Azi în tramvai se târa de la un capăt la altul un nene tapetat cu cartoane pe care scria sute de diagnostice. Avea tot ce poate fi mai grav în manualele de chirurgie toracică, la inimă și nu numai. Era curat, îmbrăcat destul de gros pentru canicula asta, și te făcea inevitabil să te întrebi de ce naiba nu stătea acasă dacă avea atâtea diagnostice. Când a trecut pe lângă mine s-a clătinat nesigur, dar s-a ținut de bară și a mers mai departe. Cât am mers eu cu tramvaiul nu a adunat nimic. Oamenii au acest obicei ciudat de a privi pe lângă astfel de oameni. Unii nu-i cred, alții se jenează de nefericirea lor.
Pentru o clipă mi-am imaginat cum ar fi dacă omul s-ar lăți pe podeaua tramvaiului și aș fi nevoită să-i acord primul ajutor. Mă surprind de câteva zile, de când am terminat cursul de prim ajutor, că mă uit la oameni cu gândul ăsta pervers în minte 😉 Ăstuia i-aș face sau nu respirație artificială? Dar compresia toracelui, cum ar fi, greoaie sau ușoară?
Vă spuneam că am făcut un curs de prim ajutor. Sunt multe locuri în România în care se pot dobândi astfel de cunoștințe de bază, de la Crucea Roșie la diverse organizații care promovează voluntariatul. În general costă în jur de 100 de euro sau dolari și chiar dacă aparent te gândești că nu e ceva vital pentru tine, eu zic că la un moment dat suma asta și cunoștințele dobândite cu ea pot face diferența între viață și moarte. Fie și numai dacă vă nimeriți într-un restaurant și se îneacă vreun mesean, iar voi îi faceți manevra Heimlich. Și nu e ca în filme, să știți 😉
Eu am făcut cursul la Parentime, și a fost o combinație. Pe de-o parte au fost proceduri de prim ajutor pe care orice părinte ar trebui să le știe, ca să-și salveze copiii în diverse accidente casnice. Dar am fost învățați și cum să acordăm primul ajutor adulților. Procedurile sunt un pic diferite, fie și numai pentru că atunci când vezi un copil la ananghie mai întâi îi faci un minut de resuscitare, apoi suni la 112, în timp ce pentru un adult telefonul înainte de toate este esențial. Explicația e că inima copilului e mai rezistentă decât a adultului, și copilul are nevoie mai urgentă de oxigen în plămâni, pe când adultul intră în stop cardio-respirator și telefonul la ambulanță poate fi mai util decât minutul de resuscitare cu mâinile goale.
Mi s-a părut interesant că în practică este al naibii de greu să faci resuscitare unui om. E ceva total diferit de ceea ce vedem prin filme. Mult mai puțin spectaculos, dar mai încărcat cu emoție. Să-i sufli eficient aer în gură, astfel încât să-i umfli plămânii, e o chestie care te stoarce de putere, iar dacă o mai combini și cu compresii toracice (30 de compresii, alternate cu două respirații gură la gură și tot așa până vine SMURD-ul) și nu ai rezistență fizică, ai toate șansele să cazi și tu lat lângă victimă înainte să vină salvarea.
Vă mai spuneam că doctorița care ne-a ținut cursul este medic specialist în medicina de urgență, la un spital de copii din București. Tipa ne-a povestit la curs că, la cererea unor profesori, a mai ținut acest curs și în școala fiului ei, în cadrul săptămânii „altfel”. E o chestie la care copiii s-au arătat receptivi și ar trebui luată în seamă și de onor Ministerul educației sau măcar de Inspectorate. Pentru că înainte de a-i învăța pe copii să-și facă cruce, de exemplu, ar putea să-i învețe și cum se face compresie pe o rană, cum să sune la 112 când leșină bunica sau dacă frățiorul mai mic s-a jucat cu o bilă și a înghițit-o. Eu mi-am amintit, de exemplu, făcând un bandaj la cursul ăsta, că pe vremea mea am avut un curs de prim ajutor la școala generală. Și acolo am învățat să fac bandaje, inclusiv unul foarte elaborat la cap. Nu pricep de ce s-a renunțat la obiceiurile astea bune de pe vremea lui Ceaușescu, din școli. Bine, cu ocazia asta am aflat de la o cursantă, farmacist de meserie, că nici măcar în facultatea de farmacie nu li se predau tehnici de prim ajutor, ceea ce pare o tâmpenie, mai ales că ești tentat să dai fuga într-o farmacie atunci când cade unul pe stradă. Și când colo, farmacista știe cel mult să-ți dea un pahar cu apă. Total contraindicat în anumite cazuri.
Apoi, tot la curs am aflat și cam ce trebuie făcut în caz de accident rutier – chestii din care, apropos, dai examen pentru carnet, dar nu ți le spune nici dracu la școala de șoferi – și la ce folosesc unele lucruri din trusa de prim ajutor din mașină. Doctorița spunea de exemplu că în trusa ei există și pipa Guedel și balon de resuscitare. Pentru cine nu știe, pipa Guedel este un dispozitiv din plastic care se introduce în gura unei victime ca să-i ții limba imobilizată – să nu și-o înghită, cum se zice popular – pe care apoi poți să fixezi un balon de resuscitare care să pompeze aer, ceea ce ar ușura manevrele de resuscitare. M-am uitat și eu în trusa mea cu ocazia asta (apropos, câți ați fost curioși să știți ce e în ea?) și am constatat că am două pipe Guedel (una pentru adult și una pentru copil) și niciun balon. Deci tot cu gura tre să sufli în pipa aia, dacă ai ghinion și dai peste un accident rutier în care vrei să dai primul ajutor. Cică numai mașinile fabricate din 2009 încoace au astfel de dotări în trusă.
Nu știu cât voi avea ocazia să aplic ce am învățat la cursul ăsta, sper să nu fie multe ocazii, și mai ales sper să fac alegerea potrivită atunci când va fi cazul să-mi pun pielea la saramură ca să salvez pe cineva. Pentru că, așa cum spunea și doctorița, nimeni nu e obligat să acorde primul ajutor, dacă consideră că manevra i-ar pune în pericol propria viață, după cum nu ți se poate imputa nici dacă ai salvat o victimă și pe alta nu, dintr-un accident. E vorba de o alegere personală de moment, dictată de logică sau de sentimente, cu care tot tu vei trăi apoi restul vieții. Și cu întrebarea: dar dacă aș/n-aș fi făcut cutare manevră, oare aș fi reușit să-i salvez viața?
„Explicația e că inima copilului e mai rezistentă decât a adultului, și copilul are nevoie mai urgentă de oxigen în plămâni, pe când adultul intră în stop cardio-respirator și telefonul la ambulanță poate fi mai util decât minutul de resuscitare cu mâinile goale.” Parțial, îmi scapă logica acestei fraze. Ideal ar fi să-l pui pe ăla care nu știe CPR să sune, în timp ce tu te ocupi de victimă. Sau să folosești un hands-free. Oricum, e jenant că la noi milițienii și gardienii publici NU fac cursuri de CPR (mă rog, CPR „at large”, vreau să zic).
Ideal ar fi să sune altcineva la 112 cât tu faci manevrele, așa e, dar dacă ești singur și găsești un adult sau un copil în situația de a avea nevoie de prim ajutor, asta e procedura: phone first la adult, apoi manevre de resuscitare până vine salvarea sau crăpi tu, iar la copil cinci respirații urmate de un minut de resuscitare, apoi telefonul. Da, și eu cred că la anumite categorii de job-uri ar fi obligatoriu cursul ăsta, dar n-ar strica băgat și în școli. Măcar opțional, dacă nu vor să dea calificative.
pe tine cati te-or salva in caz ca ai avea nevoie, pe la budapesta sau prin harghita, sa zicem, fiind!? 🙂 iti doresc sa nu ai nevoie vreodata.
E ingrozitor de trist ca poti gindi asa. Cind vezi pe cineva lesinat pe strada, tu te preocupi in prima faza sa ii verifici actele si nationalitatea, sa vezi daca merita sa ii acorzi, dupa puterile tale, ajutorul? Bleah.
Provin dintr-o zona cu populatie majoritar maghiara si sunt roman, nu prea am habar de limba maghiara. Pot sa-ti spun ca niciodata nu am intalnit vre-un caz in care sa nu ma ajute daca am avut nevoie. Chiar daca mie mi-a fost greu sa explic sau pentru ei sa inteleaga ce vreau, intotdeauna au incercat sa ma ajute. Logoreea cu nationalismul vine doar daca vorbim despre politica si despre apartenenta Ardealului, in rest, crede-ma ca sunt mai „de cuvant” decat romanii….
In legatura cu accidentele rutiere: In Germania faci si cursuri de prim ajutor pentru obtinerea permisului, iar in caz ca observi un accident, primul lucru pe care trebuie sa-l faci e sa asiguri locul respectiv, punand triunghiul reflectorizant cam la 100 de metri in directia din care vin masinile astfel ca sa nu dea o masina peste tine in timp ce dai primul ajutor. Iar cand esti pe autostrada si vezi un accident pe sensul opus, nu opresti si traversezi autostrada(cum a facut un sofer de autobuz roman in Spania, Dumnezeu sa-l ierte!) ci suni la 112.
Ca fapt divers, in 12 ani am asistat la un singur accident auto pe autostrada in Germania/Olanda, in Romania la trei. Un Germania/Olanda am stat 11 luni pe an, in Romania 1 luna.
Eu am facut CPR in State si e diferit: 5 compresii la 1 respiratie.
Nu cred ca ar fi bine sa se introduca in scoli, pentru ca s-ar face de mantuiala. Majoritatea nu stiu sa ia pulsul (in special cind e slab) si se vor repezi la orice persoana lesinata sa-i faca CPR. Si uite asa ii rup omului lesinat citeva coaste.
Și în State sunt două „curente de opinie” cu privire la CPR. Unii preferă încă guidelines de până în 2010.
The latest guidelines issued by the American Heart Association (Oct 2010): the most prominent change is from A-B-C (airway, breathing, chest compressions) to C-A-B (chest compressions first, then airway and breathing).
From the AHA Executive Summary (http://circ.ahajournals.org/cgi/content/full/122/18_suppl_3/S640): „The newest development in the 2010 AHA Guidelines for CPR and ECC is a change in the basic life support (BLS) sequence of steps from „A-B-C” (Airway, Breathing, Chest compressions) to „C-A-B” (Chest compressions, Airway, Breathing) for adults and pediatric patients (children and infants, excluding newly borns). Although the experts agreed that it is important to reduce time to first chest compressions, they were aware that a change in something as established as the A-B-C sequence would require re-education of everyone who has ever learned CPR.”
CPR se poate învăța de pildă de aici: http://depts.washington.edu/learncpr/
Varianta pentru nespecialiști: Hands-Only CPR from the American Heart Association:
http://www.heart.org/HEARTORG/CPRAndECC/HandsOnlyCPR/Hands-Only-CPR_UCM_440559_SubHomePage.jsp
Astfel de guidelines se dau anual, după fiecare întâlnire a specialiștilor în domeniu. De exemplu după întâlnirea din 2010 s-a spus că respirația gură la gură nu este obligatorie, dar este recomandată. Concret niciun salvator nu e obligat să o facă – sunt mulți care se tem de boli sau le e silă – dar specialiștii o recomandă ca utilă. Totul rămâne la latitudinea salvatorului. Dacă victima e o persoană dragă, face orice pentru ea.
Pe noi ne-a învățat că se fac 30 de compresii la două respirații, dacă ești singur, și 15 compresii la două respirații dacă sunt doi salvatori și unul face compresiile, celălalt respirațiile. Cinstit nu prea văd cum poți să faci cinci și o respirație, e un ritm mult prea solicitant pentru salvator. Te epuizezi. Cât despre CPR la școală, evident că ar fi adaptate la vârsta și nivelul copiilor. Nu sunt învățați să facă compresii și respirație, dar pot să facă chestii mai ușoare cum ar fi sunat la 112, presat rană pentru oprirea sângerării, bandaje, improvizat atele etc.
Scopul CPR e sa tii victima in viata pana vin profesionistii, realistic vorbind, 30 max 45 minute. Si asta sa o faci fara sa iti pui tu viata in pericol (ex. nu o faci in mijlocul traficului sau intr-o cladire arzind). E o linie subtire intre erou si stupid.
Nu e asa greu sau epuizant, smecheria e sa folosesti tehnica corecta: compresia nu o faci prin forta bratelor (cum am vazut ca face SMURD-ul la tv) si prin a trunchiului (ai bratele intinse).
„sper să nu fie multe ocazii” spui tu. Mai bine spera sa nu fie NICI una!
Mda, un comentariu cu 3 linkuri a intrat la moderare, ca spam…
Foarte de acord cu asta.
Si eu vreau de multa vreme sa fac un curs de asta. Poti sa ne spui cat te-a costat? nu gasesc pe site.
400 de RON plus TVA costă. Scrie aici: http://www.parentime.ro/workshopuri/curs-de-prim-ajutor/pret 🙂 Te poți înscrie tot pe site, dar dacă vrei îți dau un contact de acolo.
Mersi, cred ca nu vedeam de nas cum s-ar zice :)).