Stimați locatari, dați-vă prinși!

Câți dintre ăia care sunt indignați că nu se dorește actualizarea listelor electorale au viză de flotant unde locuiesc sau sunt trecuți în cartea de imobil? Să vă mai întreb și câți aveți restanțe la întreținere? ;)

În bloc la mama se derulează de câteva săptămâni, la concurență cu „Operațiunea zacusca”, și operațiunea „actualizarea cărții de imobil”. Noul administrator își ia rolul în serios și le-a dat termen tuturor proprietarilor să aducă până la 26 august actele de identitate ale tuturor celor care stau în bloc, și formele legale care le dau acest drept. Adică viza de flotant.

Fără vreo legătură electorală, administratorul e exasperat de nivelul fraudei din bloc. Până acum vreo două luni locatarii declarau pe proprie răspundere câți metri cubi de apă consumă. Și unii declarau cu nonșalanță că nu consumă deloc. Când au făcut un control prin apartamentele suspecte,  i-au găsit pe unii cu sute de metri cubi nedeclarați, „ascunși” la vedere în apometre. Acum i-au pus să plătească din urmă. Unii au de plată zeci de milioane de lei pentru apa caldă în special.

Apoi, mulți locatari nu sunt declarați la întreținere, iar alții, care stau cu chirie, refuză să plătească întreținerea pe motiv că „noi suntem chiriași, să plătească proprietarul!”. Proprietarul nu se știe cine e, că doar a cumpărat, a închiriat și n-a dat ochii cu administratorul. Așa că toată democrația asta i-a făcut pe pensionarii buni platnici din bloc să ceară… actualizarea listelor de locatari. „Păi pe vremea noastră stătea sectoristul la intrare și cine nu avea adresa în buletin nu intra în bloc!” Și așa a început războiul, între bunii platnici care îi țin în spate pe ăia care nu vor să plătească, și adepții democrației care consideră că n-are de ce să știe administratorul blocului cine și de ce stă în blocul ăla.

Primele victime ale războiului au căzut afișele lipite la cele trei scări ale blocului. Administratorul a lipit altele și altele, anunțând că are răbdare până pe 26 august când îi va privi în ochi pe „cei care au ceva de ascuns”. Nu știu ce succes va avea acțiunea administratorului, dar mă cam îndoiesc că pe 26 august vor da năvală locatarii cu copiile după actele de identitate și flotantele în dinți. Și asta pentru că deși legea le-ar cere să facă asta, nimeni nu se sinchisește s-o respecte. Nici măcar poliția. Iar puterea administratorului tinde către zero. Că doar e democrație, ce îmi cere mie ăla socoteală! Ca ce chestie?

Situația din blocul mamei este generalizată la scară națională și probabil stă la baza bulibășelii generale la care asistăm de o lună de zile cu listele astea electorale despre care își dau toți cu părerea. Poliția este instituția care ar trebui să coreleze cărțile de imobil – de la administratori – cu datele de la evidența populației. Or dacă avem cetățeni care stau de ani de zile într-o oraș, dar fără forme legale  – adică nu au în buletin trecută adresa – e ca și când oamenii ăia nu există în orașul ăla, deși consumă și produc, și e foarte ușor de jonglat cu datele lor în sistem. Acum câțiva ani se estima că în București trăiesc de fapt patru milioane de oameni, nu două câți ar fi oficial locuitorii Capitalei.

Îl auzeam adineauri la TV pe Ponta cum se lamenta că degeaba ar fi făcut guvernul eforturi să răspundă întrebărilor CCR, că de fapt azi a constatat că nimeni nu e interesat să avem niște liste electorale corecte și puse la punct. Păi da, nimeni nu e interesat, nici dintre politicieni, nici din instituțiile statului care ar fi obligate s-o facă, iar dinspre cetățeni, ce să mai zicem, nici atât. Proprietarii care închiriază apartamente nu au interes să le facă acte chiriașilor, pentru că ar însemna să plătească impozite pe chirie, chiriașul nu are vreun beneficiu de pe urma  flotantului, deci nu se sinchisește, zice mersi că mai scapă de o birocrație.

La mine în bloc, de exemplu, o simplă privire la peretele cu cutii poștale vă oferă o idee despre cine stă aici. Niște numere. Un bloc cu garsoniere este probabil cel mai traficat imobil din punctul de vedere al fluxului de locatari. Majoritatea garsonierelor sunt închiriate și răsînchiriate pe perioade scurte, majoritatea ilegal, și nu știe nici dracu cine stă și la ce număr. Iar pe ușile metalice pe care și le-a montat cam toată lumea nu scrie uneori nici numărul, ci doar firma care a fabricat ușa, cel mult. Mi-e dor câteodată de plăcuțele alea de pe vremuri, gravate cu un scris caligrafic „Fam. av. Popescu” sau „Fam. ing. Ionescu”, pe uși din lemn, lăcuite, din spatele cărora răzbătea miros de mobilă masivă, covoare persane și o idee de naftalină. Cel puțin așa era în blocul copilăriei mele.

În iarnă au venit doi polițiști de la secția din apropiere și au tot bătut la o ușă de pe palierul meu. Pentru că nu le-a răspuns nimeni de fiecare dată m-au întrebat pe mine – singura găsită acasă – dacă știu ceva despre domnul X, care stă la numărul Y. I-am zis că nici nu știam că e un domn X acolo. Că de pe tot etajul nu cunosc decât doi vecini, plus pe tipa asta din stânga pe care o caftea bărbatul. Polițiștii m-au rugat să îi înmânez domnului X, când îl văd, un proces verbal de chemare la secție, pentru nu știu ce accident auto. Nu l-am văzut niciodată pe domnul X, cred că mai am și acum hârtia de la polițist – care m-a sunat de vreo două ori de atunci apoi s-a lăsat păgubaș. A căuta pe cineva care vrea să se ascundă în România este ilustrarea perfectă a zicalei „prinde orbul, scoate-i ochii!”.

Deci, revenind la indignările astea publice cum că vai, se fac ilegalități cu listele, care nu sunt actuale, care au morți și răniți pe ele… Fraților, păi nici oamenii nu dau fuga la poliție ca să-și declare domiciliul flotant, nici poliția nu se sinchisește să-i verifice, nimeni în țara asta nu dă pe afară de nerăbdare să respecte o lege. De ce ne mai indignăm? Noi știm să respectăm regulile doar când ieșim din țară, în rest, p-aci p-acasă doar ne place să scandăm așa, hipsterește „vrem o țară ca afară!”. Da, să fie ca afară, dar cu reguli flexibile, ca înăuntru.

Etichete: , , ,

12 comentarii la “Stimați locatari, dați-vă prinși!” Subscribe

  1. Ina 21/08/2012 at 19:17 #

    Uite un punct de vedere al cuiva care s-a „plimbat” din chirie în chirie pînă în decembrie anul trecut: oficializarea locuirii în chirie e înecată în birocrație. E atît de scîrboasă treaba, încît proprietarii nu prea acceptă plimbatul pe la autorități pentru legalizarea închirierii, ci zic- descurcă-te! Ca să nu mai vorbim de impozite, pe care refuză să le plătească. În lipsa unui contract, chiria poate crește oricînd, apar mereu discuții la investiții și reparații care duc inevitabil la căutarea altei chirii. Altă birocrație, poate chiar în termen scurt de la precedenta. Aici Statul ar avea de lucru să simplifice declararea locuirii. Vei spune: nu accepta decît proprietari normali la cap, dispuși să facă contract! Nu e chiar așa. Dacă găsești cu greu o locuință care să îți satisfacă toate nevoile- de preț, de condiții, de apropiere față de serviciu, școală etc.- dar proprietarul nu vrea contract- ce faci? Cauți altul, după ce pe ăsta l-ai căutat trei luni? Nu e ușor.
    Dacă, de exemplu, statul ar accepta declararea pe proprie răspundere a adresei, eventual verificată de sectorist cu cîțiva martori din bloc- fără să mai fie nevoie de perindarea cu proprietarul și cu o tonă de acte pe la Evidența Populației- poate lucrurile ar fi mai simple. Sînt țări care nici nu pretind adresa înscrisă în actul de identitate și se descurcă foarte bine cu asta.
    Iar problema cu utilitățile s-a dovedit a avea o rezolvare bună în separarea consumului pe fiecare apartament. Problema asta o mai au doar blocurile încă branșate la consumul comun. Cîtă vreme rămîn la comun, va exista mereu cel puțin un rău-platnic în bloc, care le va face celorlalți probleme.

    • Dollo 21/08/2012 at 19:46 #

      Da, eu sunt de acord cu ce spui tu, știu neajunsurile astea deși n-am stat cu chirie, însă uneori adevărul e la mijloc. Din punctul de vedere al unui locatar bun platnic chestiile astea sunt enervante pentru că pe el îl costă, și nu e ok. Separarea consumurilor pe apartament e aproape imposibilă în blocurile noastre comuniste, așa cum au fost făcute. Iar declararea în cartea de imobil până la urmă nu implică automat și o sancțiune a proprietarului care nu a declarat contractul la administrație, ci pur și simplu o formalitate statistică pentru ocuparea imobilului.

      • Motanul 22/08/2012 at 06:39 #

        Pai e vina administratorului de bloc. Fiecare bloc are o ușa de intrare, iar la fiecare ușa se poate pune o yala sau access pe baza de cod. Yala si codul se pot schimba o data la 6 luni, si se pot primi numai in persoana, de la administrator, după dovedirea dreptului de a locui in blocul respectiv.

  2. Claudiu Minea 21/08/2012 at 20:27 #

    Penultima faza e sinteza perfecta…

    • Claudiu Minea 21/08/2012 at 21:27 #

      E vorba de „penultima fraza”, nu „faza”…

  3. Ioana 21/08/2012 at 21:41 #

    Eu am buletin in sectorul 3 si stau fara forme in sectorul 2. Nici n-am de gand sa-mi fac, ca si asa ma doare capul suficient. Dar am apometre, declar si teoretic vine cineva periodic la control. Si sper sa vina, mi se pare normal sa nu permiti ca ani intregi sa ii crezi pe cuvant pe unii ca nu consuma. Sa fim seriosi, daca locatarii mint nu trebuie sa-i si creada administratia. Mie mereu imi spune doamna de la administratie cand duc citirile cand i se pare mult si cand putin, raportat la numarul de persoane.

  4. Ioana 21/08/2012 at 21:42 #

    A, si am uitat sa zic ca am lasat copie CI la administratie imediat ce m-am mutat. Au cerut-o si tin minte ca acum vreo 2 ani mi-au mai cerut o data, ca sa se asigure ca-s tot eu aici.

  5. Ronnie 22/08/2012 at 17:09 #

    dupa mine, pare ca vina e a vechii conduceri care a perpetuat gaurile pe care se chinuie sa le astupe noul administrator

  6. ady 22/08/2012 at 18:52 #

    pfui. ma simt cu musca pe caciula. nu ca nu m-am declarat in cartea de imobil, ci ca-s „reprezentant de scara” si cartea de imobil e la mine si ar cam trebui sa-mi misc popoul si s-o actualizez. mai ales ca stiu sigur ca-n vara asta au fost 2 vanzari-cumparari.
    acu’ sa comentam pe subiect.
    1. dc este vorba strict de plata impozitului pe un venit, cel din chirie, se poate incheia fain-frumos un contract de comodat (imprumut de folosinta). ca zice ca proprietarul x ofera cu imprumut lu’ y spre folosinta conform destinatiei sale apartamentul cutare cu titlul gratuit. gratic, moca, pe degeaba. ca d-aia e imprumut. exista reglementat legal un astfel de contract.. ca de aici pot deriva alte probleme, e alta treaba. dar dc se doreste strict sa se evite plata impozitului pe chirie, exista aceasta posibilitate.
    2. verificarea apometrelor. in legea asociatiilor de proprietari scrie clar ca administratorul are posibilitatea si locatarul este obligat sa-i permita accesul, sa vina sa verifice apometrele. de cate ori zice adunarea generala. la noi s-a stabilit la fiecare 6 luni. prin februarie cand s-a facut asta la noi a fost circoteca in discoteca (restante peste restante, sume de lesini). in plus, adunarea generala a aprobat ca in cazul in care nu se declara consumul, se calculeaza x mc apa calda si x mc apa rece/persoana declarata. acest x a fost stabilit oarecum ochimetric, dar in baza unor verificari de tipul: „care e consumul mediu/persoana/luna” avand ca baza de studiu consumurile declarate de altii. (cred ca nu au luat in seama consumurile declarate de babe si mosi catre nu trag apa la buda si nu prea fac baie, pt ca cel consum x e cam cat consumul subsemnatei, locuitoare solo, neincadrata in categoria de varsta mentionata mai sus :)).
    3. ina are dreptate. nu m-am mutat prea des (doar de 4 ori in zece ani) dar din cei 4 proprietari unul singur a acceptat sa faca contract si a venit la politie pt viza de flotant. si asta pt ca se cunostea cu tata si probabil n-avea chef de vorbe in orasu’ meu de origine. 🙂 (ultimul, desi tanar, cand a auzit de contract a sarit pana in tavan „ca imi luati casa”; pfui, dc aveam bani de spagui notaru’ ca sa manareasca hartiile, aveam bani si de casa mea, nu stateam in chirie).
    4. am stat cu chirie 10 ani. am platit intotdeauna intretinerea. (am stat, am consumat apa, m-am bucurat de lumina/curatenie de pe hol/lift, am stat la caldura in casa-platesc) ba chiar am platit si fondul/cheltuielile de reparatii ale blocului si fondul de rulment, care oricum ai lua-o, logic, moral, legal, ar trebui sa le plateasca proprietarul. ba chiar, intr-un caz am platit si niste rate lunare pentru repartitoarele instalate cam in perioada in care m-am mutat. nu prea imi place sa-mi amintesc de propria prostie, dar a fost un caz in care s-a dovedit ca Domnul exista si uneori mai trozneste si cate o bata.
    5. in ceea ce priveste separarea furnizarii serviciilor de utilitari, asta e cam treaba acelor furnizori. care ar trebui sa ne ofere o retea care sa permita separarea efectiva a coloanelor/tevilor, etc pe fiecare apartament. ca doar contorizarea e fix apa de ploaie. atat timp cat reteteau nu permite ca in cazul unui rau-platnic acesta si doar acesta sa fie debransat de la retea,,,,,,,,,,,,,, iar furnizorii n-o fac pentru ca nu-i rentabil pentru ei, iar noi platim pentru ca sunt cam monopol.
    tatal personal s-a scos in vara asta si cu o investitie minima fata de „profit” a curatit si reparat fantana (dupa ce in prealabil a dus apa la studiat sa vada daca e potabila), a cumparat si montat un hidrofor, extins un pic reteaua si conectat la vechea retetea deja existenta (py care a platit- soscru-sau acu’ multi ani, stiut fiind ca orice retetea e adusa pana in poarta, la tine in curte platesti tot, de la tevi, pana la muncitorii care sapa santul). acu’ plateste doar curentul electric consumat de hidrofor, oricum mult mai ieftin decat multele sute de lei platite pt apa din martie pana in octombrie. (omu’ trebuie sa ude livada, nu doar sa bea si sa se spele). da’ eu unde as putea sa-mi sap fantana?!
    6. la faza cu „fam. av. popescu/fam. ing. ionescu” ( cu „fam. popescu/fam. ionescu” n-am nicio problema). feminista (cam pricajita) care zace in subsemnata se rascoala. de ce numa’ el sa fie pe usa (in 99,99% din cazuri profesia mentionata e a lui; ca sa nu mai zic cat ma scoate din pepeni adresarea catre o doamna folosind profesia sotului, chiar si in cazuri cand doamna are propria ei profesie, diferita). gandul sa-mi pun pe usa o placuta numele ma bate tot mai tare si mai des.

    la ce comentarii scriu pe blogurile altora, poate ar trebui sa-mi fac propriul blog. 🙂

  7. Kitana 23/08/2012 at 12:07 #

    la noi e mult mai simplu. Toata lumea are centrala de apartament si, fireste, apometre; lunar administratorul asociatiei de locatari pune pe usa fiecarei scari de bloc anunt „in data de intre orele x,vine sa citeasca apometrele ” , vine fata , noteaza pe tabel, daca nu esti acasa lasi bilet pe usa cu citirea sau dai telefon si anunti . E ok , simplu si corect

  8. w+-tv 16/05/2013 at 10:15 #

    Cartea de imobil e un paravan pentru a proteja in continuare ” sefii de scara” comunisti pensionari care vad tot , dorm cu un ochi deschis si implicit fac gratis o parte din treaba Politiei ! Totodata , acestia se cred arendasi pe scara blocului aplicand legea dupa bunul plac, si bagandu-si nasul in casele oamenilor ( exact ca popa ) .Indirect , Politia le protejeaza interesele protejandu-i in situatiile in care sar calul ( si sint destule ) .Am un exemplu personal in scara mea , este comunistul care ne fute din 1974 de cind m-am mutat la bloc, eternul sef de scara, mancatorul de cacat , cel care intotdeauna face „bine” dar de fapt isi urmareste numai interesele personale , fara a tine prea mult seama de parerea celorlalti ! Daca esti prieten cu el , e bine, cind l_ai contrazis sta toata ziua cu nasul in cu_rul tau si te miroase la fiecare besina ! Statul roman postcomunist va proteja intotdeauna acesti dinozauri informatori .M-am intrebat despre ei ( care sunt in general tarani mutati la oras ) daca stiu ca fac rau altor oameni si o fac cu bunastiinta sau sint atit de prosti incit chiar cred ca fac bine ?

  9. Cristian Ioan 18/10/2013 at 10:26 #

    Nu inteleg, Dollo!
    Referitor la contracul de inchirere – crezi ca mie imi CONVINE sa umblu sa fac contract, sa platesc Ststului impozit, iar de 4 ori pe an sa alerg si sa stau la coada ca sa platesc? Nu, dar ceilalt 39 de locatari ar fi extrem de prompti sa ma toarne la Fisc, daca tin chiriasi fara contract!
    iar cu apometrele, da, noi le citim si raportam Administratorului ciferele.
    La ce mi-ar folosi sa declar consumm ic, sau zero?
    O data pe an, sau mai des in caz de neconcordante, se fac verificari, si tot trebuie sa platesti!
    Hai ca la intretinere pot sa ma cert, ca de ce mi-a pus trei persoane cind au fost doar doua, dar indicatiile apometrelor sunt ceva obiectiv, nu ai cum sa le ascunzi!
    Nu pricep!

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.