Legea succesiunii în România, câți notari, atâtea obiceiuri

De când umblu să fac succesiune după tata înțeleg de ce se dau de ceasul morții nevestele și fiicele de politicieni să fie notărese. Păi să fii notar în România e mai tare decât să extragi petrol din Golf

Știu că v-am promis astă primăvară că vă povestesc despre tata. N-am uitat, o s-o fac în vara asta, dar deocamdată adun informații. E foarte interesant că până acum cam toți oamenii care l-au cunoscut se întâlnesc într-un punct neașteptat pentru mine, când vine vorba să-mi spună ceva despre el. Și anume că tata a fost un crai care a schimbat femeile până în ultimul an de viață. Și că a fost suficient de galant încât ori de câte ori nu s-a mai înțeles cu femeia titulară să plece și s-o lase într-un oarecare confort locativ. E drept că în opinia lui de vină ar fi fost întotdeauna ele, nu el, deci cu atât mai nobil stilul lui cavaleresc … 😉

Dar, pentru că de atunci de când am aflat că a murit mă tot plimb între avocați și notari, unul mai cunoscător ca altul într-ale succesiunii, zic să vă povestesc câte ceva din absurditățile legii succesiunii. Deși îmi imaginez că e o singură lege care reglementează situația asta, notarii și avocații din România pare că au învățat fiecare după alt manual și judecă după reguli total diferite.

Ca să înțelegeți ceva din situație vă zic pe scurt că tata și mama au contractat un apartament împreună, după care s-au despărțit, apartamentul rămânându-i mamei, ca și ratele și copilul. Pentru că pe vremea aia nu era achitat, în decizia judecătorească s-a scris doar că mama primește apartamentul în folosință, nu în proprietate. Ani de zile mama nu s-a preocupat să-l scoată pe tata de pe contractul casei, deși ea a plătit ratele și impozitele, pe principiul că „mamă, eu din casa mea nu plec decât cu picioarele înainte, când oi muri te ocupi tu”. Când s-a decis s-o facă, pentru că a auzit ea că sunt mari taxele de succesiune și ar fi mai bine să-mi treacă mie apartamentul, din timpul vieții, s-a lovit de faptul că nu știa pe unde umblă tata. (Și) de asta am plecat eu în căutarea lui și i-am găsit doar crucea.

Cum se obține un certificat de deces

Am făcut rost de certificatul de deces de la primărie, cu niscai pile, deoarece legea românească prevede că dacă tu, moștenitorul, ești din altă localitate decât aia în care a decedat omul, nu ai voie să te duci pur și simplu la primărie, cât tot ești acolo în trecere, și să ceri certificat de deces…  Nu, trebuie să vii la București, unde ai tu domiciliul, să faci cerere la primăria ta, care să trimită la rândul ei o cerere scrisă și timbrată (de tine, petent), la primăria localității care a emis certificatul de deces. Ăia îl vor trimite prin poștă și abia așa îl capeți. În 30 de zile calendaristice, probabil.

Bun, am eludat această prevedere stupidă – de vreme ce tot eram în localitate respectivă – și, îndrumată de un avocat înainte, care mi-a zis că pe cale notarială e mai ușor decât prin tribunal, că se face succesiunea mai rapid și că ar fi chiar mai ieftin, am venit ca o floricică la București ca să fac succesiunea.

Aberații succesive

Aici, ce să vezi, nu e chiar așa de ușor. Pentru că, zic notarii nr 1, 2 și 3 consultați:

– îți mai trebuie și martori care să ateste că tatăl nu a mai avut alți moștenitori, copii legitimi sau nelegitimi, înfiați sau naturali – păi nu există asemenea martori infailibili, că nimeni n-a stat la curul lui tata ca să vadă dacă a mai făcut copii după mine (a se vedea paragraful inițial). Nașpa, zice notarul 1, trebuie fabricați. Martorii.

– îți mai trebuie să le chemi la succesiune și pe celelalte soții avute de tatăl tău – păi nu le știu pe toate, de fapt nu le știe nimeni pe toate, în sat se știe doar de două oficiale (după mama) care ar fi murit și ele. Nașpa, zice notarul 2, trebuie să aduci și certificatele lor de deces. Păi nu știu unde au murit, și ce treabă am eu cu decesele lor? Și în calitate de ne-rude nu am cum să obțin certificatele lor de deces. Nașpa, se menține pe poziții, indiferent, notarul 2.

– nu-ți trebuie martori și nici soții moarte, dar îți trebuie dovadă că nu s-a deschis succesiune pe numele tatălui, de către altcineva din localitatea unde a murit – zice notarul numărul 3.

Futu-i, și cum aflu asta? Păi te duci matale la Uniunea Notarilor Publici din România, faci o cerere și contra unei sume „modice” ți se spune dacă a mai fost deschisă succesiune pe numele lui sau nu. Că ei au o bază de date națională, computerizată, și doar caută după nume și gata, țac-pac, ți se spune.

Dar tot e nașpa, ține să mă dispere notarul 3, dacă cineva a mai deschis succesiune și tu nu te-ai prezentat timp de 6 luni de la moartea lui ca s-o accepți, înseamnă că numai acea persoană îl moștenește, deci are dreptul inclusiv la apartamentul mamei tale. WTF, zic, păi dacă tata a murit în 2006 și eu am aflat abia acum, că deși oamenii ăia din sat știau că are un singur copil (adică pe mine), nu m-a anunțat nimeni, cu ce sunt eu de vină? Trebuie să mai existe niscai căi de urmat ca să pot să fac o anexă la acea succesiune. Există, zice un avocat, să-i dai în judecată pe cei care au făcut succesiunea, dar e posibil ca nici așa să nu ai câștig de cauză pentru că din 2006 s-a cam prescris.

OK, recapitulând, în România e posibil ca cineva care nu are nicio legătură cu defunctul – sau oricum nu una de sânge – să meargă la un notar care nu cere martori și alte dovezi, cum mi s-a cerut mie, și să zică că e singurul moștenitor? Da. Iar mie trei notari îmi cer dovezi că am existat în viața tatălui meu de parcă ar trebui să-l moștenesc pe Bill Gates.

Uniunea notarilor, dezbinată de proceduri diferite

Săptămâna trecută am ajuns la Uniunea Notarilor. Nu m-am dus ca berilă, am făcut research pe Internet, am sunat înainte. Așa am aflat că sunt două chestii distincte care se pot cere cu privire la succesiune, dar deși am întrebat-o de două ori pe tipa de la telefon, tot n-am înțeles care e diferența dintre ele. Deci:

– La Registrul de Succesiuni faci o cerere și afli dacă „a acceptat cineva succesiunea după defunct”

– La Camera Notarilor Publici faci o altă cerere și afli dacă s-a deschis vreo succesiune pe numele lui. Tipa de la telefon îmi zice să mă duc la Cameră mai întâi că așa e cronologic. Sun la Cameră, întreb ce acte îmi trebuie – că nu scrie pe site – aflu că mă costă 60 de RON ca să se uite în computer și să afle, și mă duc acolo. Ajung, parchez, plătesc 2 lei parcarea, merg la ghișeu unde dau peste cea mai acră funcționară posibilă care deși era gol înaintea ei mă repede de zici că era vreo coadă de mii de persoane în spate. Îmi dă să completez un formular, și când îmi cere certificatul de deces zice:

– ha, nu se poate pentru că a murit în Neamț.

– păi da, și, nu aveți o bază de date națională?

– nu, aici avem doar București și Ilfov.

– și cum fac să aflu din Neamț?

– mergeți la Bacău, că de acolo aparține Neamțul.

– dar aveți un computer, de ce nu vă puteți uita în baza de date de la Neamț?

– nu se poate!

Mă întorc acasă, caut pe Internet site-ul Camerei notarilor din Bacău, sun și aflu că… nici acolo nu se poate. Că trebuie să mă duc la un notar care să deschidă succesiunea și să ceară el, notarul, la Cameră, dovadă că a mai deschis sau nu altcineva succesiune. Păi n-auzi, doamnă, că taman notarul m-a trimis la voi, să cer dovada? Cucoana de la telefon zice că nu, că ei nu dau asemenea dovezi la persoane fizice, doar la notari. Și că până la urmă, dacă tot sunt din București nu înțelege de ce nu-mi mișc fundul acolo, că oricum succesiunea trebuie făcută în localitatea în care a decedat persoana.

Fuck the sistem! Acum trebuie să ajung din nou în localitatea de baștină a tatălui meu, unde există slavă Domnului un singur notar, cu care port de ceva zile o corespondență asiduă pe email, ca să-mi spună exact ce acte îmi trebuie și mai ales câți bani mă costă.

Cea mai bănoasă meserie din lume

Pentru că, așa ajungem la o chestiune și mai enervantă decât aia că fiecare dintre cei trei notari consultați la București mi-a zis altceva, și că nu niciunul nu mi-a spus de fapt că-mi pierd timpul cu ei, că nu se poate face succesiune decât unde a avut domiciliul mortul. Și anume costul succesiunii. Deci legea asta aberantă românească spune că eu va trebui acum să-i plătesc notarului (un privat) o sumă echivalând cu un procent din valoarea apartamentului pe care teoretic îl moștenesc de la tata, dar pe care l-a plătit mama și pe care nu vreau să-l vând, ci doar să-i pun în ordine actul de proprietate.

Nu înțeleg ca ce chestie îmi impozitează mie notarul proprietatea părinților, doar ca să-mi dea o hârtie pe care să scrie că sunt fiica lui tata și că am dreptul să-i moștenesc partea din apartament? Pentru că nu e ca și când vinzi o proprietate, notarul respectiv nu-mi măsoară casa, nu îmi spală geamurile de la balcon, nu dă cu mop-ul în bucătărie. El doar o să verifice actele duse de mine, o să-i audieze pe martorii duși tot de mine, și pentru asta va încasa o sumă echivalentă cu cel puțin 1000 de euro în câteva ore de muncă. Acum înțeleg de ce se dau de ceasul morții nevestele și fiicele de politicieni să fie notărese. Păi să fii notar e mai tare decât să extragi petrol din Golf, oameni buni, că și petrolul ăla se epuizează, dar succesiunile nu se vor termina niciodată.

 

Citiți și:

Câte originale poate avea un act în România (II)

Justiție de supermarket (III)

Etichete: , , , , ,

57 comentarii la “Legea succesiunii în România, câți notari, atâtea obiceiuri” Subscribe

  1. Bambuch Iulita 26/04/2014 at 16:14 #

    Buna ziua, va rog cu respect sa imi raspundeti si mie:In urma cu 2 ani eu si sotul meu am donat casa fiicei noastre si sotului ei(cu scutire de raport), intre timp s-au divortat el necautand copiii decat de 3-4 ori /an, insa le da pensie alimentara..In ianuarie sotul meu a murit l-am sunat pe fostul ginere sa vina in ideea de a-si lua ramas bun de la defunct,, nu a venit”, v-as ruga sa-mi spuneti ce sanse am de a revoca /anula donatia..sau ce as putea face sa nu ramana el cu partea care nu o merita, la divort el (din cauza lui au divortat el fiind incurcat cu alta femeie) nu a cerut partaj..insa ne ameninta mereu ca el are o camera acolo in casa.Va multumesc!

    • Ionel 18/04/2015 at 09:57 #

      asa cu am mai raspuns si altei persoane, existe, dupa noul cod civil, doua situatii in care puteti revoca donatia:
      I. Donatia poate fi revocata pentru ingratitudine si pentru neexecutarea fara justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul.
      PENTRU INGRATITUDINE–––
      2.Donatia se revoca pentru ingratitudine in urmatoarele cazuri:
      a) daca donatarul a atentat la viata donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, stiind ca altii intentioneaza sa atenteze, nu l-a instiintat;
      b) daca donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave fata de donator;
      c) daca donatarul refuza in mod nejustificat sa asigure alimente donatorului ajuns in nevoie, in limita valorii actuale a bunului donat, tinandu-se insa seama de starea in care se afla bunul la momentul donatiei.

      II. PENTRU NEINDEPLINIREA SARCINILOR
      1) Daca donatarul nu indeplineste sarcina la care s-a obligat, donatorul sau succesorii sai in drepturi pot cere fie executarea sarcinii, fie revocarea donatiei.
      (2) In cazul in care sarcina a fost stipulata in favoarea unui tert, acesta poate cere numai executarea sarcinii.
      (3) Dreptul la actiunea prin care se solicita executarea sarcinii sau revocarea donatiei se prescrie in termen de 3 ani de la data la care sarcina trebuia executata.

      In concluzie,daca DONATARII nu au savarsit vreuna din faptele de la punctul I, donatia nu poate fi revocata, iar daca nu ati stipulat in contractul de donatie ca DONATARII sa presteze vreun serviciu in schimbul donatiei, nu puteti revoca donatia.

  2. Ionel 27/04/2014 at 10:16 #

    posibilitatea de a revoca o donatie exista, in coditiile urmatoare:

    I. Donatia poate fi revocata pentru ingratitudine si pentru neexecutarea fara justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul.
    PENTRU INGRATITUDINE——–
    2.Donatia se revoca pentru ingratitudine in urmatoarele cazuri:
    a) daca donatarul a atentat la viata donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, stiind ca altii intentioneaza sa atenteze, nu l-a instiintat;
    b) daca donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave fata de donator;
    c) daca donatarul refuza in mod nejustificat sa asigure alimente donatorului ajuns in nevoie, in limita valorii actuale a bunului donat, tinandu-se insa seama de starea in care se afla bunul la momentul donatiei.

    II. PENTRU NEINDEPLINIREA SARCINILOR
    1) Daca donatarul nu indeplineste sarcina la care s-a obligat, donatorul sau succesorii sai in drepturi pot cere fie executarea sarcinii, fie revocarea donatiei.
    (2) In cazul in care sarcina a fost stipulata in favoarea unui tert, acesta poate cere numai executarea sarcinii.
    (3) Dreptul la actiunea prin care se solicita executarea sarcinii sau revocarea donatiei se prescrie in termen de 3 ani de la data la care sarcina trebuia executata.

    In concluzie,daca DONATARII nu au savarsit vreuna din faptele de la punctul I, donatia nu ppoate fi revocata, iar daca nu ati stipulat in contractul de donatie ca DONATARII sa presteze vreun serviciu in schimbul donatiei, nu puteti revoca donatia.

    sionel13@yahoo.com

    Multumesc DOLLO pentru posibilitatea de a ajuta oamenii!

  3. sanda 23/03/2015 at 19:46 #

    uitati de Italia, tzara Mafiei, Romania este tzara Mafiei creata astfel cu buna stiinta, deliberat deci, si tzara hotilor asa i se spune pe buna dreptate, felicitari ptr articol, foarte adevarat!

    • sanda 23/03/2015 at 19:47 #

      mda ma repet, cine v-a configurat site-ul este tare redus :((

      • mihai 24/03/2015 at 11:37 #

        Eu parca am auzit ca site-ul a fost facut de un prieten al lui Dollo. Critica constructiva e una, atacul la persoana e altceva. Cam rusinica ca n-ati invatat cum sa va comportati in public…

  4. angi 16/04/2015 at 08:42 #

    tatal meu a decedat mama mea traieste este divortata de 25 ani de tatal meu nu au facut partaj la despartire daca fac taxa succesiune ce drepturi are mama mea

    • mihai 16/04/2015 at 12:40 #

      Pythia raspunde: te vei duce te vei intoarce nu vei muri

  5. Ionel 18/04/2015 at 10:03 #

    Mama (fosta sotie a decedatului) are dreptul la cota indiviza de 1/4 din bunurile tatalui, iar copiii(indiferent de nr lor) la cota indiviza de 3/4 din acele bunuri!
    Bunurile tatalui sunt: jumatate din ceea ce a dobandit impreuna cu mama in timpul casatoriei, si cota intreaga din ceea ce a dobandtit inainte de casatorie, dupa divort, si bunuri mostenite de acesta, indiferent in ce perioada au vietii a fost dobandite.

  6. Lina 11/06/2016 at 16:47 #

    Bună ziua.Tata prietenului meu e mort de 5ani,mama lui nu a făcut succesiune,dar acuma e bolnava si vrea sa ii lase prietenului meu jumătatea ei de casa ca sa fie sigura ca ceilalți frati(care în prezent nu o cauta)nu o sa îl lase fără nimic.Cum e posibil sa facă aceste acte?Va mulțumesc.

    • mihai 13/06/2016 at 01:16 #

      Nu cred că riscul este real. Legea spune că toți copiii biologici au drept de moștenire. Iar atâta vreme cât prietenul tău nu semnează o declarație de renunțare la moștenire, este îndreptățit prin lege la a primi o cotă-parte din masa succesorală care va rămâne după mama lui. Este suficient sâ declare la notar că acceptă moștenirea după mamă și nu-l mai poate nimeni deposeda.

      În realitate, probabil se va lăsa cu scandal. Succesiunea după tată trebuie făcută oricum, indiferent că o face mama în timpul vieții, sau copiii după decesul mamei, altfel casa nu poate fi vândută/închiriată/ipotecată. Iar tot legea spune că masa succesorală rămasă după un soț se împarte între soțul supraviețuitor și copii. Așadar, jumătatea de casă a tatei se împarte între mamă și copii. Iar când mama moare, jumătatea ei de casă plus partea moștenită din jumătatea lui se împarte mai departe la moștenitorii ei. Toate operațiunile astea au costuri, iar dacă copiii nu se înțeleg între ei acum, va fi și mai greu când vor avea nevoie să-și împarta cheltuielile pentru două succesiuni.

      Sfatul meu sincer e să facă succesiunea după tată cât mai curând, înainte să moară și mama.

  7. Lina 11/06/2016 at 16:54 #

    Am lăsat un comentariu mai sus dar din cate am citit am uitat sa va pun adresa de email.bucecea2001@yahoo.es.Va mulțumesc

Trackbacks/Pingbacks

  1. Eutanasiați Poșta, ca să nu se mai chinuie | România curată - 27/04/2015

    […] comunicării virtuale…. Păi am purces la poștă după o conversație halucinantă la telefon cu notarul care-mi face succesiunea după tata. După aproape trei ani de când am demarat procesul ăsta kafkian mă apropii de un binemeritat […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.