Pâine la metru

Oamenii stau la coadă la pâinea la metru, ca să cumpere bucăți de dimensiunea unei pâini normale. La Auchan.

Vă mai amintiți de Jack și vrejul de fasole? Când s-a dus el în țara uriașilor de unde a furat gâsca cu ouă de aur. Și uriașul era hrănit de o armată de oameni care găteau – printre altele – niște pâini imense, pe care uriașul le înghițea ca pe chifle.

E, pâinile alea se vând la Auchan. Pâine la metru, Pave, cu ceapă, cu mălai sau cu alte adaosuri. Plus cozonac. Tot la metru.

Azi era coadă la pâinea la metru, deși pâini normale, cu același conținut și ambalate separat se găseau, fără coadă, la raft. Evident toată lumea cumpăra maximum dimensiunea unei pâini normale, tăiată dintr-una de un metru, iar prețul era cam la fel. De exemplu un colț de pâine Pave a costat 2,34, comparativ cu 2,50 cât costa una normală. Dar ce coajă neagră și crocantă avea! Eu, dacă s-ar inventa, aș cumpăra numai coajă de pâine. La metru 🙂

Cine a avut ideea asta cu pâinea la metru a crescut brusc vânzările la pâine. Ce ți-e și cu marketing-ul ăsta…

Etichete: ,

6 comentarii la “Pâine la metru” Subscribe

  1. NL 16/09/2012 at 19:37 #

    Mda. Cica departamentul de vinzari trebuie sa identifice nevoia si apoi sa satisfaca nevoia respectiva. Departamentul de marketing trebuie intii sa creeze nevoia si apoi sa vinda.

  2. brontozaurel 16/09/2012 at 21:01 #

    Da. Doar ca inainte de Auchan am vazut asta in Real.

    • Dollo 17/09/2012 at 08:18 #

      Ideile bune se fură 🙂

  3. mircea 16/09/2012 at 23:42 #

    Piinea la metru e varianta non-alcoolica a berii la pet de 2.5 litri. Exceptind butoiasele de 5 litri (care nu-s nici pe departe asa ieftine comparativ cu berea la PET) io n-am vazut nicaieri in afara spatiului basesco-pontic flacon de bere la 2.5 litri. Mitică vrea cantitate, nu calitate!

    • Dollo 17/09/2012 at 08:17 #

      Ba, eu bere la PET de mulți litri am văzut prima dată la începutul anilor 90 la Moscova. La noi nici nu apăruse berea la PET. Iar bere la metru da, există în București la Berăria germană, sau cel puțin ei au introdus-o pe piață tot prin anii 90. Ți se aduceau halbele înșirate pe o scândură de un metru.

  4. Ronnie 21/09/2012 at 18:37 #

    pai daca iti place coaja poti cere doar colturile ca am vazut ca nu prea se cauta 🙂 cel putin eu asa cumpar

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma