Viața la țară 2012

Satul românesc oltenesc îl așteaptă pe domnul Google, să-l descopere, cu niscai kitch tradițional. La Buzescu și Brastavățu.

Sunt sigură că v-am lipsit zilele astea. Și voi mie 🙂 Am fost în cucuieții Banatului, la Festivalul de Jazz de la Gărâna, despre care o să vă povestesc pe larg zilele astea. La întoarcere am trecut și pe la olteni, ca să duc acasă o fată frumoasă, originară din Brastavățu, Olt. Cu ocazia asta am făcut câteva poze și țin să vă împrospătez și vouă, ăstora care poate n-ați mai călcat pe la țară demult, imaginea despre kitch-ul satul românesc, că tot a anunțat Google că are de gând să ne pozeze și nouă comorile turistice cu trotineta – am auzit știrea azi la radio, în mașină.

Despre Brastavățu ar fi de zis următoarele: este un sat oltenesc, la sud de Caracal, în care în ultimii opt ani primarul a făcut câteva lucruri cultural-estetice, cum ar fi: a montat niște stâlpi de iluminat în fața primăriei și a căminului cultural – cu becuri roșii galbene și albastre – niște fântâni arteziene reprezentând niște îngerași cu câte o gâscă (sau un pește, nu m-am prins) în brațe – din gura gâștei iese apa – a astupat șanțurile din aceeași zonă, ca să amenajeze niște locuri de parcare. Fiecare zi dată de Dumnezeu brastavățenilor este „luminată” între orele 14.00 și 22.00 de Radio Oltenia pe care primarul îl retransmite pentru tot satul, în difuzoarele montate pe stâlpi în sat. În ciuda acestor dovezi sincere și emoționante de grijă primărească, omul a pierdut alegerile anul ăsta, în favoarea contracandidatului USL. Printre perdanți s-a numărat și candidatul Partidului Poporului,  zis și Tarzan, patronul „Tavernei olteanului” din sat care a beneficiat în campanie de prezența domnului Dan însuși. În rest, viața în satul Brastavățu este, la fel ca în oricare alt sat românesc, împărțită între cârciumă și munca la câmp. Singura legătură dintre cele două fiind căruța cu un măgar putere.

         

Din Brastavățu spre București am luat-o prin Caracal și Alexandria și cu ocazia asta am trecut și prin vestitul sat Buzescu, cu ale lui case țigănești de senzație.  Dar nu înainte de a-i căuta pe americanii cu scutul antirachetă de la Deveselu. Pe americani nu i-am găsit, nici plăcuța de la intrarea în sat nu arată vreun scut, ci tot o vacă, dar am rămas plăcut impresionată de judecătoria din Caracal. La fel și Dan Finuțu care și-a făcut casa din Buzescu întocmai după judecătorie, pe care a cunoscut-o și pe dinăuntru, când a fost condamnat.

În rest, la Buzescu kitch-ul este doar mai uniform și mai bine organizat decât la Brastavățu. Satul românesc, cum vă spuneam, îl așteaptă pe Google, să-l descopere.

  

Etichete: , , , , , , , ,

7 comentarii la “Viața la țară 2012” Subscribe

  1. Marius Georgescu 16/07/2012 at 19:41 #

    Chiar mi-ai lipsit-la fel cum mi-e dor de articolele scrise in DILEMA de Selma Iusuf.

    • TNH 16/07/2012 at 21:32 #

      Pfuai, aşa ai scris că ţi-e dor de articolele Selmei Iusuf din Dilema, încât am crezut că nu mai scrie. Am dat fuga pe dilemaveche să mă conving că e tot acolo…

      • Marius Georgescu 18/07/2012 at 15:29 #

        sorry!

  2. Niki 16/07/2012 at 21:42 #

    Gardul lui Finutu’ faec diferenta.

  3. ady 17/07/2012 at 00:10 #

    daca ziceai ca la intoarcere ai trecut prin corabia, imi bagam unghia in gat si faceam cu nervii. de sambata sunt in concediu la ai mei, la marginea olteniei, a romaniei si a geografiei.
    ps. ieri ne-am fiert/copt, dar asta seara e racoare si placut si am facut o sangria de sa stea pisicu’ in coada. 🙂

  4. Motanul rau 17/07/2012 at 10:51 #

    Da frumoasa tara’avem;)!

  5. umoristu 17/07/2012 at 13:04 #

    Pt ca ai fost la Garina…te urasc profund si ineficient, sunt galben-verzui de ciuda ca nu am ajuns acolo anul asta:)
    In Buzescu cind trecui (hehe) in 2005…conationalii m-au omenit cu niste pietre amical-traditionale aruncate. S-or fi speriat de motor:) oricum…Buzescu apare in zare ca un miraj, ca un „ceva” pe masura ce te apropii de el…imi venea sa ma ciupesc si sa ma frec la ochi pe masura ce crestea minunea in orizont…
    Frumoasa tara….brrrrrrrrrrrrrr

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.