Legea succesiunii în România, câți notari, atâtea obiceiuri

De când umblu să fac succesiune după tata înțeleg de ce se dau de ceasul morții nevestele și fiicele de politicieni să fie notărese. Păi să fii notar în România e mai tare decât să extragi petrol din Golf

Știu că v-am promis astă primăvară că vă povestesc despre tata. N-am uitat, o s-o fac în vara asta, dar deocamdată adun informații. E foarte interesant că până acum cam toți oamenii care l-au cunoscut se întâlnesc într-un punct neașteptat pentru mine, când vine vorba să-mi spună ceva despre el. Și anume că tata a fost un crai care a schimbat femeile până în ultimul an de viață. Și că a fost suficient de galant încât ori de câte ori nu s-a mai înțeles cu femeia titulară să plece și s-o lase într-un oarecare confort locativ. E drept că în opinia lui de vină ar fi fost întotdeauna ele, nu el, deci cu atât mai nobil stilul lui cavaleresc … 😉

Dar, pentru că de atunci de când am aflat că a murit mă tot plimb între avocați și notari, unul mai cunoscător ca altul într-ale succesiunii, zic să vă povestesc câte ceva din absurditățile legii succesiunii. Deși îmi imaginez că e o singură lege care reglementează situația asta, notarii și avocații din România pare că au învățat fiecare după alt manual și judecă după reguli total diferite.

Ca să înțelegeți ceva din situație vă zic pe scurt că tata și mama au contractat un apartament împreună, după care s-au despărțit, apartamentul rămânându-i mamei, ca și ratele și copilul. Pentru că pe vremea aia nu era achitat, în decizia judecătorească s-a scris doar că mama primește apartamentul în folosință, nu în proprietate. Ani de zile mama nu s-a preocupat să-l scoată pe tata de pe contractul casei, deși ea a plătit ratele și impozitele, pe principiul că „mamă, eu din casa mea nu plec decât cu picioarele înainte, când oi muri te ocupi tu”. Când s-a decis s-o facă, pentru că a auzit ea că sunt mari taxele de succesiune și ar fi mai bine să-mi treacă mie apartamentul, din timpul vieții, s-a lovit de faptul că nu știa pe unde umblă tata. (Și) de asta am plecat eu în căutarea lui și i-am găsit doar crucea.

Cum se obține un certificat de deces

Am făcut rost de certificatul de deces de la primărie, cu niscai pile, deoarece legea românească prevede că dacă tu, moștenitorul, ești din altă localitate decât aia în care a decedat omul, nu ai voie să te duci pur și simplu la primărie, cât tot ești acolo în trecere, și să ceri certificat de deces…  Nu, trebuie să vii la București, unde ai tu domiciliul, să faci cerere la primăria ta, care să trimită la rândul ei o cerere scrisă și timbrată (de tine, petent), la primăria localității care a emis certificatul de deces. Ăia îl vor trimite prin poștă și abia așa îl capeți. În 30 de zile calendaristice, probabil.

Bun, am eludat această prevedere stupidă – de vreme ce tot eram în localitate respectivă – și, îndrumată de un avocat înainte, care mi-a zis că pe cale notarială e mai ușor decât prin tribunal, că se face succesiunea mai rapid și că ar fi chiar mai ieftin, am venit ca o floricică la București ca să fac succesiunea.

Aberații succesive

Aici, ce să vezi, nu e chiar așa de ușor. Pentru că, zic notarii nr 1, 2 și 3 consultați:

– îți mai trebuie și martori care să ateste că tatăl nu a mai avut alți moștenitori, copii legitimi sau nelegitimi, înfiați sau naturali – păi nu există asemenea martori infailibili, că nimeni n-a stat la curul lui tata ca să vadă dacă a mai făcut copii după mine (a se vedea paragraful inițial). Nașpa, zice notarul 1, trebuie fabricați. Martorii.

– îți mai trebuie să le chemi la succesiune și pe celelalte soții avute de tatăl tău – păi nu le știu pe toate, de fapt nu le știe nimeni pe toate, în sat se știe doar de două oficiale (după mama) care ar fi murit și ele. Nașpa, zice notarul 2, trebuie să aduci și certificatele lor de deces. Păi nu știu unde au murit, și ce treabă am eu cu decesele lor? Și în calitate de ne-rude nu am cum să obțin certificatele lor de deces. Nașpa, se menține pe poziții, indiferent, notarul 2.

– nu-ți trebuie martori și nici soții moarte, dar îți trebuie dovadă că nu s-a deschis succesiune pe numele tatălui, de către altcineva din localitatea unde a murit – zice notarul numărul 3.

Futu-i, și cum aflu asta? Păi te duci matale la Uniunea Notarilor Publici din România, faci o cerere și contra unei sume „modice” ți se spune dacă a mai fost deschisă succesiune pe numele lui sau nu. Că ei au o bază de date națională, computerizată, și doar caută după nume și gata, țac-pac, ți se spune.

Dar tot e nașpa, ține să mă dispere notarul 3, dacă cineva a mai deschis succesiune și tu nu te-ai prezentat timp de 6 luni de la moartea lui ca s-o accepți, înseamnă că numai acea persoană îl moștenește, deci are dreptul inclusiv la apartamentul mamei tale. WTF, zic, păi dacă tata a murit în 2006 și eu am aflat abia acum, că deși oamenii ăia din sat știau că are un singur copil (adică pe mine), nu m-a anunțat nimeni, cu ce sunt eu de vină? Trebuie să mai existe niscai căi de urmat ca să pot să fac o anexă la acea succesiune. Există, zice un avocat, să-i dai în judecată pe cei care au făcut succesiunea, dar e posibil ca nici așa să nu ai câștig de cauză pentru că din 2006 s-a cam prescris.

OK, recapitulând, în România e posibil ca cineva care nu are nicio legătură cu defunctul – sau oricum nu una de sânge – să meargă la un notar care nu cere martori și alte dovezi, cum mi s-a cerut mie, și să zică că e singurul moștenitor? Da. Iar mie trei notari îmi cer dovezi că am existat în viața tatălui meu de parcă ar trebui să-l moștenesc pe Bill Gates.

Uniunea notarilor, dezbinată de proceduri diferite

Săptămâna trecută am ajuns la Uniunea Notarilor. Nu m-am dus ca berilă, am făcut research pe Internet, am sunat înainte. Așa am aflat că sunt două chestii distincte care se pot cere cu privire la succesiune, dar deși am întrebat-o de două ori pe tipa de la telefon, tot n-am înțeles care e diferența dintre ele. Deci:

– La Registrul de Succesiuni faci o cerere și afli dacă „a acceptat cineva succesiunea după defunct”

– La Camera Notarilor Publici faci o altă cerere și afli dacă s-a deschis vreo succesiune pe numele lui. Tipa de la telefon îmi zice să mă duc la Cameră mai întâi că așa e cronologic. Sun la Cameră, întreb ce acte îmi trebuie – că nu scrie pe site – aflu că mă costă 60 de RON ca să se uite în computer și să afle, și mă duc acolo. Ajung, parchez, plătesc 2 lei parcarea, merg la ghișeu unde dau peste cea mai acră funcționară posibilă care deși era gol înaintea ei mă repede de zici că era vreo coadă de mii de persoane în spate. Îmi dă să completez un formular, și când îmi cere certificatul de deces zice:

– ha, nu se poate pentru că a murit în Neamț.

– păi da, și, nu aveți o bază de date națională?

– nu, aici avem doar București și Ilfov.

– și cum fac să aflu din Neamț?

– mergeți la Bacău, că de acolo aparține Neamțul.

– dar aveți un computer, de ce nu vă puteți uita în baza de date de la Neamț?

– nu se poate!

Mă întorc acasă, caut pe Internet site-ul Camerei notarilor din Bacău, sun și aflu că… nici acolo nu se poate. Că trebuie să mă duc la un notar care să deschidă succesiunea și să ceară el, notarul, la Cameră, dovadă că a mai deschis sau nu altcineva succesiune. Păi n-auzi, doamnă, că taman notarul m-a trimis la voi, să cer dovada? Cucoana de la telefon zice că nu, că ei nu dau asemenea dovezi la persoane fizice, doar la notari. Și că până la urmă, dacă tot sunt din București nu înțelege de ce nu-mi mișc fundul acolo, că oricum succesiunea trebuie făcută în localitatea în care a decedat persoana.

Fuck the sistem! Acum trebuie să ajung din nou în localitatea de baștină a tatălui meu, unde există slavă Domnului un singur notar, cu care port de ceva zile o corespondență asiduă pe email, ca să-mi spună exact ce acte îmi trebuie și mai ales câți bani mă costă.

Cea mai bănoasă meserie din lume

Pentru că, așa ajungem la o chestiune și mai enervantă decât aia că fiecare dintre cei trei notari consultați la București mi-a zis altceva, și că nu niciunul nu mi-a spus de fapt că-mi pierd timpul cu ei, că nu se poate face succesiune decât unde a avut domiciliul mortul. Și anume costul succesiunii. Deci legea asta aberantă românească spune că eu va trebui acum să-i plătesc notarului (un privat) o sumă echivalând cu un procent din valoarea apartamentului pe care teoretic îl moștenesc de la tata, dar pe care l-a plătit mama și pe care nu vreau să-l vând, ci doar să-i pun în ordine actul de proprietate.

Nu înțeleg ca ce chestie îmi impozitează mie notarul proprietatea părinților, doar ca să-mi dea o hârtie pe care să scrie că sunt fiica lui tata și că am dreptul să-i moștenesc partea din apartament? Pentru că nu e ca și când vinzi o proprietate, notarul respectiv nu-mi măsoară casa, nu îmi spală geamurile de la balcon, nu dă cu mop-ul în bucătărie. El doar o să verifice actele duse de mine, o să-i audieze pe martorii duși tot de mine, și pentru asta va încasa o sumă echivalentă cu cel puțin 1000 de euro în câteva ore de muncă. Acum înțeleg de ce se dau de ceasul morții nevestele și fiicele de politicieni să fie notărese. Păi să fii notar e mai tare decât să extragi petrol din Golf, oameni buni, că și petrolul ăla se epuizează, dar succesiunile nu se vor termina niciodată.

 

Citiți și:

Câte originale poate avea un act în România (II)

Justiție de supermarket (III)

Etichete: , , , , ,

69 comentarii la “Legea succesiunii în România, câți notari, atâtea obiceiuri” Subscribe

  1. Bambuch Iulita 26/04/2014 at 16:14 #

    Buna ziua, va rog cu respect sa imi raspundeti si mie:In urma cu 2 ani eu si sotul meu am donat casa fiicei noastre si sotului ei(cu scutire de raport), intre timp s-au divortat el necautand copiii decat de 3-4 ori /an, insa le da pensie alimentara..In ianuarie sotul meu a murit l-am sunat pe fostul ginere sa vina in ideea de a-si lua ramas bun de la defunct,, nu a venit”, v-as ruga sa-mi spuneti ce sanse am de a revoca /anula donatia..sau ce as putea face sa nu ramana el cu partea care nu o merita, la divort el (din cauza lui au divortat el fiind incurcat cu alta femeie) nu a cerut partaj..insa ne ameninta mereu ca el are o camera acolo in casa.Va multumesc!

    • Ionel 18/04/2015 at 09:57 #

      asa cu am mai raspuns si altei persoane, existe, dupa noul cod civil, doua situatii in care puteti revoca donatia:
      I. Donatia poate fi revocata pentru ingratitudine si pentru neexecutarea fara justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul.
      PENTRU INGRATITUDINE–––
      2.Donatia se revoca pentru ingratitudine in urmatoarele cazuri:
      a) daca donatarul a atentat la viata donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, stiind ca altii intentioneaza sa atenteze, nu l-a instiintat;
      b) daca donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave fata de donator;
      c) daca donatarul refuza in mod nejustificat sa asigure alimente donatorului ajuns in nevoie, in limita valorii actuale a bunului donat, tinandu-se insa seama de starea in care se afla bunul la momentul donatiei.

      II. PENTRU NEINDEPLINIREA SARCINILOR
      1) Daca donatarul nu indeplineste sarcina la care s-a obligat, donatorul sau succesorii sai in drepturi pot cere fie executarea sarcinii, fie revocarea donatiei.
      (2) In cazul in care sarcina a fost stipulata in favoarea unui tert, acesta poate cere numai executarea sarcinii.
      (3) Dreptul la actiunea prin care se solicita executarea sarcinii sau revocarea donatiei se prescrie in termen de 3 ani de la data la care sarcina trebuia executata.

      In concluzie,daca DONATARII nu au savarsit vreuna din faptele de la punctul I, donatia nu poate fi revocata, iar daca nu ati stipulat in contractul de donatie ca DONATARII sa presteze vreun serviciu in schimbul donatiei, nu puteti revoca donatia.

  2. Ionel 27/04/2014 at 10:16 #

    posibilitatea de a revoca o donatie exista, in coditiile urmatoare:

    I. Donatia poate fi revocata pentru ingratitudine si pentru neexecutarea fara justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul.
    PENTRU INGRATITUDINE——–
    2.Donatia se revoca pentru ingratitudine in urmatoarele cazuri:
    a) daca donatarul a atentat la viata donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, stiind ca altii intentioneaza sa atenteze, nu l-a instiintat;
    b) daca donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave fata de donator;
    c) daca donatarul refuza in mod nejustificat sa asigure alimente donatorului ajuns in nevoie, in limita valorii actuale a bunului donat, tinandu-se insa seama de starea in care se afla bunul la momentul donatiei.

    II. PENTRU NEINDEPLINIREA SARCINILOR
    1) Daca donatarul nu indeplineste sarcina la care s-a obligat, donatorul sau succesorii sai in drepturi pot cere fie executarea sarcinii, fie revocarea donatiei.
    (2) In cazul in care sarcina a fost stipulata in favoarea unui tert, acesta poate cere numai executarea sarcinii.
    (3) Dreptul la actiunea prin care se solicita executarea sarcinii sau revocarea donatiei se prescrie in termen de 3 ani de la data la care sarcina trebuia executata.

    In concluzie,daca DONATARII nu au savarsit vreuna din faptele de la punctul I, donatia nu ppoate fi revocata, iar daca nu ati stipulat in contractul de donatie ca DONATARII sa presteze vreun serviciu in schimbul donatiei, nu puteti revoca donatia.

    sionel13@yahoo.com

    Multumesc DOLLO pentru posibilitatea de a ajuta oamenii!

  3. sanda 23/03/2015 at 19:46 #

    uitati de Italia, tzara Mafiei, Romania este tzara Mafiei creata astfel cu buna stiinta, deliberat deci, si tzara hotilor asa i se spune pe buna dreptate, felicitari ptr articol, foarte adevarat!

    • sanda 23/03/2015 at 19:47 #

      mda ma repet, cine v-a configurat site-ul este tare redus :((

      • mihai 24/03/2015 at 11:37 #

        Eu parca am auzit ca site-ul a fost facut de un prieten al lui Dollo. Critica constructiva e una, atacul la persoana e altceva. Cam rusinica ca n-ati invatat cum sa va comportati in public…

  4. angi 16/04/2015 at 08:42 #

    tatal meu a decedat mama mea traieste este divortata de 25 ani de tatal meu nu au facut partaj la despartire daca fac taxa succesiune ce drepturi are mama mea

    • mihai 16/04/2015 at 12:40 #

      Pythia raspunde: te vei duce te vei intoarce nu vei muri

  5. Ionel 18/04/2015 at 10:03 #

    Mama (fosta sotie a decedatului) are dreptul la cota indiviza de 1/4 din bunurile tatalui, iar copiii(indiferent de nr lor) la cota indiviza de 3/4 din acele bunuri!
    Bunurile tatalui sunt: jumatate din ceea ce a dobandit impreuna cu mama in timpul casatoriei, si cota intreaga din ceea ce a dobandtit inainte de casatorie, dupa divort, si bunuri mostenite de acesta, indiferent in ce perioada au vietii a fost dobandite.

  6. Lina 11/06/2016 at 16:47 #

    Bună ziua.Tata prietenului meu e mort de 5ani,mama lui nu a făcut succesiune,dar acuma e bolnava si vrea sa ii lase prietenului meu jumătatea ei de casa ca sa fie sigura ca ceilalți frati(care în prezent nu o cauta)nu o sa îl lase fără nimic.Cum e posibil sa facă aceste acte?Va mulțumesc.

    • mihai 13/06/2016 at 01:16 #

      Nu cred că riscul este real. Legea spune că toți copiii biologici au drept de moștenire. Iar atâta vreme cât prietenul tău nu semnează o declarație de renunțare la moștenire, este îndreptățit prin lege la a primi o cotă-parte din masa succesorală care va rămâne după mama lui. Este suficient sâ declare la notar că acceptă moștenirea după mamă și nu-l mai poate nimeni deposeda.

      În realitate, probabil se va lăsa cu scandal. Succesiunea după tată trebuie făcută oricum, indiferent că o face mama în timpul vieții, sau copiii după decesul mamei, altfel casa nu poate fi vândută/închiriată/ipotecată. Iar tot legea spune că masa succesorală rămasă după un soț se împarte între soțul supraviețuitor și copii. Așadar, jumătatea de casă a tatei se împarte între mamă și copii. Iar când mama moare, jumătatea ei de casă plus partea moștenită din jumătatea lui se împarte mai departe la moștenitorii ei. Toate operațiunile astea au costuri, iar dacă copiii nu se înțeleg între ei acum, va fi și mai greu când vor avea nevoie să-și împarta cheltuielile pentru două succesiuni.

      Sfatul meu sincer e să facă succesiunea după tată cât mai curând, înainte să moară și mama.

  7. Lina 11/06/2016 at 16:54 #

    Am lăsat un comentariu mai sus dar din cate am citit am uitat sa va pun adresa de email.bucecea2001@yahoo.es.Va mulțumesc

  8. Ionut 19/06/2019 at 23:26 #

    Dap exact asa am patit si eu. Mostenitor unic. Evident la mine au mai fost si programari peste 1-2 saptamani, informatii complet gresite date de camera notarilor (ca ei iti raspund dupa ce intrebi tu in loc sa verifice in sistem dupa CNP ce zici tu). Pe lanaga asta alte mici anexa 24 si certificat fiscal care expira dupa 30 de zile. Iti trebuie certificatul fiscal ca sa iei anexa si de obicei CF va expira pana o primesti deci il mai ceri odata can iei anexa, dar mare atentie daca esti din alt oras vei face naveta 200 de km dus intors zilnic ca sa platesti taxe, sa vi sa semnezi ca l-ai primit, ca e treaba serioasa .Eu vroiam sincer sa printez un elicopter si masina primarului in plus pe acest certificat fiscal, ca daca notarul tot nu poate sa-l ceara el prin posta, sa-mi scot investitia in drumuri. Bun toate bune si frumoase, dar de ce dureaza atata? pai ca sa le dea celorlalti mostenitori timp sa apara. Da ati auzit bine camera notarilor nu are evidentele la nimic. Exceptand casatorii – poate. In estenta daca tata are 5 copii si 4 neveste poti scapa frumusel cu toate proprietatiile SI cu toate conturile, daca ai actele pe casa, EXACT te duci si spui ca doar tu existi si asta e tot, fabrici si martori. Evident cand afla urmatorul succesor, acesta te poate da in judecata, daca are 20000RON sa timbreze si nu s-a prescris, dar pana face rost de documente se prescrie sigur. Cand in sfarsit apare al treilea pa si la revedere, mostenitorul 2 zice ca nu stia ca mai exista, mostenitorul 1 la fel, nu au declarat fals doar au declarat ce stiau. Evident certificatele fiscale ar trebuii luate de notar si institutile statului ar trebui sa-si trimita singure hartiile intre ele, dar sincer sper sa-si bage cineva o piata sau un bloc in tabelul lor si notarul sa elibereze un document care sa-ti dea proprietatea, asa ca greseala, poate cineva mai reformeaza simplu:

    1. ma duc cu buletinul la primarie, primaria verifica la politie tot, ca au certificat fiscal, certificat deces, casatorie etc, si a doua zi vin si platesc la casierie hartia semnata de cineva si gata. Eventual acest cineva poate da un telefon la o alta primarie sa verifice daca exista ceva acolo. 3 ore de munca, 0 efort din partea mea si scoate un salariu minim pe economie/pe zi pentru asta
    2.pasul 2 nu exista. punct

    • Ionel 21/06/2019 at 07:01 #

      Salut, Ionuț,
      Problema nu este așa simplă cum o vezi, pentru că vezi lucrurile din afara. Eu lucrez in domeniu, și nu este chiar așa! De acord cu tine, instituțiile statului ar putea colabora mai bine, dar multe lucruri din ceea ce ai spus, sunt inexacte, că sa nu spun neadevărate.
      In primul rand nu te pune nimeni să scoți certificat fiscal că să obții anexa 24. Anexa respectiva este trimisa de starea civilă respectiva la administrația financiara, care caută defunctul în evidențe, și o completează cu bunurile existente pe numele acestuia. De reținut că starea civilă deja știe, de la cel ce declara decesul informațiile preliminare, și anume ce bunuri are defunctul, și ce moștenitori sunt. Mai departe, adm financiara, după completarea anexei, o trimite la camera notarilor publici, care împarte aceste anexe, aleatoriu, la birourile notariale. Acestea, la rândul lor, fac citații moștenitorilor, care se prezintă sau nu.
      După cum ai observat, in tot acest circuit, tu ești prezent doar o singura data, când mergi la starea civila să declari decesul, și să ridici certificatul de deces.
      Cât despre faptul că moștenitorul și martorii declara că nu mai sunt și alți moștenitori, deși aceștia exista, atunci intra sub incidenta art 326 Cod penal.
      De reținut că atunci când notarul face citații, și îi cheamă pe toți, nu prea mai pot martorii să spună că există doar unul.
      Dar, daca tot ți.e frica sa nu te „sară” ceilalți moștenitori, mergi la orice notar din tara, și da o declarație de acceptare a succesiunii, înainte de a se dezbate aceasta, și ești protejat. Sau daca ai fost ” sărit”, atunci există instanțe judecătorești.
      Mi.e greu sa cred însă că martorii își vor pune pielea in joc, făcând o declarație falsa, știind ce ii așteaptă, daca o fac!

      • mihai 21/06/2019 at 11:24 #

        „De reținut că starea civilă deja știe, de la cel ce declara decesul informațiile preliminare, și anume ce bunuri are defunctul, și ce moștenitori sunt.”

        În ce țară se întâmplă asta? La noi sigur nu. La noi, hârtia eliberată de medicul care a constatat decesul și actul de identitate al decedatului sunt singurele informații care ajung la starea civilă, și le poate duce firma de servicii funerare ca să nu te mai încarci și cu birocrație când ți-a murit ruda.

        • Ionel 21/06/2019 at 15:30 #

          Pai domnule draga, nici macar sa ridici certificatul de deces nu mergi, deci nu te implici deloc, și vrei ca autoritățile să facă totul in locul tau, iar apoi ești nemulțumit!!!
          Dar anexa 24 de cine semnată? De către serviciul de pompe funebre???? Dar declarația privind bunurile și moștenitorii cine o face la starea civila, pompele funebre? Atunci de unde se știe că este un moștenitor, sau mai multi, daca nu merge niciun moștenitor să facă declarația??? Cine poate să știe acest lucru???
          Draga domnule, ori ești foarte greșit informat, ori chiar vrei sa ai dreptate, chiar daca nu ai!
          Daca ai fi mers la un notar, ai fi înțeles mecanismul! Falsele probleme pe care le pui, sunt consecința lipsei de informare, sau a bursei zvonurilor cărora de dai crezare!
          Mergi la un notar, și nu mai inventa false probleme, pentru cele ce am scris mai sus, sunt reale, (retine lucrez in domeniu, deci spun în cunoștință de cauză), și spre surprinderea ta, care observ că este mare, da, lucrurile astea se întâmplă în România!!!

          • mihai 24/06/2019 at 11:01 #

            Așa arată un raționament tipic de birocrat lipsit de suflet.

            Pune-te în locul împricinatului. Ți-a murit un părinte sau consoarta. Durere mare. Trebuie totuși să declari decesul pentru că: 1) fără certificat de deces nu poți face înmormântarea (logic, altfel orice ucigaș și-ar putea înmormânta victimele fără acte) și 2) dacă părintele era pensionar statul trebuie să afle și să oprească plata pensiei (logic, că beneficiarul a dispărut).

            Nu ai bani de pompe funebre (ca alții care au trecut printr-o declarație a unui deces prin firma de pompe funebre și o succesiune la un notar normal la cap), așa că te duci singur cu certificatul constatator al decesului să rezolvi. Și, în durerea ta, un funcționar cu fițe te întreabă de anexa 24… Poftim? La ce trebuie? Păi trebuie, împreună cu declarația privind bunurile și moștenitorii, pentru deschiderea procedurii succesorale, monșer!

            Bă! Sunteți nebuni? Mama e întinsă pe masă în casă, nici nu s-a răcit bine, și vouă vă arde de procedura succesorală?

            Dacă îți dai jos ochelarii de cal poți să înțelegi că e complet idiotic să pui petentul să dea declarații legale într-un moment în care are toate șansele să nu știe nici măcar adresa la care locuiește (caz real: mătușă-mea l-a găsit pe unchiul mort pe canapea în fața televizorului, iar când a sunat la salvare să ceară ajutor, n-a fost în stare să spună adresa unde să vină salvarea). Procedura succesorală și toate hârtiile ei trebuie să vină de la notar și atât, și doar la cererea moștenitorilor. Starea civilă (și statul, prin extesie) nu are nicio nevoie funcțională pentru a iniția această procedură, și cu atât mai puțin în etapa eliberării certificatului de deces.

            Așa că, mă scuzi dacă nu apreciez deloc morga cu care te dai doct și cunoscător, când de fapt ești doar un biet rinocer birocrat, pentru care hârtiile contează mai mult decât oamenii.

          • Ionel 24/06/2019 at 15:36 #

            Amice Mihai, îmi pare RAU că nivelurile noastre de bun simt sunt atât de diferite, dar nimeni nu te-a obligat să cobori atât de jos…. Și îmi pare și mai rău că nu înțelegi o procedura care este mai mult decât logică și normala, și iarăși reamintesc că nimeni nu te obliga sa fi coborât la subsolul bunului simț și al nivelului minim al civilizației! Eu te.am jignit cu nimic, cum ai făcut tu, și nu am spus nici măcar odată, că ești „…” că nu înțelegi cursul evenimentelor și al legalității! Oricum, daca eu zic că legea, sau ca și Codul Civil, și a normelor de punere în aplicare a acestora, înseamnă că eu am dreptate, nu tu care contesti totul! Daca tu nu înțelegi anumite lucruri, nu înseamnă că acele lucruri sunt greșite! Iar că să înțelegi așa cum fac eu, trebuie sa ai o facultate de drept ( din aceea făcută pe bune), un an de Institut Notarial, un an de stagiatură, și câteva examene adevărate, și, mai apoi 15 ani de experiență în domeniu! Probabil că este greu pentru tine sa și aduni acești ani, dar asta înseamnă să ai 21 de ani experiență în domeniu, peste cei 12 ani de bacalaureat, și peste cei 7 ani de acasă! M.as bucura că cel puțin ultimii să ii ai, deși exprimarea ta din partea finală a comentariului mă face să cred că tocmai aceștia îți lipsesc!!! Sper să mă înșel….

          • mihai 24/06/2019 at 16:48 #

            „nici macar sa ridici certificatul de deces nu mergi, deci nu te implici deloc”

            Dar dumitale nu ți-e rușine să mă judeci în lipsă? Asta că tot pretinzi cei 7 ani de acasă.

            În ceea ce privește exprimarea din partea finală, cea care te-a oripilat, mai scoate nasul din hârțoage și mai citește și literatură. De pildă Rinocerii, de Eugen Ionescu.

          • mihai 24/06/2019 at 17:06 #

            „Îmi pare și mai rău că nu înțelegi o procedura care este mai mult decât logică și normala”

            Nu este nici logică, nici normală. Este doar legală (te cred pe cuvânt), ceea ce e diferit. Așa cum am spus mai sus, procedura menționată de tine este ilogică și absurdă. Starea civilă nu are NEVOIE să-l întrebe pe declarant de proprietățile defunctului, chiar dacă legea pune în sarcina sa această treabă. Singurul care are nevoie de lista proprietăților este notarul, ca să poată emite certificatul de moștenitor. Celelalte instituții pe care legea le pune în procedură spre a fi vizitate de moștenitori sunt simple elemente de umilire a cetățeanului (așa cum a pățit Ionuț mai sus), venite probabil pe model sovietic (cred eu).

            Iar în realitate, poți și tu să mă crezi pe cuvânt nu doar că nu am completat la momentul decesului anexa 24 și declarația aia bezmetică, dar nici măcar firma de pompe funebre nu a deschis subiectul față de mine. Și nici notarul nu mi-a pus întrebări despre circuitul hârtiilor în natură, ci doar despre proprietățile despre care știam. Simplu, civilizat și mai ales logic.

          • Ionel 24/06/2019 at 18:27 #

            Pot doar să îți dau un singur exemplu, real, dealtfel: sunt 3 copii, care vor toți trei să își moștenească părintele. Pe doi dintre ei nu i.a prea interesat de părintele lor, dar cel de.al treilea, care este cu ceva mai putina cultură, are grija de acesta până la deces. La data decesului, unul din ceilalți doi, care este ” de la oraș” scoate certificatul de deces, și(aici vine varianta ta, care nu e reală), nu are acces la anexa 24, declara că părintele lor detinea 6 hectare de teren arabil, și o casă, și teren vatra de casa. Cel mai puțin cult, cel de.al treilea, face ce ii spun cei doi frați, merg la notar și fac succesiunea pe cele două imobile, devenind proprietari in cote egale și indivize. Punct.
            Acum vine varianta reală: cei doi merg la starea civila, declara bunurile defunctului, apoi anexa 24 ajunge la adm fiscal din primărie, care, surpriza, le spune, conform evidențelor fiscale, că bătrânul a dat casa și terenul extravilan, ( prin contract de întreținere) celui de.al treilea, care, fiind mai puțin educat, nu știe că trebuie să spună fraților despre act, și, astfel rămâne singurul proprietar al celor două imobile!
            Ai sesizat diferența? De aici și logica….

          • mihai 26/06/2019 at 15:28 #

            N-am spus nicăieri că primăria nu ar avea nimic de spus în problema succesiunii, iar faptul că tu combați această idee este un sofism de tip „om de paie”. Eu am spus că evidențele proprietăților din primărie trebuie consultate la inițiativa notarului, în timpul dezbaterii succesiunii, nu la momentul declarării decesului prin serviciul de stare civilă.

            Când am zis că „notarul nu m-a întrebat de circuitul hârtiilor în natură”, tu trebuia să înțelegi că nu mi-a cerut vreuna din hârtiile despre care tu spui că ar fi trebuit să se fi generat la momentul declarării decesului (anexa 24, declarația privind bunurile și moștenitorii), nu că ar fi vrut cu adevărat să-l învăț eu meserie, cum ai interpretat tu.

            Referința la Rinocerii este foarte clară, și ai întărit-o: „Iar că să înțelegi așa cum fac eu, trebuie sa ai o facultate de drept ( din aceea făcută pe bune), un an de Institut Notarial, un an de stagiatură, și câteva examene adevărate, și, mai apoi 15 ani de experiență în domeniu!” Deci, este nevoie de 21 de ani ca să te transformi într-un rinocer care consideră că dacă ceva ajunge scris într-o lege este neapărat logic și firesc. Nu, domnule dragă, argumentum ad verecundiam nu ține loc de logică, nici măcar dacă autoritatea respectivă este franceză cum susții tu în loc de sovietică cum cred eu. Te consider rinocer pentru că, după ce confunzi logica cu legea, mai ai și tupeul să ne desconsideri pe noi, plebeii care am făcut alte școli decât tine și care pretindem statului să nu ne ceară lucruri nefirești.

  9. Ionel 24/06/2019 at 18:47 #

    Cât despre faptul că notarul nu te.a întrebat de circuitul hârtiilor… Ce sa și, de ce sa te întrebe, când el știe foarte bine care este acesta???
    Modelul sovietic despre care spui că este în opinia ta, țin să îți precizez că nu a influențat niciodată codurile noastre civile. Atât cel de la 1866, din vremea lui Carol , cât și cel din 2011, sunt puternic influențate de codul civil francez, și au suferit modificări majore, în timpul sovieticilor. Însa fătul cavtu ai considerat așa, o pun pe seama lipsei de informare!
    Cât despre ” Rinocerii” care spui că este scrisa de E. Ionesco, ei bine n.ai precizat în primul comentariu că ar fi vorba despre o piesă, și, in al doilea rând, piesă în sine, nu are nicio legătură cu logica legii, decât dacă vrei să fii absurd, pentru a rezona cu stilul absurd al piesei!

    • Ionel 24/06/2019 at 18:50 #

      Scuze a se citi „codurile civile NU au suferit modificari majore”, și ” …faptul că tu…”

Trackbacks/Pingbacks

  1. Eutanasiați Poșta, ca să nu se mai chinuie | România curată - 27/04/2015

    […] comunicării virtuale…. Păi am purces la poștă după o conversație halucinantă la telefon cu notarul care-mi face succesiunea după tata. După aproape trei ani de când am demarat procesul ăsta kafkian mă apropii de un binemeritat […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cum s-a „optat” pentru ora de religie

scoala

Curtea Constituțională îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă. Motive pentru care peste 90% dintre părinți au făcut cereri ca să-și înscrie copiii la ora de religie.

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.