Ieri am făcut pentru ultima dată cumpărături în civilizata Piață Vitan, despre care v-am mai povestit deja de câteva ori. Am plecat de acolo cu o vânătă, un dovlecel, patru ciuperci, un kil de cartofi, unul de castraveți și două legături de verdeață. Total 17.50 lei. Și cu o senzație de greață generată de foamea din ochii vânzătoarelor care nu știau cum să te mai facă la bani și la cântar.
Prima vânzătoare, de la care am luat totul mai puțin ciupercile, mi-a testat vigilența matematică socotind că dacă adună 2.70 lei de la cartofi cu 4.80 de la vânătă și dovlecel (da, zici că erau cultivate pe lună, fiecare în capsula ei specială) îi dă 9.50 lei. Când i-am atras atenția că pe vremea mea 2 și cu 4 făceau 6, nu 9 s-a scuzat și a cântărit din nou cele două legume pe care le-am luat ca să fac un ghiveci. Până la urmă la cântar a ieșit cum a vrut ea, și cred că și-a scos pârleala și la castraveții pe care mi i-a vândut cu 5.50 kg de zici că erau trufandale de primăvară. Plus cele două legături de mărar și pătrunjel = 15 lei. Roșii nu vreți? Nu!
La tipa cu ciupercile a fost așa: mi-a cântărit patru ciuperci mari, care costau 2.50 conform cântarului. I-am dat 5 lei și a ieșit de după tejghea să-mi dea și marfa și restul. Avea 2.50 lei în mână, dar uitându-se la mine mi-a pus moneda de 5 lei în mână și a zis: „patru și cu un leu cinci, restul dumneavoastră. Ia uite, am venit cu două hârtii de un leu, oare de ce?”
Poate pentru că 2.50 cât costă ciupercile și cu 1.50, cât mi-ați dat rest, nu face 5 lei, zic.
A, da, ia te uită, m-am zăpăcit!, zice ea și-mi dă și leul celălalt, cu părere de rău. Și nu, nu erau zăpăcite de clienți, dimpotrivă. E o tristețe în piața aia mereu. Probabil că tot cartierul o fi ajuns la concluzia la care am ajuns eu azi. Nu merită să te duci la piață și să pleci de acolo cu senzația că ai fost jefuit. Cinstit, cred că dacă mai zăboveam un pic printre tarabe mă taxau și pentru privitul mărfii. Până acasă nu mi-a ieșit din cap întrebarea: cum dracu să coste o vânătă și un dovlecel 5 lei?
Ori eu semănam cu proasta satului ori vânzătoarele alea din piață sunt mai disperate decât mine în fața ratelor la bancă. Oricum, mai cicălitoare și insistente ca vânzătoarele din Vitan n-am văzut decât în bazarul din Istanbul. Sar pe tine de cum te văd și te toacă cu întrebările gen ce ați dori? să vă oferim o roșioară? am cele mai proaspete cocomârle cu pene, acum sunt rupte din pomul din parcare…
Eu înțeleg că zona și chiria la tarabe în piața aia privată fac ca legumele și fructele să fie supraevaluate. Parcă ar fi Piața Dorobanți. Dar ăsta e deja un jaf, nu trebuie să-l dubleze și cu furtul la cântar sau la rest. Când am zis că mă duc până în Vitan, deși știam că sunt ceva mai scumpi, am zis că decât să consum benzină până în altă piață mai ieftină de cartier mai bine dau un leu mai mult aici, aproape de casă. Dar cred că ieșeam mai ieftin cu benzina și fără senzația ai neplăcută că am fost fraierită. Dacă stau să mă gândesc asta m-a deranjat cel mai mult, faptul că te fură pe față, cu scuzele pe buze în caz că le prinzi și cu mulțumesc frumos la plecare.
Nu mai zic că după aia am intrat în Mega Image-ul de alături, unde casierele alea nu știu să dea rest mai mic de 10 bani. Știu, am devenit scârțară, dar cum naiba în toată Europa primești rest până la cent și la noi îți rotunjește vânzătorul/casierul prețul din vorbe. Chiar dacă pe bon scrie x.85, casiera rostește direct x.90. Că e de la sine înțeles că nu o să vezi 5 bani vreodată rest. Cel puțin nu la Mega Image.
*restul