Dacă citeşte vreun vameş titlul ăsta o să mă controleze şi în fund la aeroport, ca să găsească prezervativele alea umplute cu … găluşti de praf alb 🙂
Realitatea e că titlurile pot fi înşelătoare, în presă sau pe bloguri, dar şi în meniurile restaurantelor. S-a întâmplat că ieri, după ce am colindat vreo două ore munţii din împrejurimile staţiunii Alpbach, ne-am oprit împreună cu ghidul – un localnic amuzant – la o terasă să bem o bere. Băusem apă de izvor prin munţi, dar după o zi călduroasă, pe la orele 17-18, ce poate fi mai plăcut decât o bere rece într-un mic restaurant din faţa bisericii? Din tot grupul am rămas la terasa aia doar eu cu încă o româncă şi Thomas, ghidul nostru.
După o jumătate de bere pe noi fetele ne-a apucat şi foamea, aşa că am cerut un meniu. Şi l-am rugat pe Thomas să ne recomande ceva de acolo. Toate erau pe bază de sausages (cârnaţi), în diverse combinaţii. Thomas ne-a explicat cam cum e făcut fiecare fel, şi că acela pe care pusesem noi ochii era „sliced sausages with onion and vinegar”, adică felii de cârnat peste care au pus ceapă, ulei şi oţet. Un soi de salată cu cârnaţi, ne-am zis noi amuzate, Thomas ne-a asigurat că tradiţional tirolez aşa că ce ne putem dori mai mult? Ca bărbat, el ne-a zis că ne-ar recomanda ceva cu şi mai multă carne, dar noi, ca fetele, am zis să ne limităm la „o sălăţică”, mai ales că urma cina festivă peste câteva ore şi nu se cădea să facem nazuri la masă. Aşa că am comandat amândouă acelaşi lucru.
Dezamăgire totală când chelnerul ne-a adus nişte felii de parizer pe farfurie, cu o grămadă de ceapă deasupra şi niscai bucăţi de roşii, toate stropite cu ulei şi oţet. Unde sunt cârnaţii? l-am întrebat pe Thomas. Păi ăştia sunt cârnaţii, noi aşa le zicem. Păi noi le zicem parizer, am spus noi dezamăgite vizibil. La replica asta Thomas şi chelnerul au început să râdă pe înfundate şi să schimbe replici în germană. Erau cam încurcaţi, că nu ştiau dacă să râdă pe faţă sau nu.
L-am întrebat pe Thomas care e treaba şi a zis că ei spun „parizer” la … altceva. La ce? am insistat eu. Condoms (prezervative), zice Thomas băgând nasul în paharul cu bere ca să nu moară de râs. Am început să rîdem şi noi, iar hohotele chelnerului şi ale lui Thomas cred că au ajuns şi la urechile popii din biserica de peste drum.
După ce am râs toţi, chelnerul s-a asigurat că am început să mâncăm totuşi feliile de prezervative parizere şi s-a dus la bucătărie. Geamurile de la bucătărie dădeau înspre terasă, aşa că am putut să auzim şi de acolo nişte hohotele, repriza a doua. Chelnerul povestea la tot personalul despre cele două românce de pe terasă care mănâncă prezervative cu ceapă. Probabil că azi deja am devenit o legendă rurală acolo, în Alpbach.
Pe fondul ăsta general de veselie au apărut două tipe din Croaţia. Le-am povestit şi lor şi apoi am ajuns la numele celebrei staţiuni croate Pula. Iar glumele au început să se lege şi mai bine între cârnaţii austrieci şi staţiunea aia croată. De exemplu am ajuns la concluzia că toţi ne tragem din … staţiunea aia croată, cu condiţia să nu fi fost implicat şi ceva „parizer” austriac la concepţie… 🙂
Seara s-a încheiat în bună tradiţie tiroleză, cu încă nişte „dumplings” – adică găluşti, fel de mâncare făcut din diverse chestii, care ne-a marcat toate zilele acolo. Pentru că pe lângă cârnaţi, găluştile par a fi de fapt cel mai tradiţional fel de mâncare tiroleză. De exemplu în prima zi am mâncat găluşti cu caise, la desert. Semănau cu ale noastre cu prune, numai că aluatul nu era făcut cu cartofi, ci dintr-un doi de brânză dulce de vaci. Oricum, foarte bune.
La cina de a doua zi am mâncat găluşti cu spanac, ou şi cartofi, ca garnitură la un soi de pârjoală austriacă.Cina festivă din a treia seară a fost cu o imensă găluşcă din resturi de pâine, amestecate tot cu ou şi alte ingrediente, probabil ceva cartofi. Desertul a fost găluşti cu ciocolată şi frişcă.
După cum mi-a explicat un austriac aseară, găluştile astea sunt făcute la ei şi din resturi de la alte mese – cum era cazul celor făcute din pâine – pe principiul că nimic nu trebuie aruncat. Oricum sunt foarte săţioase şi practic nu ai nevoie de pâine la mesele lor.
Cam asta am mâncat în principal în Tirol. Când mă întorc o să vă povestesc mai multe despre celebra straţiune.
Hai, mai fata, da si tu denumirile in tiroleza la toate bunatatile astea, ca se pierde o gramada de farmec daca le zici in engleza :))))
Păi ar fi așa: Kalbsrollbraten mit Blaukraut und Semmelknodel – asta e vita aia cu varză roșie și gălușcă de pâine. Apoi Spinatknodel mit Fleischlaibchen und Kartoffelpuree – asta e gălușca cu spanac, hamburgerul tirolez și piure. Iar ca desert Nougatknodel mit Butterbrosel – astea sunt găluștile cu ciocolată și frișcă. La găluștile cu caise nu știu cum le zicea, că ni s-a zis direct că sunt apricot dumplings 🙂 E, ți-a lăsat gura apă și de data asta? 🙂
trebuie sa incerci si Tiroler Kasspatzl’n
Aha, deci ai mancat gomboti.
În toate combinațiile și umpluturile posibile
Sa nu ratezi un Gulasch mit Semmelknodel!
Steltze!
Da, din ăsta am mâncat anul trecut, fix în Prater. E minunat.