Cartea care se șterge singură după două luni

Tipărită cu o cerneală care dispare în două luni, cartea nu merge s-o pui pe noptieră și s-o mai ștergi de praf din când în când, amăgindu-te că o vei citi în viața asta. Ori o citești repede, ori ai dat banii degeaba pe o agendă cu titlu de carte.

Dacă tot s-a făcut atâta vorbire p-aci despre dragostea posesivă a românilor pentru cărți, să supun atenției o inovație pe care au făcut-o niște argentinieni. Au publicat cărți care se șterg singure după două luni. Dacă nu le-ai citit, salut, le-ai pierdut. Ei vor să forțeze oamenii să citească în termen, deci nici vorbă să păstrezi cartea, s-o mai răsfoiești altă dată, s-o dai cu împrumut sau să te oftici să ți-a „pierdut-o” vărul Costel.

Cartea vine ambalată în vid, iar în două luni de la desfacerea pachetului, cerneala cu care e tipărită începe să dispară. Vedeți filmulețul pe BBC (eu am ajuns acolo via ProTV, că tot îi criticam ieri 😉 Practic cartea intră în rândul știrilor care mor de pe o zi pe alta. Ea moare în două luni. Vă dați seama cum ar fi să nu apuci să-i citești finalul? Sau s-o pui pe noptieră și s-o mai ștergi de praf din când în când, amăgindu-te că o vei citi în viața asta…

Așadar, avarilor care sunteți voi avari cu cărțile, ce părere aveți? 🙂

Mie mi se pare interesantă treaba, dar singura obiecție pe care o am ar fi faptul că în felul ăsta nu se economisește deloc hârtie, dimpotrivă. În știre nu se spune, și poate nu i-a întrebat nimeni pe editori, ce faci cu atâtea caiete goale în casă, după ce ți se șterg cărțile? Le folosești ca agende? De câte agende are nevoie un om obișnuit, într-o viață, totuși? Sau le păstrezi pe raft și când îți vine cineva în vizită și se simte atras de vreun titlu, asta e suprema răzbunare a colecționarului de cărți, să-i zici celui care o cere împrumut: da, o am, poți s-o iei și tu, dar n-o poți citi, pentru că e doar la mine în cap, sâc!

Și în final caricatura zilei de la The New Yorker, care zice că Proust îți ia o viață întreagă ca să-l citești, deci nu s-ar încadra în categoria cărților tipăribile cu cerneală autodistructivă 🙂

Aștept editura aia care va tipări și cartea care se citește singură 😉 Pentru bărbați 😛

Etichete: , , , ,

16 comentarii la “Cartea care se șterge singură după două luni” Subscribe

  1. TNH 26/09/2012 at 11:07 #

    Aha, deci cărţi de unică folosinţă. Încă nu m-am obişnuit cu tacâmurile de unică folosinţă şi cred că mai durează ceva până să accept risipa asta de hârtie.

  2. Adrian 26/09/2012 at 11:21 #

    O inovatie care nu prea ajuta la nimic. Doar mai atrage atentia din cand in cand asupra faptului ca incepem carti si nu le terminam. Pe de alta parte se intampla asta pentru ca:
    – nu e suficient de interesanta cartea – daca se mai si sterge singura, cu atat mai bine 🙂
    – nu avem timp pentru ea – nu vad cum ar ajuta faptul ca se sterge singura dupa ceva timp sa castigam timp pe care oricum nu-l avem
    – procrastinare – eh, aici ar fi un punct de atins, insa nu cred ca rezolvi problema asa…

    • Dollo 26/09/2012 at 11:46 #

      Asta cu nu avem timp pentru citit nu prea ține. În general „nu am timp pentru viața mea” e o scuză aiurea. Timp este, dar ne batem joc de el. Părerea mea. Nu că eu n-aș face la fel…

      • Adrian 26/09/2012 at 12:50 #

        Din ce mi-am dat eu seama nu timpul e cel care de regula lipseste ci energia de a face ceva. „Nu am timp” de fapt inseamna „nu am energia” sa fac cutare lucru. Zic bine?

        • Dollo 26/09/2012 at 14:52 #

          Zi bre lene, că e mai pe românește 😉

          • Adrian 27/09/2012 at 08:59 #

            Beeene, lene…

  3. adib 26/09/2012 at 12:18 #

    hmmm… Daca vreau sa o recitesc trebuie sa o cumpar din nou. Inteligent ;-).

  4. Horia 26/09/2012 at 12:19 #

    Nu stiu ce rol are o astfel de inventie in conditiile in care poti imprumuta carti fizice de la biblioteca. Iar pe ebook reader (ce-i drept, in Romania nu e disponibil acest serviciu) poti imprumuta ebook-uri o anumita perioada de timp. Dupa expirarea perioadei, nu mai poti citi ebook-ul respectiv.

    Iar in ceea ce priveste caietele goale – e pos ca editura/producatorul sa faca un fel de buyback: aduci caietul gol si iei inapoi unul plin. Cam ca la sticlele pt lapte.

    • Dollo 26/09/2012 at 12:25 #

      Poți împrumuta de la bibliotecă, dacă biblioteca împrumută sau dacă are cartea 😉 La noi sunt două condiții esențiale, se pare. Interesantă ideea de buyback.

  5. blo 26/09/2012 at 12:25 #

    :)) io ca o avara ce sunt, n-as da banii pe cartile astea. mi se pare o risipa inutila de hartie. de ce-as da banii pe o carte pe care sa nu o pot reciti mai tarziu?
    sa stii ca desi imi iubesc cartile, le-am imprumutat intotdeauna cu drag. nu toate s-au intors acasa, insa nu m-am suparat. le-am cumparat din nou, atunci cand s-a intamplat sa le gasesc pe undeva, in alte editii.

  6. Niki 26/09/2012 at 13:15 #

    Asta-i un fel de vodca fara alcool.

  7. Marius Georgescu 26/09/2012 at 13:49 #

    O carte BUNA e facuta si sa fie recitita.Sau in postmodernism nu se mai poarta?

    • Dollo 26/09/2012 at 14:51 #

      În postomdernism nu se mai citește, doar se dă like 😉

  8. ady 26/09/2012 at 18:44 #

    stii ca sunt avara, da?! deci am o parere proasta despre ideea asta. inca am timp si energie pentru a citi o carte daca ma intereseaza, risipa de hartie nu este printre problemele mele presante (desi n-o arunc chiar pe orice apa nu curge), dar imi place sa recitesc carti. pur si simplu imi place. si daca nu pot sa fac asta ma oftic.
    in plus, am obiceiul de a incepe vreo 2-3-4 carti in acelasi timp. acu’ am 3 in diverse stadii de „citeala”. chestia asta cu stersul automat nu cred ca mi-ar fi utila. 🙂

  9. Alina 27/09/2012 at 00:24 #

    Mi se pare ca nu e bine explicata ideea in filmuletul de pe BBC si vad ca multi antecomentatori o privesc ca pe un fel de inovatie in industria tipariri cartilor.

    ” Cartea care nu are rabdare” e de fapt un manifest pentru a atrage atentia ca nu doar cartile in format fizic, ci si scriitorii sud-americani debutanti sunt amenintati de interesul tot mai scazut al publicului pentru lectura traditionala. Conceptul acesta a castigat Gold Lion la Cannes anul acesta.

    Recomand acest video de doar 2 minute, creat de cei care au venit cu ideea: https://www.youtube.com/watch?v=gHl8IqCqza8

  10. Kitana 27/09/2012 at 13:35 #

    si mie imi place sa recitesc cartile care imi plac , plus ca citesc in paralel minim 2 , asa ca pe mine nu ma incanta deloc ideea

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Și nevaccinați, și cu sănătatea garantată de stat

vaccinare2

Dialog între doi medici la Comisia de Sănătate din Senat:
– Niciun guvern nu poate impune ca în corpul supușilor săi să fie inoculate cu forța anumite medicamente.
– Dar de ce obligăm bolnavii de sifilis să se trateze?
– Da, îi tratăm cu forța pentru că sifilisul se transmite pe cale sexuală, dar SIDA și minoritățile sunt libere…