Simbolul Bucureștiului: oaia, maidanezul sau bordura?

De ziua Bucureștiului, hai să votăm ce simbol ar fi mai nimerit pentru oraș: oaia, maidanezul, bordura, Casa poporului, shaorma de la Dristor?

Poate nu știați, dar zilele astea minunatul oraș în care trăim vreo 2-3 milioane de români împlinește circa 553 de ani. Nu de la data la care ciobanul Bucur și-a lăsat oile să pască pe maidanele din zonă, ci de la data la care Vlad Țepeș ar fi emis un act prin care stabilea aici o moșie a unor boieri. Poate că boierii ăia or fi sfârșit ulterior trași în țeapă, după obiceiul domnului de la acea vreme. Poate că urmașii lor își revendică acum proprietățile. Poate că sunt trași iar în țeapă de vreun funcționar de la restituiri, admirator în taină al celebrului „Vlad the Impaler”.

Oricum nu sunt importante detaliile astea istorice. Istoria e importantă doar la date fixe, când se rememorează cu copy/paste pentru a umple niște locuri comune care se rostesc la festivități. În rest se degradează sau se demolează, că e mai profitabil terenul decât o grămadă de cărămizi vechi de o sută-două de ani.

Dar, ca să nu ne întristăm în zi de sărbătoare – deși mai exact ziua aia în care Țepeș a semnat actul era 20 septembrie – vă propun să ne gândim la ceva jumate amuzant, jumate util, pentru oraș. Nu că ne-ar lua cineva de la primărie în seamă, dar așa, de dragul exercițiului democratic, vă propun să votăm ce simbol ar fi potrivit pentru oraș. Dat fiind că nu avem unul, iar pe stema orașului stă Sfântul Dumitru, pe care oricât ai vrea nu poți să-l vinzi ca magnet de frigider. (Numai cu aprobare de la Patriarhie, poate 😉

Văzând azi pe Facebook poza asta cu maidanezul care doarme pe sticla aia ce acoperă rămășițele unui han de pe Lipscani, chiar în poarta Băncii Naționale a României, m-am gândit că iată, este o suprapunere fericită a prezentului peste istoria semi glorioasă. Până la urmă, privind fotografiile vechi din Bucureștiul de acum o sută de ani nu vedem ceva ce l-ar face pe maidanezul de azi să se simtă prost. Dimpotrivă, e din peisaj 🙂

   

Tot din peisaj ar fi, de ce nu, oaia. Suntem urmașii lui Bucur, nu avem de ce să ne rușinăm că am supt înțelepciune de la oaie, de asta poate că suntem azi atât de ușor de manipulat. Vă dați seama câte obiecte promoționale s-ar putea face pe laitmotivul oaie, miorița…?

Aș mai zice că vine tare din urmă un simbol ceva mai recent: bordura. Asta ar avea avantajul unicității. Mai știți vreun loc pe lumea asta unde bordurile se schimbă cu anotimpul, ba se montează și câte două rânduri de borduri, suprapuse? Dacă stau să mă gândesc la cât de simplu și eficient sunt construite străzile și trotuarele în orașele civilizate ale Europei aș zice chiar că noi, aici în estul parvenit, am inventat bordura.

Știu, unii ar zice că astea sunt miștouri ieftine, că un simbol al unei Capitalei nu se alege la mișto, ba chiar Primăria Capitalei a și cheltuit niște bani pentru un astfel de studiu. Bani de care s-a ales praful, evident, că eu n-am văzut vreun studiu finalizat în sensul ăsta. Asta era pe vremea lui Videanu, iar director la nou înființata agenție de promovare a Bucureștiului era un oarecare domn Cristian Petrescu, propulsat ulterior ministru al turismului, după ce doamna Udrea trebuia să se retragă în umbră, în guvernul MRU. Acum aud că agenția cu pricina cheltuiește bine mersi bani și în primăria lui Oprescu, dar nu pentru oraș, ci pentru o agenție de turism prin care se cumpără biletele de avion și se fac rezervările pentru deplasările funcționarilor municipalității.

Revenind la partea de mișto, aș avea doar două exemple de simboluri mișto de orașe, la care se poate reflecta: Berlinul are omulețul roșu/verde, de la semafor, iar Londra are celebra expresie „Mind the gap” scrisă pe simbolul metroului, la care se și difuzează. Printre altele, desigur. Așadar, hai să dăm cu votul să vedem ce iese. Eu propun câteva variante, voi puteți să votați sau să propuneți altele.

Care ar fi cel mai nimerit simbol al Bucureștiului?

Vezi Rezultatele

 

Etichete: , , , ,

11 comentarii la “Simbolul Bucureștiului: oaia, maidanezul sau bordura?” Subscribe

  1. Elena 15/09/2012 at 18:43 #

    Daca as tine cu fiu-mio, ar trebui sa votez cu Shaorma, poate primeste una promotie data viitoare cand ajunge pe-acolo… Dar tin cu amintirile mele de demult.

    • Dollo 15/09/2012 at 19:45 #

      Cred că el a mai făcut o pasiune și pentru turcul de la mine din cartier, din câte am auzit 🙂 Pentru supa lui de linte și un desert special. Când reapare tânărul pe aici, apropos?

      • Elena 16/09/2012 at 07:18 #

        E in Varsovia acuma. Se intoarce intr-o saptamana la Bucuresti, ca sa aiba de unde pleca la Istanbul. Tocmai am citit ultima lui postare pe blog, despre lipsa postarilor din ultima vreme… Raspunde, totusi, la e-mails.

  2. Niki 15/09/2012 at 21:15 #

    Acu’ vreo 15 ani as fi zis GAMBRINUS.

  3. Dana 16/09/2012 at 15:32 #

    Caru’ cu Bere 🙂

    • Dollo 16/09/2012 at 17:03 #

      În cazul ăsta trebuie și un mic alături 🙂

  4. mircea 16/09/2012 at 23:35 #

    Mitică.

    • Dollo 17/09/2012 at 08:18 #

      Nu prea mai știe tânăra generație de el 😉

    • Adrian 18/09/2012 at 08:57 #

      Excelenta ideea lui Mircea. As promova-o la greu daca as fi un medic independent din Bucuresti 🙂

  5. cristina 17/09/2012 at 09:05 #

    pai maidanezul, ca stiu si japonezii de el. bine, ar mai putea fi si mancatorii de seminte din fata blocului, nuntile/inmormantarile facute tot in fata blocului – dar cum sa faci din astea un simbol grafic de pus pe frigider?
    ce mai caracterizeaza capitala noastra mareata? stalpii de electricitate si firele, nenumaratele fire dintre ei; blocurile gri; panourile publicitare de pe cladiri (dar ne-a luat-o las vegasul inainte); cladirile de sticla langa casele vechi, boieresti; FEŢELE TRISTE SI INCRUNTATE ale oamenilor.

  6. umoristu 26/09/2012 at 11:45 #

    Blvd. Aviatorilor – 2001 – haita de maidanezi MARI + ardeleam in deplasare prin kapitala = scintei 🙂
    Blvd Aviatorilor 2011 – IDEM 🙂

    deci…in 10 ani s-au schimbat numai ciinii 🙂 au devenit mai MARI

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.