Frau Dollo zice în Der Standard

Anul trecut pe vremea asta îmi doream să fiu publicată de Der Standard. Mi s-a împlinit dorința după un an. Dacă sunteți curioși ce părere am eu despre viitorul tinerei generații în Europa bătrânilor, puteți să mă citiți acum și bilingv ;)

Die Zukunft der Jugend in einem Europa der Älteren”, adică viitorul tinerilor în Europa bătrânilor, am intitulat eu articolul scris după forumul de la Alpbach, la care vă spuneam că am participat acum două săptămâni. Articolul a fost publicat de cel mai important ziar din Austria, pe numele lui Der Standard, în paginile căruia nu mai departe de anul trecut visam eu să ajung dacă articolul meu de la bursa de anul trecut s-ar fi clasat pe unul dintre primele trei locuri. Cum s-ar zice, ai grijă ce-ți dorești! Iată că n-a fost să fie anul trecut, ci acum.

Articolul nu e vreo mare investigație, de care orice ziarist ar fi mândru în general, ci e un soi de opinie pe marginea discuțiilor de la forumul politic, pe o temă destul de generală „Viitorul tinerei generații”. Dar, pentru că o invitație în Tirol nu se refuză, nicidecum una de a scrie în Der Standard, iată-mă și tradusă în germană, după ce anul trecut am fost în engleză, sârbă, croată…

Ca să nu vă uitați ca mine în articol și să nu înțelegeți nimic (e și un comentariu al unuia, sper să nu mă înjure ca ăștia din România ;), vă redau mai jos varianta în română.

Viitorul tinerilor în Europa bătrânilor

Pare inutil să cauți răspunsul la întrebarea „care este viitorul tinerei generații?” pentru că în toate timpurile a fost același: să îmbătrânească! Să își întemeieze familii, să facă copii și carieră. Ce poți aștepta mai mult de la tineri decât să urmeze logica vieții? De aceea organizarea unui forum politic pe tema asta, la care au venit sute de studenți din Europa ca să-și afle viitorul de la câteva nume importante de politicieni, poate părea încă o întâlnire planetară la care se discută abstract despre o temă prea generală ca să-și găsească soluții punctuale.

Ca ziarist din România, una dintre ultimele țări acceptate în UE, în 2007, am privit totuși cu interes dezbaterile Forumului politic de la Alpbach. Pentru că tineretul din România, la fel ca și cel din majoritatea țărilor din fostul bloc comunist, își vede viitorul mai degrabă în afara țării. În timp ce tineretul din mult invidiatul Vest pare la fel de lipsit de perspective ca și al nostru, deși se află acolo unde tânjesc esticii să ajungă. Criza economică face însă ca viețile tuturor – tineri sau adulți – să pară fără perspectivă și să pună la îndoială succesul Europei unite. Deștept va fi acela care va reuși să aducă o soluție pentru acestă problemă.

La Forum, însă, nu a prezentat-o nimeni. Politicienii și teoreticienii au făcut ce știu ei mai bine. Au vorbit despre problemă și au reafirmat principiile generoase ale multiculturalismului, chiar dacă acum integrarea europeană e privită cu îngrijorare de mulți. S-a vorbit și despre scenarii apocaliptice: generațiile viitoare vor avea „fewer chances, higher taxes”, vor fi alte generații sacrificate, după ce părinții lor au fost sacrificați de războiul rece, iar bunicii de războiul mondial.

Teoreticianul bulgar Ivan Krastev, președintele Centrului pentru Strategii Liberale de la Sofia, spunea că pentru prima dată în ultima jumătate de secol generațiile actuale cheltuiesc banii copiilor lor, în loc să-i capitalizeze pentru viitorul acestora, așa cum se întâmpla în urmă cu 30 de ani. În timpul ăsta, tinerii protestează pentru că vor păstrarea unui status-quo de care au beneficiat și părinții lor, nu vor o altă viață, așa cum cereau părinții lor în protestele din anii 60. „Tinerii îi invidiază pe părinți pentru avantajele sociale și visează la stabilitate socială. Vor job garantat și asigurări sociale.

Krastev spune că în 15-20 de ani Europa va trebui să se schimbe demografic, pentru că tinerii vor fi o minoritate, nu vor fi importanți din punct de vedere politic și economic, pentru că numărul bătrânilor va fi mult mai mare. Pe de altă parte, mulți dintre tinerii de azi nici nu sunt interesați să participe la viața politică sau socială, nu sunt interesați de vot și e foarte probabil ca viața lor să fie decisă tot de bătrâni, în timp ce ei se refugiază pe Internet într-o realitate virtuală paralelă.

Ceva a contrazis, totuși, tonul pesimist al dezbaterilor. În același timp cu Forumul politic, la Alpbach a avut loc și adunarea anuală a colaboratorilor Fundației Erste. O mână de oameni care activează în diverse țări europene și încearcă să coaguleze societatea civilă, în special din Europa de Est unde este mai puțin vocală. Biografiile acestor oameni contrazic optimist îngrijorările generale cu privire la soarta tinerilor în Europa de azi.

Jakob este un austriac care trăiește de câțiva ani în România, coordonând un proiect social. Andreea, o româncă stabilită la Viena, lucrează la Fundația Erste ca manager de comunicare. Americanul Chris a venit în România cu Corpul Păcii și n-a mai vrut să plece. Încearcă să ajute la dezvoltarea societății civile în România. Dejan este sârb, dar lucrează tot în Viena. Robin e german, dar job-ul îl poartă prin Estul Europei, cu proiectele pe care le coordonează tot din biroul lui de la Viena. Neil a crescut în India, jumătate englez, jumătate indian, și lucrează ca editor de limbă engleză pentru un proiect jurnalistic finanțat de Fundația Erste în Balcani.

Sunt doar câteva dintre numele participanților la întâlnirea Comunității Erste, în Alpbach. Toți sunt tineri și beneficiază din plin de pe urma lărgirii Uniunii Europene, a deschiderii granițelor și căderii cortinei de fier. Sunt exemplul viu al faptului că „integrarea” nu este doar un cuvânt abstract în tratatele politice, ci un mod de viață viabil. Ei trăiesc deja viitorul tinerei generații.

Tot la Alpbach l-am cunoscut și pe tânărul Florian, un austriac de 24 de ani, student la Universitatea din Innsbruck. Era pentru a doua oară la forum și știa exact de ce venise: „Ce contează aici este să găsești oameni care să te inspire, pe care să-i admiri și de la care să ai ce învăța. Să-ți faci o rețea de cunoștințe. În rest sunt și mulți care vin aici doar ca să se arate, pentru că a devenit cool să fii aici. Politicienii care au venit aici au fost cam evazivi, într-adevăr, nimeni nu pare că ar avea soluții, dar poate pentru că ele nici nu există la nivel colectiv. Fiecare e responsabil de propriul viitor.

Prin urmare, viața ne demonstrează încă o dată că bate teoria. Viitorul tinerilor depinde în mare măsură de ei înșiși. Rolul statelor e doar acela de a le oferi șanse: liberă circulație, liberă exprimare, educație de calitate, oportunități de afaceri. Și eventual câte un forum din când în când, la care să se cunoască și să facă networking.

Etichete: , , ,

9 comentarii la “Frau Dollo zice în Der Standard” Subscribe

  1. ady 11/09/2012 at 18:47 #

    felicitari pentru articol. la mai mare! la mai multe!

  2. Marius Georgescu 11/09/2012 at 19:04 #

    Nu-i rau deloc.

  3. eugenia 11/09/2012 at 20:11 #

    când au încetat copiii să mai fie importanţi pentru europeni? lamentările politicienilor şi poate şi a societăţii civile sunt cam false, pentru că nici în statele cu politici de creştere a natalităţii lucrurile nu stau chiar grozav. şi apoi, dacă faci copii pentru că îţi dă statul bani nu îmi pare tocmai o decizie sănătoasă la nivel de societate, comunitate. nici să îi faci să îţi plătească pensia. aici în Israel familia clasică are trei copii, şi nu mă refer la israelienii religioşi. desigur, aici poate fi o discuţie amplă, dar una dintre ideile principale este că pentru ei copiii sunt importanţi.

    • Dollo 11/09/2012 at 22:13 #

      Pe de altă parte se și cam moare în conflicte armate pe acolo, deci nevoia de procreere e stimulată și pe calea asta 😉

  4. Oana 11/09/2012 at 20:48 #

    Referitor la comentariul din Der Standard, persoana respectiva nu te-a injurat (:D), ci doar si-a dat cu parerea asupra afirmatiei ca viitorul tinerilor depinde in mare masura de ei insisi. A spus ca in mare e de acord, dar statul trebuie sa asigure minimumul necesar pt persoanele in dificultate d.p.d.v. social. A mai spus ca principala problema a tinerilor in viitor va fi cea legata de datoriile statelor ai caror cetateni sunt. Insolventa statala e o perspectiva sumbra daca nici macar pensiile sau salariile din domeniul public nu vor mai putea fi platite. Cea de a doua Republica a fost in asa fel construita incat sa nu se mai repete lipsa de curaj a generatiei dintre cele doua razboaie si nici sa mai permita revenirea perioadei de Nazionalsozialismus (socialism national) din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Spune ca nu intelege deloc trendul actual de deconstructivism.

    Mult succes in continuare, eu te citesc cu drag.
    Oana

    • Dollo 11/09/2012 at 22:11 #

      Mulțumesc pentru traducere, bănuiam eu că austriecii sunt comentatori civilizați 🙂

  5. Angie Riza 12/09/2012 at 09:19 #

    In primul rand ma felicit pe mine pentru ca am avut flerul de a te citi fara sa stiu ca esti o super-mega jurnalista, publicata de occident! Ha! Respectul meu Dollo pentru obiectivitatea si umorul cu care prezinti cate in tara asta si nu numai!
    Eu cred ca totul se rezuma la ceea ce spune Florian, austriacul student la Universitatea din Innsbruck: ”…nimeni nu pare că ar avea soluții, dar poate pentru că ele nici nu există la nivel colectiv. Fiecare e responsabil de propriul viitor.”
    Sunt cu ochii pe tine!

  6. Xanaxdoo 12/09/2012 at 11:37 #

    Frau Dollo, felicitari si la mai mare!

  7. blo 12/09/2012 at 15:10 #

    felicitari, doamna Dollo! 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Suni la 112 și te sună înapoi niște ciocli

morturary

O întrebare pentru domnul Raed Arafat: ce comision primesc operatoarele de la 112 ca să le furnizeze firmelor de pompe funebre numerele de telefon ale rudelor celor decedați?

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese