Cartea care se șterge singură după două luni

Tipărită cu o cerneală care dispare în două luni, cartea nu merge s-o pui pe noptieră și s-o mai ștergi de praf din când în când, amăgindu-te că o vei citi în viața asta. Ori o citești repede, ori ai dat banii degeaba pe o agendă cu titlu de carte.

Dacă tot s-a făcut atâta vorbire p-aci despre dragostea posesivă a românilor pentru cărți, să supun atenției o inovație pe care au făcut-o niște argentinieni. Au publicat cărți care se șterg singure după două luni. Dacă nu le-ai citit, salut, le-ai pierdut. Ei vor să forțeze oamenii să citească în termen, deci nici vorbă să păstrezi cartea, s-o mai răsfoiești altă dată, s-o dai cu împrumut sau să te oftici să ți-a „pierdut-o” vărul Costel.

Cartea vine ambalată în vid, iar în două luni de la desfacerea pachetului, cerneala cu care e tipărită începe să dispară. Vedeți filmulețul pe BBC (eu am ajuns acolo via ProTV, că tot îi criticam ieri 😉 Practic cartea intră în rândul știrilor care mor de pe o zi pe alta. Ea moare în două luni. Vă dați seama cum ar fi să nu apuci să-i citești finalul? Sau s-o pui pe noptieră și s-o mai ștergi de praf din când în când, amăgindu-te că o vei citi în viața asta…

Așadar, avarilor care sunteți voi avari cu cărțile, ce părere aveți? 🙂

Mie mi se pare interesantă treaba, dar singura obiecție pe care o am ar fi faptul că în felul ăsta nu se economisește deloc hârtie, dimpotrivă. În știre nu se spune, și poate nu i-a întrebat nimeni pe editori, ce faci cu atâtea caiete goale în casă, după ce ți se șterg cărțile? Le folosești ca agende? De câte agende are nevoie un om obișnuit, într-o viață, totuși? Sau le păstrezi pe raft și când îți vine cineva în vizită și se simte atras de vreun titlu, asta e suprema răzbunare a colecționarului de cărți, să-i zici celui care o cere împrumut: da, o am, poți s-o iei și tu, dar n-o poți citi, pentru că e doar la mine în cap, sâc!

Și în final caricatura zilei de la The New Yorker, care zice că Proust îți ia o viață întreagă ca să-l citești, deci nu s-ar încadra în categoria cărților tipăribile cu cerneală autodistructivă 🙂

Aștept editura aia care va tipări și cartea care se citește singură 😉 Pentru bărbați 😛

Etichete: , , , ,

16 comentarii la “Cartea care se șterge singură după două luni” Subscribe

  1. TNH 26/09/2012 at 11:07 #

    Aha, deci cărţi de unică folosinţă. Încă nu m-am obişnuit cu tacâmurile de unică folosinţă şi cred că mai durează ceva până să accept risipa asta de hârtie.

  2. Adrian 26/09/2012 at 11:21 #

    O inovatie care nu prea ajuta la nimic. Doar mai atrage atentia din cand in cand asupra faptului ca incepem carti si nu le terminam. Pe de alta parte se intampla asta pentru ca:
    – nu e suficient de interesanta cartea – daca se mai si sterge singura, cu atat mai bine 🙂
    – nu avem timp pentru ea – nu vad cum ar ajuta faptul ca se sterge singura dupa ceva timp sa castigam timp pe care oricum nu-l avem
    – procrastinare – eh, aici ar fi un punct de atins, insa nu cred ca rezolvi problema asa…

    • Dollo 26/09/2012 at 11:46 #

      Asta cu nu avem timp pentru citit nu prea ține. În general „nu am timp pentru viața mea” e o scuză aiurea. Timp este, dar ne batem joc de el. Părerea mea. Nu că eu n-aș face la fel…

      • Adrian 26/09/2012 at 12:50 #

        Din ce mi-am dat eu seama nu timpul e cel care de regula lipseste ci energia de a face ceva. „Nu am timp” de fapt inseamna „nu am energia” sa fac cutare lucru. Zic bine?

        • Dollo 26/09/2012 at 14:52 #

          Zi bre lene, că e mai pe românește 😉

          • Adrian 27/09/2012 at 08:59 #

            Beeene, lene…

  3. adib 26/09/2012 at 12:18 #

    hmmm… Daca vreau sa o recitesc trebuie sa o cumpar din nou. Inteligent ;-).

  4. Horia 26/09/2012 at 12:19 #

    Nu stiu ce rol are o astfel de inventie in conditiile in care poti imprumuta carti fizice de la biblioteca. Iar pe ebook reader (ce-i drept, in Romania nu e disponibil acest serviciu) poti imprumuta ebook-uri o anumita perioada de timp. Dupa expirarea perioadei, nu mai poti citi ebook-ul respectiv.

    Iar in ceea ce priveste caietele goale – e pos ca editura/producatorul sa faca un fel de buyback: aduci caietul gol si iei inapoi unul plin. Cam ca la sticlele pt lapte.

    • Dollo 26/09/2012 at 12:25 #

      Poți împrumuta de la bibliotecă, dacă biblioteca împrumută sau dacă are cartea 😉 La noi sunt două condiții esențiale, se pare. Interesantă ideea de buyback.

  5. blo 26/09/2012 at 12:25 #

    :)) io ca o avara ce sunt, n-as da banii pe cartile astea. mi se pare o risipa inutila de hartie. de ce-as da banii pe o carte pe care sa nu o pot reciti mai tarziu?
    sa stii ca desi imi iubesc cartile, le-am imprumutat intotdeauna cu drag. nu toate s-au intors acasa, insa nu m-am suparat. le-am cumparat din nou, atunci cand s-a intamplat sa le gasesc pe undeva, in alte editii.

  6. Niki 26/09/2012 at 13:15 #

    Asta-i un fel de vodca fara alcool.

  7. Marius Georgescu 26/09/2012 at 13:49 #

    O carte BUNA e facuta si sa fie recitita.Sau in postmodernism nu se mai poarta?

    • Dollo 26/09/2012 at 14:51 #

      În postomdernism nu se mai citește, doar se dă like 😉

  8. ady 26/09/2012 at 18:44 #

    stii ca sunt avara, da?! deci am o parere proasta despre ideea asta. inca am timp si energie pentru a citi o carte daca ma intereseaza, risipa de hartie nu este printre problemele mele presante (desi n-o arunc chiar pe orice apa nu curge), dar imi place sa recitesc carti. pur si simplu imi place. si daca nu pot sa fac asta ma oftic.
    in plus, am obiceiul de a incepe vreo 2-3-4 carti in acelasi timp. acu’ am 3 in diverse stadii de „citeala”. chestia asta cu stersul automat nu cred ca mi-ar fi utila. 🙂

  9. Alina 27/09/2012 at 00:24 #

    Mi se pare ca nu e bine explicata ideea in filmuletul de pe BBC si vad ca multi antecomentatori o privesc ca pe un fel de inovatie in industria tipariri cartilor.

    ” Cartea care nu are rabdare” e de fapt un manifest pentru a atrage atentia ca nu doar cartile in format fizic, ci si scriitorii sud-americani debutanti sunt amenintati de interesul tot mai scazut al publicului pentru lectura traditionala. Conceptul acesta a castigat Gold Lion la Cannes anul acesta.

    Recomand acest video de doar 2 minute, creat de cei care au venit cu ideea: https://www.youtube.com/watch?v=gHl8IqCqza8

  10. Kitana 27/09/2012 at 13:35 #

    si mie imi place sa recitesc cartile care imi plac , plus ca citesc in paralel minim 2 , asa ca pe mine nu ma incanta deloc ideea

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Dacă Traian ar fi vrut să cucerească Dacia în 2013…

turnulete

… l-ar fi oprit jandarmii să urce la cetatea Sarmizegetusa Regia, pe motiv că e închisă între decembrie și februarie, și astfel geneza poporului român ar fi așteptat primăvara

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.