Vă mai amintiți de Jack și vrejul de fasole? Când s-a dus el în țara uriașilor de unde a furat gâsca cu ouă de aur. Și uriașul era hrănit de o armată de oameni care găteau – printre altele – niște pâini imense, pe care uriașul le înghițea ca pe chifle.
E, pâinile alea se vând la Auchan. Pâine la metru, Pave, cu ceapă, cu mălai sau cu alte adaosuri. Plus cozonac. Tot la metru.
Azi era coadă la pâinea la metru, deși pâini normale, cu același conținut și ambalate separat se găseau, fără coadă, la raft. Evident toată lumea cumpăra maximum dimensiunea unei pâini normale, tăiată dintr-una de un metru, iar prețul era cam la fel. De exemplu un colț de pâine Pave a costat 2,34, comparativ cu 2,50 cât costa una normală. Dar ce coajă neagră și crocantă avea! Eu, dacă s-ar inventa, aș cumpăra numai coajă de pâine. La metru 🙂
Cine a avut ideea asta cu pâinea la metru a crescut brusc vânzările la pâine. Ce ți-e și cu marketing-ul ăsta…
Mda. Cica departamentul de vinzari trebuie sa identifice nevoia si apoi sa satisfaca nevoia respectiva. Departamentul de marketing trebuie intii sa creeze nevoia si apoi sa vinda.
Da. Doar ca inainte de Auchan am vazut asta in Real.
Ideile bune se fură 🙂
Piinea la metru e varianta non-alcoolica a berii la pet de 2.5 litri. Exceptind butoiasele de 5 litri (care nu-s nici pe departe asa ieftine comparativ cu berea la PET) io n-am vazut nicaieri in afara spatiului basesco-pontic flacon de bere la 2.5 litri. Mitică vrea cantitate, nu calitate!
Ba, eu bere la PET de mulți litri am văzut prima dată la începutul anilor 90 la Moscova. La noi nici nu apăruse berea la PET. Iar bere la metru da, există în București la Berăria germană, sau cel puțin ei au introdus-o pe piață tot prin anii 90. Ți se aduceau halbele înșirate pe o scândură de un metru.
pai daca iti place coaja poti cere doar colturile ca am vazut ca nu prea se cauta 🙂 cel putin eu asa cumpar