumosi sau numele uneia sau altuia. Adica, de nu ii cunosti sau nu intervii la membrii aia ai CNA nu ai sanse sa obtii licenta? Asta imi suna a influenta, a mizerie obisnuita romaneasca… Daca eu, simplu cetatean, vreau sa imi deschid o televiziune, trebuie neaparat sa am pe cineva care sa ii cunoiasca pe tolomacii aia de la CNA? Si daca nu aduc o persoana cu greutate, asa, ca tine, se cheama ca nu obtin licenta? Ofofof, de aia ne balacim in noroi, exact de aia…
    Ca tot veni vorba, nu poti sa pui o vorba rea sa le retraga licenta la nesimtitii aia care te-au luat in ras cu 200 de euro? Asa ar trebui sa faci! Ca tot cunosti vreo 3 membri CNA. Nu mai fac jocuri de cuvinte membri, membre, ca deja m-am plictisit.

  2. emil 01/08/2012 at 14:50 #

    Ce nesimtit, cum ii permiti tu, Dollo, sa zica asa ceva rolaround ala? Sa ii fie rusine, eu i-as sterge comentariile acelea ordinare imediat, ca sa se-nvete minte. Trebuie sa fie ori un pustan de vreo 16 ani, fie vreun bosorog la andropauza. Bine i-ai zis-o, superb. Si nu esti grasa, ba din contra, chiar arati bine. Ti-o spun aproape dezinteresat.

  3. dojo 02/08/2012 at 04:12 #

    Patronul e TEPAR. Asta trebuie sa stie. Orice idee si timp petrecut intr-un proiect COSTA. E ‘prostia’ ta ca ai lucrat pe incredere, dar patronul in cauza a fost misel. Nu e vorba de nicio denigrare, este vorba de adevar. Spune si tu ca i-ai proiectat postul si ti-ai pus OBRAZUL la bataie si ca ai ramas nici cu un multumesc. Cine-i prost, sa se angajeze la el.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Pur și simplu Norvegia

16

Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Dacă Traian ar fi vrut să cucerească Dacia în 2013…

turnulete

… l-ar fi oprit jandarmii să urce la cetatea Sarmizegetusa Regia, pe motiv că e închisă între decembrie și februarie, și astfel geneza poporului român ar fi așteptat primăvara

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor