Să-ți dai viața pentru Vanghelie

A face afaceri cu Vanghelie echivalează cu a-ți pierde și firma și casa - iar mai nou chiar viața. E ca un soi de Caritas: mulți fraieri bagă voturi, alți fraieri (dar care se consideră deștepți și norocoși că l-au apucat pe Vanghelie de un picior) bagă bani, iar puțini deștepți câștigă dreptul de a dispune cum vor de bugetul local.

Un om a murit ieri în fața Primăriei sectorului 5 unde venise să protesteze că de un an de zile Vanghelie, care îi datorează bani pentru niște lucrări făcute pentru primărie, refuză și să-i dea banii și să-l primească în audiență. Omul a murit după ce a fost luat pe sus de polițiștii locali, poate prea zeloși. I-o fi cedat inima și de supărare, pentru că avea datorii la cămătari, cică, și acum era în pericol să-și piardă casa.

Cu toată compasiunea pentru mort, trebuie spus că și-a căutat-o cu lumânarea. Nu e ca și când Vanghelie ar fi vreun arhanghel al corectitudinii și nici vreun politician apărut ieri din neant, despre care nimeni nu știe a spune vorbe rele. O simplă verificare a isprăvilor lui din cele patru mandate ar fi de ajuns să fugi de afacerile cu el ca de dracu.

Vanghelie a ridicat la rang de brand personal o tactică aplicată de mulți politicieni: „fă-mi cutare lucrare ca să ies primar și-ți dau banii după!”. Nu mai departe de acum patru ani, după ce a fost reales în 2008, o altă firmă îl dădea în judecată, adusă la faliment din cauză că i-a vopsit blocurile de pe Rahova și nu a încasat niciun ban. Din câte înțeleg din povestea omului mort ieri cazul ar fi similar – a subcontractat niște lucrări pentru primărie și a rămas cu ochii în soare.

Așadar, a face afaceri cu Vanghelie, pe persoană fizică sau cu primăria lui, echivalează cu a-ți pierde și firma și casa – iar mai nou chiar viața – dacă nu cumva ești din același aluat cu el și știi cum se face avere din afaceri cu statul. Deși este o metodă garantată de îmbogățire în România, se vede treaba că nu e pentru toți, ci doar pentru cei aleși. E ca un soi de Caritas: mulți fraieri bagă voturi, alți fraieri (dar care se consideră deștepți și norocoși că l-au apucat pe Vanghelie de un picior) bagă bani și chiar forță de muncă, iar puțini deștepți câștigă mandate noi și milioane de euro de la buget.

Fraierii se plâng apoi că iar i-a înșelat alesul, că n-a făcut ce a promis, sau chiar dau faliment dacă au pus botul prea mult la ce li s-a promis în schimbul investițiilor făcute. Din păcate lumea – nu numai în sectorul lui Vanghelie – e împărțită în victime și călăi. Câtă vreme nu vrem să ne depășim condiția asta de victime și să deschidem dracu ochii să vedem pe cine punem ștampila sau cu cine facem afaceri, ne merităm soarta. Iar ăștia din sectorul 5, care l-au ales de patru ori la rând pe Vanghelie, și-o cam merită cu prisosință.

***

La recomandarea unei prietene am văzut aseară scurt metrajul lui Cristian Nemescu – Marilena de la P7 – care ilustrează magistral  viața alegătorilor lui Vanghelie. Are 45 de minute și e explicația de râsu plânsu a faptului că acest om a fost ales și reales de patru ori în sectorul 5. Acei oameni au drept de vot. Îl găsiți în trei părți pe youtube, aici, aici și aici.

***

Mai jos vă redau un text pe care l-am scris în 2008, în EVZ, despre acest obicei prost al lui Vanghelie, de a nu-și plăti datoriile din campanie. Cine nu se informează și are încredere în politicieni, iată, e condamnat la moarte…

Reţeta Vanghelie: kitsch + ţeapă

Primarul sectorului 5 a reuşit o dublă lovitură: a urâţit blocurile de pe Calea Rahovei şi „a uitat“ să achite factura.

Celebrele blocuri vopsite la stradă în culorile curcubeului, din Rahova, l-au făcut primar pe Vanghelie, a doua oară, dar au băgat în faliment firma care le-a zugrăvit. Cel puţin aşa susţine societatea păgubită, care cheamă acum la asociere şi alte surate lăsate cu conturile goale de edilul Marian Vanghelie. În replică, acuzatul susţine că abia dacă-l cunoaşte pe patronul falimentat şi cataloghează acuzaţiile drept „vagabondisme“.

Datorii de 22 de miliarde

Firma Alho Construct SRL funcţionează din 1993, dar l-a cunoscut pe Vanghelie abia în 2003, când a încheiat un contract de subantrepriză cu firma Star Construct 2000 SRL, care câştigase o licitaţie la Primăria Sectorului 5, pentru reabilitarea unor străzi. „În acelaşi fel am lucrat la Şcoala Odobleja, la Piaţa Coşbuc, la Piaţa Rahova şi, în final, am vopsit blocurile de pe Şoseaua Alexandria“, enumeră lucrările făcute de Alho Construct Marinela Vlădescu, soţia patronului acestei firme.

Ea recunoaşte că nu a beneficiat de contracte directe cu primăria, deoarece „nu ne aflam în cercul acela de firme care câştigau contracte la primărie“. Asta face azi mai grea dovedirea faptelor de care, spun patronii de la Alho, s-ar face vinovat Vanghelie. Suma pe care firma Alho o are de primit de la Vanghelie ajunge la 22 de miliarde de lei vechi, bani cheltuiţi pentru vopsirea celor nouă blocuri de pe Calea Rahovei şi Şoseaua Alexandriei, plus o staţie de pompare din Piaţa Rahova.

Într-o seară, domnul Vanghelie l-a chemat pe soţul meu la primărie şi i-a zis: «Vopseşte-mi blocurile astea ca să ajung primar!». A promis că va plăti totul din bugetul de campanie, că va avea două milioane de euro la dispoziţie, însă nu s-a ţinut de cuvânt“, povesteşte Marinela Vlădescu.

Gentelman’s agreement, pe persoană fizică

Nu era prima dată când Vanghelie i-ar fi cerut servicii patronului de la Alho, în toiul nopţii. „Într-o noapte, ne-a chemat la deszăpezire. Am venit, am deszăpezit, după ce s-a terminat nu s-a primit niciun ban, ne-a spus: consideraţi-o ca sponsorizare. Noi aveam de luat bani, eram agăţaţi, trebuia să facem tot ce ni se cerea“, spune Horia Vlădescu, fiul patronului de la Alho.

Tot într-o noapte, în 2005, s-a produs şi „divorţul“. „Într-o şedinţă la primărie, la 3.00 dimineaţa, soţul meu s-a ridicat şi a zis: «Mie-mi dai banii şi lămurim problemele sau nu mai lucrez!». Din acel moment a fost persoana non-grata pentru Vanghelie şi nu a mai vrut să facă nicio plată“, spune Marinela Vlădescu. Ea susţine că ştie sigur că şi alte firme aveau de primit sute de miliarde de lei la momentul acela, dar nu au curaj să vorbească, tot sperând că-şi vor recupera din datorii.

Firma a dat în judecată asociaţiile de locatari, care au prezentat în instanţă contractele făcute cu Marian Vanghelie, „pe persoană fizică“, cum suna o celebră butadă a aceluiaşi personaj. Acesta se angajase să plătească lucrările de zugrăvire a faţadelor blocurilor, promisiune pe care s-au bazat şi patronii firmei Alho. „A fost un gentelman’s agreement, ne-am bazat pe cuvântul dumnealui, dar ne-a înşelat“, spune doamna Vlădescu.

Vanghelie: „Nişte vagabondisme“

Procesul trenează din 2006. Următorul termen se judecă în martie, dar între timp firma a fost falimentată şi i s-au vândut toate bunurile pe nimic.

Sunt nişte vagabondisme. Abia dacă l-am văzut de câteva ori pe omul ăla. N-au niciun contract cu mine sau cu primăria“, se apără primarul Vanghelie de acuzaţii. El spune că atacul are cauze electorale şi că supărarea patronului de la Alho s-ar trage de la o ceartă cu firma pentru care a lucrat în subantrepriză. Cât despre blocuri: „Alea au fost o sponsorizare. Nu e treaba voastră dacă au fost plătite sau nu!“.

 

Etichete: , , , ,

6 comentarii la “Să-ți dai viața pentru Vanghelie” Subscribe

  1. VASILIU MIRCEA PAUL 11/09/2012 at 11:53 #

    Autocitare (cf. celor mai stricte reguli ale… plagiatului):

    (Debutul sec.XX) – Modul dezgustător în care cei patru funcţionari de stat îl tratează pe un antreprenor privat care s-a încrezut în cuvîntul lor ne spune multe cu privire la “capitalismul” francez. Ca şi în România secolului XXI constatăm un conflict ireconciliabil între birocraţii de uscat, protejaţi de legile ce şi le dau singuri, şi cei ce vor să înoate pe cont propriu în mare liberă. Greşeala stupidă a ultimilor constă în a nu se desprinde complet de ţărm, încercînd combinaţia imposibilă dintre libertate şi poltronerie.

    DIXIT !

  2. daniel 11/09/2012 at 15:06 #

    …parafrazand articolul tau Dollo,frantujii abia acum dupa experienta „integrarii” pe propria piele vor sa ni-i trimita inapoi pe conationalii nostri spunand ca ei nu pot accepta toata „mizeria” europei…he-he-he…si ei sunt aceeiasi care pana mai ieri ne dadeau noua lectii despre integrare…aratatandu-ne cu degetul,si facand glume de prost gust la tv despre noi romanii care eram asimilati unei natii de ”neintegrati”…asocierea cu Vanghelie din articolul tau este aceea a acordarii increderii „ca vom face”…ca „vor face”…oricine…in ideea ca pana la urma doar castigul material conteaza.Paradoxul francez consta ca ei accepta ca „pierdere” a da o suma cuiva,numai sa-l vada imbarcat in avion (cu beletul platit tot de ei) desi sunt aproape constienti ca se vor reintoarce.Dar cine stie,intre timp,poate mai dau si astia ai nostri ceva,si nu se reintorc chiar toti…

  3. Silviu 11/09/2012 at 22:25 #

    Zici „viața alegătorilor lui Vanghelie”. De fapt, este viata celor mai multi dintre romani. E un film foarte trist din punctul meu de vedere; tocmai pentru ca surprinde atat de bine anumite aspecte ale noastre. Mi-a lasat un gust foarte amar.

    • Dollo 11/09/2012 at 22:38 #

      Așa e, se poate aplica întregii Românii, dar poate de aia e și turnat în Rahova

  4. als 06/02/2013 at 22:40 #

    hotul de primar ar trebui decapitat politic

  5. dana eugenia 11/09/2013 at 11:19 #

    hei, nu toti locuitorii, „doar” majoritatea sectorului 5 … pu… prostimea care l-a votat

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Cum stăm cu moralitatea, noi ăștia educați în comunism

pionieri

Dacă e adevărat că predarea religiei în școli are rol de moralizare a maselor, atunci noi decrețeii, pionierii, șoimii patriei, de unde am învățat onoarea și moralitatea?

Suni la 112 și te sună înapoi niște ciocli

morturary

O întrebare pentru domnul Raed Arafat: ce comision primesc operatoarele de la 112 ca să le furnizeze firmelor de pompe funebre numerele de telefon ale rudelor celor decedați?

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉