Nu stiu cati ati auzit de Dan Perjovschi, eu mai vazusem desene de-ale lui dar nu stiam mare lucru despre el in afara de nume. Se pare ca e mai celebru afara decat in tara, dar nici asta nu e o noutate pentru Romania, nu? Aseara, la Forumul din Alpbach, Perjovschi a avut o prezentare si a desenat pe unul dintre peretii salii de congres. A reusit sa-i impresioneze si pe strainii care nu-l cunosteau. Mai multe persoane m-au pus sa le silabisesc numele lui, ca sa-l retina pentru ca li s-a parut `very cool` tipul.
Ce m-a izbit pe mine din prezentarea lui a fost un slide in care arata una dintre putinele lucrari permanente pe care o facuse recent pe peretii interiori ai proaspat inauguratei Biblioteci Nationale Tehnice din Praga. Zic putinele lucrari permanente pentru ca el de regula deseneaza pe pereti si dupa expozitie peretii sunt zugraviti, deci lucrarile lui sunt distruse. `Nu ma deranjeaza, pentru ca asta inseamna ca data viitoare pot fi mai bun. Ce am avut de spus acum zece ani acum e diferit`, zicea Perjovschi aseara.
Revenind la biblioteca ceha. Cand au inaugurat cladirea care seamana foarte mult cu Biblioteca noastra Samsung, tipii de la Praga au facut un concurs pentru artisti – sa propuna ce ar vrea sa picteze pe peretii bibliotecii. Si ideile lui Perjovschi au castigat. Peretii Bibliotecii Nationale Tehnice din Praga vor ramane definitiv marcati de ideile desenate ale unui artist roman.
La Bucuresti, pe sediul care ne costa peste 100 de milioane al Bibliotecii Nationale, niste baieti destepti din Ministerul Culturii au pus numele Samsung, de zici ca inauntru e sediul coreenilor, nu intaia biblioteca a tarii. Iar peretii interiori au fost impartiti frateste intre ecranele `donate` de Samsung, niste imitatii kitchoase de picturi celebre si, fireste, nelipsitele icoane.
Desigur ca arta e o chestie subiectiva. Poate unora nu le place Perjovschi cu desenele lui despre somaj, saracie, UE, corporatii, puterea banilor, politica si prostie, dar cel putin are niste mesaje care iti pun creierul in miscare. Iar cand te duci la o bilbioteca asta ar trebui sa faci, sa-ti pui creierul la contributie. Nu sa te zgaiesti la niste ecrane sau sa venerezi icoane. Parerea mea.
Iata cateva din desenele lui Perjovschi de aseara:
*Va rog sa ma scuzati ca nu am scris cu diacritice, se pare ca aci in munti laptopul meu a luat-o razna, nu mai vrea sa scrie ca acasa.
Lasati-l pe Dan Perjovschi in pace ; exceptionalul artist e „pe fata” impotriva Jigodiei felics , impotriva Juntei useliste, aceasta „Ciuma a lui Caragea” ce a cuprins Romania vara aceasta… Toti cei ce sunteti in slujba lui felics, a trustului „intact” spurcati orice atingeti… Descrieti- daca ati fi onesti- metodele staliniste de Distrugere a Institutului Cultural Roman…Adevaratele Repere ale culturii romane, ca H.r.Patapievici, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu , Mircea Mihaies, laureata premiului Nobel Herta Muler si altii sunt impotriva voastra…Voi, toti ce ati calcat-o in picioare pe Distinsa Doamna Ana Blandiana, ati aruncat cu Mizeriile si Gunoaiele tipic securistice in Seniorul Corneliu Coposu, lasati cultura romana in pace… Ridicati-i in slavi pe d’alde socaciu victor, anti-occidental sadea, pupilul lui adrian paunescu ( putrezi-i-ar oasele!!!), tzaranoiul mircea diaconu ori Mascariciul mircea dinescu… MI-E SILA ETERNA DE VOI !
Eterna si fara leac sa-ti fie sila aia……ca din articolul asta oricum n-ai inteles nimic…..
Dolo,
Am vizitat site-ul bibliotecii si nu am putut vedea lucrarile – nu stiu poate sunt bune, poate nu.
Altminteri pare o institutie foarte vie si cu un program remarcabil.
Imi pare rau ca nu au pe site o sectiune dedicata restaurarii si conservarii de carte.
Proiectele de arta publica (public art project) se atribuie de obicei in urma unor competitii jurizate.
Juriul poate fi compus din curatori, sau critici de arta, administratorii institutiei in care va fi expusa lucrarea, arhitectul care a proiectat cladirea.
Criteriile de selectie sunt de obicei foarte clar enuntate in documentatia de concurs. Concursul poate fi deschis sau cu invitati.
Evident raspunderea principala revine curatorilor sau criticilor de arta. Tot acest comitet nu alege numai lucrarea dar urmareste si instalarea ei la timp si in banii alocati.
Citeodata dupa atribuirea lucrarii are loc o prezentare a principalelor lucrari participante si o consultare publica.
Una dintre cele mai interesante retele de arta publica o are metroul din New-York. Guidette Carbonel , o artista frantuzoaica are citeva lucrari extraordinare , in stilul anilor 60, la Rouen in Franta.
Si daca vrei sa aprofundezi ce inseamna cu adevarat atitudine civica si generozitate cind vine vorba de colectionari de arta iti recomand istoria lui Herb si Dorothy Vogel
Puneti presiune pe institutii sa demareze un proces real de promovare a artistilor si de achizitionare de lucrari de calitate.E vorba de banii vostri si placerea tuturor de a trai intr-un oras viu.
Si scuze pentru polologhia didacticista de mai sus – ma enerveaza ce se intimpla zilele acestea cu ICR, – mi-e teama ca promovarea culturii o sa ajunga iarasi pe mana patriotilor inimosi sfertodocti.
Felicitari pentru Dan Perjovchi ca a ajuns asa departe 😀 ! tuturor le doresc acest lucru 🙂
Lucrarile lui sunt destul de ok si faptul ca apar pe peretii unei biblioteci din Praga cred ca e un mare succes pentru el 🙂 .