În cinstea măritișului mezinei lui Băsescu mama a destupat azi cutia cu scrumbie marinată de casă, pe care o pusese de o săptămână la păstrare în frigider. Simfonia de fructe de mare din meniul de la Snagov va păli de invidie în fața scrumbiei murate a mamei. Pentru că spre deosebire de orice fel de pește marinat ați mâncat vreodată din comerțul nostru capitalist, ăsta preparat în casă va fi întotdeauna mai bun. Carnea are consistență, nu e ca ăia cumpărată care pare putrezită de atâta murare.
Procedura nu e complicată, de îndată ce treceți de etapa curățării peștelui. Mama l-a cumpărat gata curățat din Călărași, unde are ea furnizorul de pește proaspăt de Dunăre. Dar dacă vă tentează să încercați rețeta eu am văzut că și la Hala Obor vi se curăță peștele cumpărat de acolo.
Deci, cumpărați un kg de scrumbie și după curățare și decapitare tăiați peștii în două sau trei, în funcție de cât de mari sunt. Peștii sunt fără cap, să fim înțeleși. Așezați bucățile de pește într-un castron și presărați cu generozitate sare de bucătărie peste ele. Nu vă temeți că e prea multă, pentru că oricum peștele își ia sare cât îi trebuie, nu e lacom. Acoperiți castronul și-l puneți undeva două zile. Mama l-a ținut pe balcon. Nu se strică pentru că are sare.
După două zile l-a spălat de sare și l-a așezat în cutia în care urma să fie marinat, în straturi după cum urmează: un strat de pește, unul cu rondele de ceapă, unul de pește, unul cu rondele de morcovi. Peste toate a pus boabe de muștar, boabe de piper, foi de dafin. Cutia este una din plastic, în care a fost iaurt din comerț. Cu o capacitate de 1,5 kg.
Separat într-o oală a fiert o zeamă compusă dintr-o parte oțet și două de apă – cam un litru, nu mai mult – cu o linguriță de sare și atât. După ce s-a răcit zeama asta (foarte important să nu fie caldă când o turnați peste pește) a turnat-o peste pește și ceapă în cutie. A pus capacul și a băgat cutia în frigider. N-a mai deschis-o timp de o săptămână. Până azi când a fost acea zi în care a verificat rezultatul. Bun!
Peștele poate fi consumat ca atare sau îl puteți pune într-o salată cu pește care pentru mine e cea mai plăcută rețetă ce conține pește marinat. Hai, casă de piatră la ăia micii, și mâncați pește, că face bine la democrație 😉 Sau fructe de mare, după posibilități…
Mai draga, de cate ori iti citesc retele , ma apuca un lesin de pofta si imi jur cu mana pe inima ca o sa gatesc si eu exact la fel. Ma tine fix vreo doua ore, dupa care imi trece. Raman fidela retetei de coliva.
hai mă, avem o nuntă, nu merge cu colivă…
Eu tocmai băgasem sub nas 250 de grame de hamsii prăjite. Şi mie îmi place peştele în multe forme, dar hamsii rar am ocazia să mănânc. Practic este vorba despre sprot congelat la pungi de un kg care se tăvălesc prin făină şi se pun în ulei încins câteva minute. Problema este că la supermarketurile de la mine din sat se găseste doar sprot mare (~15 cm), prea mare pentru acest mod de preparare. Şi atunci singura sansă rămâne când sunt ceva sărbători în localitate, ca de exemplu acum Zilele Berii Timişoreana. Nu orice fel de sărbători, ci doar cele neoficiale, pentru că buticarii locali în afară de mici şi bere nu ştiu să servească altceva. Iar la sărbători de genul 1 Mai e sărbătoare în fiecare oraş din ţară, aşa că lipsesc furnizorii externi. Când însă este un eveniment local, vin comercianţi din alte zone ale ţării şi aduc o mulţime de delicatesuri, diverse dulciuri, diverse prăjeli inclusiv hamsii, kürtős kalács ş.a. Azi am băgat 250, ieri 250, alaltăieri 300 de grame şi mai introduc mâine o porţie în burdihan.
Cu peştele marinat din comerţ, ai dreptate, e ceva de evitat. Ultima oară am tras de el de parcă era o bucată de anvelopă auto. Sunt însă bune variaţiunile de peşte afumat. Batogul de crap afumat este bestial. Poate puţin cam scump, dar la urma urmei merită şi stomacul un pic de respect 🙂
deci a fost ziua peștilor ieri 🙂
Am citit initial „scrumbie maritata”…
Tanti Jeni are pregătite pe masa de lucru următoarele: șase bucăți de file de pește, trei morcovi mijlocii, zece cartofi mijlocii, două cepe mijlocii, 250 de mililitri de smântână, 150 de grame de cașcaval ras, 400 de grame de spanac congelat, unt pentru uns, două-trei linguri de pătrunjel tocat, suc de la o lămâie, și pentru gust, aromă și savoare, o bucată de pește afumat. Tanti Jeni spală fileurile de peștele proaspăt și le usucă cu un prosop de bucătărie, apoi toacă ceapa mărunt și o prăjește la foc mic, împreună cu morcovii tăiați rondele și puțină apă până când morcovii sunt moi, după care, adaugă smântâna și amestecă totul bine. La final, pune cașcavalul ras și mai lasă totul pe foc câteva minute, să se îngroașe sosul. După ce adaugă pătrunjelul, sărează și piperează, stinge focul. Spanacul se spală foarte bine, se opărește, după care se scurge și se toacă. Separat, tanti Jeni fierbe cartofii curățați și tăiați, ca pentru puree de cartofi și îi zdrobește apoi cu furculița (nu chiar așa de fin ca pentru puree), sărându-i după gust. Ei, fraților acum vine partea de asamblare:după ce unge o formă termorezistentă cu unt, tanti Jeni așează acolo fileurile de pește și le stropește cu suc de lămâie. Apoi repartizează uniform spanacul peste pește, pune sosul de smântână și la final cartofii. Pentru ca sufleul să poată respira în timpul coacerii, tanti Jeni face niște găurele cu furculița prin stratul de deasupra. După ce preîncălzește cuptorul la 190 grade Celsius, vasul cu sufleu se pune la copt vreo 30-40 de minute, pe raftul de jos. Pentru a se coace mai bine, pentru primele 20 de minute tanti Jeni pune o folie de aluminiu deasupra vasului, pe care o dă jos apoi pentru a se rumeni frumos crusta. Și pentru că vorbim de crustă rumenită frumos, să știți că tanti Jeni a presărat deasupra niște cașcaval ras. O minunăție, dragilor, o minunăție! Sufleul se servește fierbinte, așa că hai grăbiți-vă!
mmm, bun! de încercat, mersi
Dap, fu peste. La noi a fost somn la tigaie.
Eu dupa peste nu ma omor, dar imi place tare farfuria aia verde pe care e servit. Asa, ca anecdota, voiam sa spun ca acum multi ani, cind eram la ceva scoli prin Olanda, am fost la ei in piata alimentara. Ei, astia isi cumpara pesti marinati la bucata, si ii maninca pe loc, asa cum am lua noi un covrig. Partea interesanta este insa alta: cumpara pesti mai mici, si ii maninca, jur, ca in Tom si Jerry: se da capul pe spate, se introduce pestele pe gitlej, si se scoate afara din gura coloana vertebrala a pestelui. E un spectacol foarte funny, mai ales ca il vezi si la adulti, si la copii (carora li se cumpara pestisori mai mici, pe masura gurii si gitlejului).
La noi a fost somon salbatic, la gratar, pe placa de cedru… O nebunie. Cu mujdei de usturoi, facut dupa reteta din Moldova si mamaliga mestecata de un flacau din Severin! Ce sa facem si noi, emigrantii… ne adunam de peste tot si punem la bataie ce avem mai bun.
Maine seara vom servi sushi si sashimi… de la coreanul din coltul strazii. E sezon de peste. Cel putin aici, unde, taman acuma, se petrece migratia somonului.
Săracii de voi 🙂 Săracul somon, nu știe el că migrează taman în furculițele voastre înfometate.
Ce face Horațiu, n-a mai dat niciun semn, s-a întors prin Ro?
N-a mai dat semne nici pe aici, Horatiu. Dar nici noi nu am fost de gasit, ca ne-am dus prin pustietatile BC-ului vreme de vreo 10 zile. E la Sibiu. Adica, acolo l-am gasit luni seara cand ne-am intors acasa.
Să-i ațin calea în poartă la pașapoarte? 🙂
Cam asa.