The mother fucker of everything

„La ce ne trebuie un traducător de engleză? Adică ce, eu nu sunt capabil să le zic vreo două ălora de la FMI despre mama și tata la finanțele noastre, care se simte bine și nu le-a picat greu criza politică?” și-o fi zis el Antonescu, în oglinda de la baie, dimineață când s-a trezit.

Sunt sigură că l-ați auzit deja pe „the acting president” gesticulând în engleză în fața delegației FMI. E un festival de ironii pe rețelele sociale la adresa romglezei președintelui, de parcă Iliescu și Băsescu ar fi vorbit mai bine sau chiar noi înșine, vorbitorii „neregulați” de engleză, am fi niște mici shakespeari în viața de zi cu zi.

Eu n-aș fi atât de aspră cu engleza lui Antonescu, deși nu mi se pare normal ca președintele României să vorbească în altă limbă, oricare ar fi ea, la Palatul Cotroceni. Că doar nu suntem colonie britanică. Măcar de-am fi fost…

Dar alt aspect mi se pare edificator pentru situația asta, de care ne facem mulți vinovați. Acela că românul în general se consideră pregătit să vorbească despre orice și să facă orice muncă pentru care nu e pregătit, dar crede că o poate dovedi pe considerentul „cât poate fi de greu ca să…?!”. De aia avem specialiști formați afară care decid să rămână acolo, pentru că aici nu le acordă nimeni importanța cuvenită.

„La ce ne trebuie un traducător de engleză? Adică ce, eu nu sunt capabil să le zic vreo două ălora de la FMI despre mama și tata la finanțele noastre, care se simte bine și nu le-a picat greu criza politică?” și-o fi zis el Antonescu, în oglinda de la baie, dimineață când s-a trezit. Și de ce să-mi scriu un discurs, dacă sunt capabil să citesc instrucțiunile de pe spuma de ras, de ce n-aș ști să le zic și ălora de la FMI că we are fine, here, în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, ceea ce le dorim și lor?

Ce ne trebuie specialiști în atragerea fondurilor europene, ce Nuți nu știe ea să cheltuiască bănișorii altora, fie ei și în euro?

Ce ne trebuie specialist în PR, ce amanta șefului nu e în stare să facă relații cu publicul?

Ce ne trebuie specialiști în orice domeniu, că doar suntem o națiune de deștepți, îi facem pe toți din vorbe, de nici nu știu ăia ce i-a lovit. În plus n-avem bani ca să plătim pretențiile ălora care ți-au tocit coatele prin școli, că suntem o țară săracă. Cine vrea bani pe măsura pregătirii e liber să plece afară, s-au deschis granițele. De aia am făcut revoluție…

Până la urmă nu ne trebuie nici legi, nici alegeri, nici Parlament, nici Constituție. Avem nevoie de un tătuc care să ne arate calea. În orice limbă. The mother fucker of everything. God bless Romania! Pardon, nu God, că citit invers înseamnă dog… Doamne ferește și apără!

 

 

*Poza e de aici.

Tags: , , , , , ,

27 Responses to “The mother fucker of everything” Subscribe

  1. spufi 08/08/2012 at 07:47 #

    Dollo, nu sunt de acord ca Basescu e la acelasi nivel cu Antonescu la stapanirea englezei.
    Desi nici Basescu nu e un maestru (frazele nu ii ies foarte fluent, mai sta sa isi gaseasca niste cuvinte), cred ca e cu multe clase peste Chucky. Basescu poate exprima idei complexe in engleza (ex: https://www.youtube.com/watch?v=W4A6BIwOqpg), Chucky devine mai prost decat e in realitate cand vb engleza, si nu reuseste sa se ridice peste the mother and the father…

    Si in alta ordine de idei, mi se pare ca se face f mult caz in Romania de accent – ce daca vorbesti fluent, daca ai accent, esti praf. Ceea ce este o tampenie care vine bineinteles de la cei care nu inteleg ei prea bine engleza, dar au o ureche muzicala deosebita si un simt critic iesit din comun, ca doar astea sunt niste talente native la un roman…

    • Dollo 08/08/2012 at 08:14 #

      Băsescu are de partea lui anii petrecuți prin porturi. E o bună școală de engleză, se pare 😉

  2. Motanul 08/08/2012 at 10:00 #

    Nu numai ca vorbește prost engleza(a făcut toate dezacordurile posibile), dar Crin pluseaza vorbind prostii:
    1) se prezintă ca el ar fi președintele. Doh! Pai aia nu știau cine e?:)
    2) „tata si mama situației economice”:)))
    3) criza politica „don’t” influenteaza aceste discuții (primul lucru la care îl contrazice vorbitorul FMI).

  3. mircea 08/08/2012 at 21:27 #

    Parerea mea e ca Crin se descurca mai bine in engleza cu mina dreapta decit cu stinga.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉