Unul dintre hidoasele blocuri construite la marginea Bucureștiului de Robert Negoiță a luat foc ieri, la mansardă. Am văzut la știri cum locatarii isterizați țipau la pompieri că „stau degeaba și nu sting focul, pentru că așa e în România, nu se muncește”.
Așa e, în România nu se muncește, dar nici nu se gândește. Iar primul care ar trebui împușcat în cazul ăsta ar fi chiar dezvoltatorul acelui complex hidos de blocuri. De exemplu pentru că deși s-a lăcomit să înalțe zeci de etaje în 12 blocuri la un loc, nu a prevăzut și niște hidranți funcționali pentru ele. Pompierii au mers la doi km distanță ca să alimenteze. E cu atât mai surprinzătoare această lipsă mai ales că domnul Negoiță s-a mai confruntat cu un incendiu devastator, care i-a ars înainte de inaugurare celebrul Rin Grand Hotel. E de-a dreptul suspectă neglijența pompierilor și a autorităților care i-au permis lui Negoiță-pățitul să mai construiască la fel de iresponsabil peste 1.600 de apartamente.
Pe urmă locatarii se mai plângeau, tot la știri, că blocurile sunt construite prost, lucrările de mântuială, instalațiile electrice prost dimensionate – li se întrerupe curentul de nu știu câte ori pe zi. Dar tot pompierii erau de vină că nu aveau macarale ca să ajungă să le stingă focul de la etajul 11. Tot pompierii au fost de vină că nu au putut intra mai rapid pe porțile păzite de bariere ale complexului. Ce mai, toți ceilalți erau de vină, numai proprietarii nu.
Câți dintre furioșii de ieri, care i-ar fi linșat pe pompieri că nu sting focul mai repede, or fi fost la fel de corifei și în momentul în care au cumpărat apartamentele? Câți s-or fi întrebat dacă blocurile lui Negoiță au autorizație, dacă a cocoța nișe mansarde din lemn la ultimul etaj e o idee bună, dacă o clădire construită pentru birouri e vândută ca bloc de locuințe o fi normal, dacă mirosul de hoit, care vine de la groapa de gunoi și de la Protan, e de neglijat? Sunt atâtea rahaturi în jurul acelor blocuri încât te întrebi dacă oamenii ăia chiar gândeau când au aruncat cu banii în Negoiță?
Desigur că e nasol să-ți vezi agoniseala de-o viață arzând sub ochii tăi, și accidente se întâmplă, dar atunci când dai între 29.000 și 52.000 de euro pe un apartament nou (conform prețurilor afișate acum pe site-ul dezvoltatorului, dar bănuiesc că or fi fost mai scumpe casele acum un an-doi) ar trebui să caști un pic și ochii: cine și cum a făcut blocul ăla, ce istoric de bonitate și moralitate are etc. Nu să te lamentezi precum o gospodină la știri că vai, „domnul Negoiță care are o asemenea responsabilitate, ca primar, față de oamenii dintr-un sector, să nu aibă nicio responsabilitate față de locatarii din blocul vândut de el?!” Nu știu cum s-o traduce responsabilitatea asta în ochii doamnei, dar a cumpăra un apartament prost într-un cartier aglomerat nu e ca atunci când treci strada pe roșu cu mai mulți, și te gândești că e imposibil să nu oprească mașinile, că doar n-o să vă omoare pe toți!
De fapt e surprinzător și nu prea comportamentul proprietarilor din Confort City. E atitudinea românească autistă de non-cetățeni. Nu citesc, nu se informează, nu se revoltă atunci când trebuie, nu verifică situațiile în care intră, se aruncă precum berbecii înainte și apoi se lamentează că trăiesc într-o țară de rahat, condusă de politicieni de rahat, cu studii făcute la Bioterra. E adevărat că un dezvoltator știe să te aburească atunci când îți vinde o casă, dar nu e ca și când ar fi singurul de unde poți cumpăra, nici tu nu ești legat la ochi sau gură, și informația azi e totuși mai accesibilă decât oricând.
Se scrie în România de ani de zile despre afacerile dubioase ale fraților Negoiță, despre ilegalitățile pe care le fac în imobiliare, se scrie în general în presa asta amărâtă, atâta cât a mai rămas, despre faptul că multe imobile se construiesc în România fără autorizații sau de mântuială, că dezvoltatorii fac rabat de la calitate ca să câștige mult și le vând fraierilor niște sicrie îmbrăcate în polistiren. Și cu toate astea blocurile lui Negoiță sunt vândute 85%. Peste 1300 de oameni au acceptat să cumpere apartamente acolo.
În această lumină nu mai par atât de proști cei care l-au votat la primărie. Dat fiind că a promis că „anvelopează” toate blocurile din sector e de așteptat să ne transformăm cu totul într-un mare Confort City cu mansarde și polistiren.
Și ca o bomboană pe coliva asta, mi se pare incredibil că unii locatari din blocul cu pricina nu și-au asigurat locuințele – dacă e adevărat ce spun reporterii ProTV și EVZ (am căutat înregistrarea pe site-ul ProTV și nu mai găsesc această declarație, dar am auzit-o). Dacă și-au luat casele prin credit bancar se pune întrebarea cum de nu i-au obligat băncile să-și asigure casele? Dacă și-au luat casele cu banii jos e și mai dubios că nu s-au gândit să se pună la adăpost după o astfel de investiție.
Îmi imaginez acum că politicianul socialist din domnul primar va fi sensibil la soarta propriilor locatari și îi va „ajuta” cu niște sume în bani, din bugetul local, ca să se poată întoarce mai repede în casele lor, și să nu-i mai stea pe cap, oaspeți în hotelul Rin.
Uman înțeleg această solidaritate, dar ca una care dintotdeauna își asigură casa, mașina și bunurile – împotriva calamităților, și pentru eventualitatea că provoc eu daune vecinilor – mă enervează că pagubele făcute de alții sunt plătite tot din taxele și impozitele mele. Mai ales că se vorbește despre această responsabilitate de a te asigura pe toate căile de cel puțin patru ani încoace, de când se tot pregătește legea asta „obligatorie”. Și mai mult mă enervează că de întâmplarea asta va profita un politician iresponsabil care a construit românește și a făcut bani de pe urma acestor fraieri.
***
„Confort City oferă șansa de a locui într-o zonă în care dominanta o vor reprezenta clădirile noi, cu aspect modern, construite la standarde europene, spre deosebire de alte zone ale orașului, unde clădirile noi și vechi se amestecă, care dau senzația de dezordine și disconfort.” – sursa, site-ul dezvoltatorului, confortcity.ro
N-am casa acolo, n-am casa deloc, dar nu asta conteaza.
Din ce ziceti voi eu trebuie sa verific, cind o sa-mi iau casa, ca:
– imobilul are aviz de mediu (daca miroase urit ma prind, dar daca sint serpi veninosi ce fac?);
– imobilul are aviz de constructie;
– are aviz de la ISU, sau eventual ma uit cu ochii daca au pe unde intra pompierii si salvarea;
– sparg geamurile unde scrie „In caz de incendiu…” si dau de rotile alea sa verific ca e suficienta presiune la apa.
Ce mai trebuie sa fac eu, in locul autoritatilor? Sa cer si sa platesc un evaluator independent care sa-mi spuna la cite grade rezista blocul in caz de cutremur? Sa duc apa la analize? Sa urmez un curs rapid de zugrav, unul de legislatie in constructii si unul de prim-ajutor? Intreb si eu, credeam ca e suficient sa dau banii si sa verific cumva ca ala care-mi vinde e chiar proprietarul, nu vreun escroc.
Lucrurile despre care vorbim aici se văd cu ochiul liber – cred că și fără un curs de zugrav te prinzi că nu e ok să ai niște mansarde la etajul 11 din lemn și polistiren, că nu poate să fie autorizată o construcție lângă groapa de gunoi – și se știu, sunt de notorietate, despre frații Negoiță și afacerile lor. Din ce am văzut și azi la știri oamenii regretă acum că nu au verificat înainte și nu au fost mai atenți la toate măgăriile pe care le-au acceptat când au cumpărat. Totuși, cumperi o casă, nu o plită electrică, pe care poți s-o returnezi dacă nu-ți mai place culoarea.
Și da, există posibilitatea să ceri autorităților informații despre bonitatea proprietarului, am prieteni care acum își cumpără o casă și verifică tot felul de chestii despre firma care le-o vinde. Totul e să vrei să te informezi. Sursele se găsesc. Poți să te lași și în seama autorităților, desigur,… dar e cam nasol.
daca e bloc vechi, verifica sa nu fie pe listele alea „cu bulina”. nu mai stiu cum le zice. daca e pe credit, verifica banca, dar numa’ sa nu fie pe liste cu grad I si II. parerea mea ca ar fi de preferat sa nu fie pe nicio lista. sunt pe site-ul primariei capitalei. iti trebuie doar adresa.
de asemenea, sunt zone in bucuresti unde panza freatica e destul de sus. spre suprafata. posibil infiltratii. p-astea nu stiu unde sa le cauti. stiu ca zona rosetti ar fi problematica, dar din auzite. mie nu mi-a trecut prin cap sa ma interesez.
daca e nou, te mai uiti la finisaje (baterii baie, bucatarie, alte dracii). daca te uiti cum ma uit eu 🙂 fa rost de un instalator.
mda, aia cu daca au pe unde intra pompierii/salvarea nu e rea. pur si simplu din ochi: daca strada, alee e suficient de lata. d-astea.
Uite, eu nu ma pricep la acte. Adica sunt 0 barat. Cand am vrut sa-mi iau o casa am dus toate actele la vreo 2 banci sa-mi zica daca ei mi-ar da credit pe actele alea. Bancile, cu juristii lor au facut pe dracu-n patru, l-au cautat pe proprietar si-n fund. L-au pus sa schimbe nr 30b cu nr 30B ca asa era in contractul cu Intreprinderea de construit blocuri, etc. Eu as fi avut cam 1/2 din bani si daca ma mai imprumutam pe la rude/parinti puteam sa iau casa fara credit, dar am preferat sa ma asigure banca ca totul e ok cu actele si sa nu ma trezesc mai tarziu ca de fapt eu am urangutan cu 4 crocodili si nu apartament cu 4 camere. Am platit si platesc in continuare pentru asta dobanda.
PS: Pe-asta cu asigurarile eu nu prea o-nghit. Spre exemplu bunicului meu i s-a spart casa prin 90-91 si i-au furat vreo 7.000 de lei vechi, care la vremea respectiva era ceva. Avea asigurare. S-a dus la politie, a reclamat, s-a dus la asiguratori, au venit si aia au luat probe si n-a mai auzit de ei pana prin 95 cand s-au hotarat sa-i dea 1500 de lei (valoarea pe care au calculat-o ei ca ar fi fost paguba). Bineinteles ca astia 1500 erau contravaloarea a 2 paini.
oamenii or fi avut asigurare de locuinta, dar nu le foloseste prea mult…prea putini au asigurare pentru bunuri, pentru toate bunurile lor! ganditi-va ca in acele case era viata oamenilor: haine, documente, amintiri de familie, frigiderul, televizorul, trotineta copilului, caietul de teme, tabloul de la bunica, etc…lucruri pe care nu le asiguri, dar fara de care viata…
De acord cu tine ca multi nu isi fac asigurare pentru bunurile din casa, dar crede-ma ca lipsa de interes a proprietarilor este si ea condamnabila la fel ca lipsa apei in hidranti.
La polita de asigurare, pentru 29 eur / an poti sa incluzi si bunurile din casa la o valoare de 30.000 eur asigurandu-le in caz de furt, vandalism, incendiu, inundatii, etc..
Daca se merita sau nu, decide fiecare pentru el.
Sa te plangi e usor, sa faci ceva necesita un pic de efort. Mie imi e clar ce prefera lumea de obicei.
Nu trebuie sa am grija eu, consumator, ca blocul sa aiba actele in regula.Sunt institutii care asta lucreaza. Cand s-au facut reclamatii la Garda de Mediu li s-a raspuns reclamantilor ca blocurile nu au autorizxatie de mediu si atat. Nu a dat vreo amenda, nu a interzis vanzarea de locuinte intr-un bloc fara autorizatie. Daca imi cumpar mancare expirata de la magazin nu e vina mea ca nu am belit ochii la termenul de valabilitate ci vina magazinului ca vinde alimente expirate si a OPC-ului care sesizat in prealabil ca magazinul se ocupa cu asa ceva nu i-a amendat sau inchis si le-a permis sa mai vanda si altora.
Aici vorbim despre realitatea românească, nu despre cum ar trebui să funcționeze lucrurile într-o societate normală. Dacă nu belești ochii și nu te ajuți singur, riști să fii păgubit. Te ajută cu ceva faptul că alții ar fi trebuit să te protejeze, dar n-au făcut-o? Și până la urmă e un cerc vicios. Acele instituții spre care arătăm de fiecare dată trebuie împinse tot de noi ca să-și facă treaba.
E pe naibii un cerc vicios.
Daca imi iau o masina noua, de la producator, nu trebuie sa stiu mecanica fluidelor ca sa imi dau seama ca merg frinele. Iar daca frinele totusi se strica nimeni n-o sa zica: „aaa, dom’le, pai de ce n-ai cerut si Certificatul European de Frinare?? Vezi ca n-ai creier??”.
Sau daca unuia i se fura portofelul cu 2000 de euro, nimeni nu ar trebui sa-i spuna: „Ce fara creier esti, pai tu umblii cu atitia bani la tine, in Romania??”. Sau daca unuia ii e zgiriat Ferrari-ul in parcare nimeni nu trebuie sa-i zica: „Pruostule, fara creierule care esti tu, ai avut bani de masina si nu tz-ai loat garaj??”.
Pai atunci la dracu’ mai platim statul? Hai atunci sa belim toti ochii, sa ne luam pistoale, ca e negura in Ferentari, sa nu trecem pe verde ca sint multi smecheri, sa ne facem singuri piinea in casa ca OPC-ul e pe mina cu brutarii si-i lasa sa bage soricei in coca si tot asa pina la dizolvarea statului. Ca de fapt e razboi de gherila: oamenii impotriva statului, statul impotriva oamenilor, oamenii impotriva oamenilor.
Sau hai sa-i dam in judecata. Hai sa le spargem geamurile de la sediile alea in care stau degeaba. Hai sa pedepsim violatorul in loc sa-i zicem victimei: „Vezi, daca n-ai creier? Te-a mincat in cur sa-ti iei fusta mini!”.
Păi hai, asta zic și eu. Belitul ochilor nu exclude spartul geamurilor la instituțiile care nu-și fac treaba, totuși. Sau invers.Ca să fiu în zona exemplelor tale, dacă treci pe verde și te-a călcat un șmecher, te ajută cu ceva că pe ăla (eventual) îl bagă la pușcărie? Eu zic că nu te ajută dacă tu ești paralizat. Dar, desigur, e părerea mea. Eu mă uit și dacă vine vreunul cu viteză, chiar dacă e verde și am voie să trec.
@didi: Asa este in Germania unde organismele de control fac eforturi, dar si acolo ai obligatia sa belesti bine de tot ochii. Au si ei escroci doar ca la noi „tzeparii”, plagiatorii ajung primari, premieri…
daca nu ai un gram de interes despre locuinta in care vei sta cea mai mare parte a vietii tale, sau despre vecinii pe care ii vei avea in noua locatie, atunci esti foarte naiv(scuze daca te jignesc).
Ultima si cea mai importanta masura de siguranta pentru orice om, este propriul lui sistem de aparare impotriva oricarui factor care ii poate periclita viata, confortul..etc.
Nu are nimeni obligatia sa te protejeze, mai mult decat propria ta persoana. De exemplu, pentru mine, un prim indiciu ca nu trebuie sa iau apartament in acele blocuri era Robert Negoita, al doilea groapa de gunoi, al treilea calea de access(cartier total izolat de Bucuresti).
Mai , trebe sa fii grav cretin sa nu iti asiguri totusi bunurile de deasupra capului si imprejurul tau…shit happens all the time.Cat despre verificarea bonitatii constructorului, nu mai va mirati ca sunt atitia berbeci care cumpara chiar si fara sa verifice daca actele sunt in regula.
Poate-mi scapa mie ceva, dar ma indoiesc ca apartamentele ale-s luate cu banul jos. Altfel, la pachet cu creditul vine si o asigurare (tapana, nu d-aia de 20 EUR), cesionata in favoarea bancii.
Asadar, unde-s asigurarile alea?
Exact unde ziceau aseara niste asemenea locatari pe la pro tv: ca banca nu le-a platit polita mai departe ca nu cadea in grija ei sa o faca ( cum draq o fi asta nu stiu ) … Sunt in aceeasi oala ca acei locatari, dar contrar lor, banca m-a sunat cu 30 de zile inainte sa imi expire polita de asigurare si sa ma cheme „la raport” cu banii pentru asigurare.
Spam de interes: Damaroaia vrem ostasi! si daca vreti in armata va rog sa ma contactati:
http://forum.softpedia.com/topic/586174-blocuri-noi-in-bucurestii-noidamaroaia/page__st__72#entry11651038
Surse din cadrul I.S.U. „Dealu Spirii” al Municipiului Bucuresti au precizat ca problema nu a fost lipsa de apa ci de faptul că reţeaua de hidranţi a complexului Confort City nu a funcţionat. Mai mult decat atat, interventia pompierilor a fost ingreunata de masinile parcate prost si de civilii ce nu ii lasau sa-si faca treaba. Daca locatarii nu erau asigurati, Robert Negoita nu poate fi tras la raspundere, decat daca a incalcat flagrant normele de constructie a imobilului.
Primarul Robert Negoita, considerat un om de afaceri de succes,, inainte de a fi investit in functia atat de dorita, atat de partd – considerat un succes extraordinar – , cat si personal construieste din ratiuni de business. Nu stiu pe cine ar mai trebui sa surprinda asta. E evident ca oamenii politici sunt persoane care stiu sa managerieze afaceri. De data aceasta, in cazul lui Robert Negoita, sensul este invers: dinspre afaceri, inspre politica, dar esenta este aceeasi.