Victorie românească

Șoc-Șoc-Șoc! Cum arată Calea Victoriei din Capitala României. Dați repede click ca să vedeți ceva ce i-a șocat pe toți străinii care s-au plimbat cu autobuzul turistic cu etaj prin București. :D

Calea Victoriei, probabil cea mai veche arteră de promenadă a Capitalei. Case precum asta din imagine (în dreptul Pieței Amzei) sunt rezultatul a 20 de ani de nesimțire și interese mafiote ale tuturor politicienilor și administratorilor din București (și nu numai) care au tărăgănat și tărăgănează retrocedările de imobile până când foștii proprietari mor sau își pierd răbdarea.

Bine că primăria cheltuiește sute de milioane de euro pe proiecte fantasmagorice sau pe ceasuri din aur, că artera care leagă inima financiară și administrativă a țării (Piața Victoriei, sediul guvernului), de inima veche, culturală, tradițională (Centrul istoric), arată ca un corset de domnișoară bătrână, care îi mai schimbă din când în când anumite părți de dantelă pe care le arată apoi ostentativ de pe sub rochie, când vrea să impresioneze vreun domn ca să-i cumpere o mastică.

Totuși, datorită/sau din cauza acestei alternanțe de case neîngrijite și magazine de lux (tot pe Calea Victoriei se află Armani, Gucci…), clădiri istorice și imobile moderne, trotuare cu borduri din marmură albă (în Piața Revoluției) și lipsa totală a trotuarelor (în dreptul Casinoului Vernescu), se poate spune că avem în Calea Victoriei o oglindă a României. Cum e Calea Victoriei din Capitală așa e și țara, o societate a extremelor.

Și ca să nu nesocotim, totuși, spiritul românesc, ăla sărac, dar vesel, să închei această postare într-o notă optimistă. Trecând eu azi agale pe Calea Victoriei, de la un capăt la altul, am văzut acest anunț pe una dintre coloanele de la fostul magazin Romarta copiilor. Acum e nu știu ce bancă acolo. De departe mi-a atras atenția exact ce trebuia: „SOC-SOC-SOC” 🙂 Când m-am apropiat era prea târziu. Am râs, am pozat, și am plecat. România este totuși o țară plină de umor.

Etichete: , , ,

6 comentarii la “Victorie românească” Subscribe

  1. brontozaurel 10/09/2012 at 22:44 #

    Soc? 😛

    • Dollo 11/09/2012 at 07:44 #

      He, he, așa arată fructele de soc?

      • brontozaurel 11/09/2012 at 20:11 #

        Da, nici eu n-am stiut inainte sa vad o poza de gen pe ambalajul unei ciocolate cu soc 🙂

  2. alex 11/09/2012 at 12:51 #

    AFAIK e în plan renunțarea la o bandă de pe Calea Victoriei și transformarea ei în trotuar.

    • Dollo 11/09/2012 at 14:03 #

      când asta?

  3. Om bun 13/09/2012 at 19:22 #

    Am vazut si eu afisul din poza ta, dar pe al meu scria sex cu litere mari de 3 ori :))

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.