Circuitul emailurilor în Oltenia

- Emailul este, scrieți cum zic eu: w... w... w... - Asta e adresa site-ului, pe mine mă interesează adresa de email... - Dacă nu vreți să faceți cum vă spun, n-aveți decât să scrieți unde vreți!

L ucrez la un proiect ce presupune o corespondență electronică cu anumite instituții publice și private din minunata țărișoară, pentru obținerea unor date de interes public. Nu spui nici proiectul, nici subiectul, că nu vreau să fac mișto de nimeni, vreau să vă zic numai cum merge treaba cu emailurile în țară, în instituțiile alea publice unde premierul Ponta zicea că vrea să bage wireless gratis, ca să fie bine.

 

În primul rând că avem multe instituții publice care nu au nici site propriu, nici email cu terminația domeniului pe care-l reprezintă. Plouă cu adrese „oficiale” de yahoo, gmail, din când în când mai există câte un rdslink, clicknet sau hotmail. Acolo unde instituția respectivă nu are nici măcar o adresă oficială pe yahoo sau derivate, managerul are el un email din categoria nuți77@yahoo.com, pe care îți face hatârul să ți-l dea, dacă, firește, ai norocul să-l prinzi la telefon.

Acolo unde există, totuși, și site și email (chiar pe site), emailurile ți se întorc ca urmare a altor neajunsuri: căsuța de email e plină, pentru că nu se uită nimeni în ea. Și mai des se întâmpla ca de fapt să nu-ți răspundă nimeni la email, dacă nu ai grijă să și suni înainte sau după ce-l trimiți. De câteva ori. Ultima manageriță cu care am vorbit în acest proiect, foarte amabilă de altfel, mi-a zis așa:

– Trimiteți dumneavoastră emailul și mai vedem, dar să știți că eu am multă treabă…

– Da, înțeleg, dar v-am dat un termen generos de răspuns, și poate nu mă uitați.

– E, da, lăsați că mă mai sunați dumneavoastră ca să-mi aduceți aminte!

Și țineți cont că e vorba de un proiect care nu-i costă nimic, dar care îi ajută și pe ei să se facă cunoscuți. Evident, acolo unde s-a inventat emailul, nu s-a inventat și o agendă electronică, un organizer sau măcar o amărâtă de secretară. Mă întreb cum s-o organiza managerița aia cu restul activităților, oare le zice tuturor colaboratorilor s-o sune din când în când ca să-i amintească să-și facă treaba?

Mai există și categoria „secretara care nu știe ce email are instituția, pentru că la el are acces numai domnul director, iar domnul director nu este sau nu poate fi deranjat”. Până azi am crezut că am atins culmea cu secretara unei instituții din Târgu Mureș, o unguroaică, care m-a rugat să sun a doua zi că întreabă ea „cât este emailul” și îmi zice. A doua zi discuția a fost cam așa (cu accentul de rigoare):

– Emailul este, scrieți cum zic eu: w… w… w…

– Asta este adresa site-ului, pe mine mă interesează adresa de email…

– Scrieți cum vă zic eu: www…

– Doamnă, adresa de email nu are cum să înceapă cu trei de w, adresa e aia care conține un „a” înfășurat într-o coadă de maimuță…

– N-avem coadă de maimuță, eu vă dictez cum mi-a fost scris aicea pe hârtie de domnul director: www…

– Și nu mai scrie și altceva acolo în afară de asta?

– Nu. Dar dacă nu vreți să faceți cum vă spun, n-aveți decât să scrieți unde vreți!

Apogeul a fost atins, totuși, azi, când am sunat la un Spital județean din Oltenia. Trimisesem emailuri, la cele două adrese care figurau pe site, dar mi s-au întors înapoi. Centralista, amabilă, mi-a făcut legătura la secretariatul directorului. În turui povestea secretarei, care-mi zice că trebuie să sun la Centrul de calcul, că acolo se lucrează cu emailuri.

– Cum, domnul director nu are el un email? că de la dânsul îmi trebuie răspunsul la întrebări…
– Nu, noi nu avem aici Internet, nu au decât cei de la Centrul de calcul, acolo au și email, le tipăresc și ni le aduc, zice secretara.

Sun la centrul de calcul, tot prin centrală, unde îmi răspunde un domn care-mi spune că o să transmită mai departe doleanța mea către doamna care … citește emailurile instituției, le printează și le duce la secretariat ca să le citească directorul.

Acuma, e drept că instituția cu pricina e un spital, și că probabil îi lipsesc mult mai multe lucruri esențiale pentru salvarea vieților de pacienți, decât un elementar email. Dar chiar așa, în 2012, când și copiii de 4 ani se joacă pe tablete electronice, iar emailurile au devenit cele mai ieftine mijloace de comunicare, să  aștepți ca un serviciu anume să-ți aducă printată corespondența electronică, tu să o aprobi, eventual, apoi secretara s-o bată la mașină (?), s-o scaneze și același serviciu să i-o trimită petentului pe email înapoi… mi se pare culmea anacronismului.

Și credeam că am depășit demult de mult faza din anii 90, când un președinte de filială PDL de sector striga în fiecare zi, la terminarea programului, că „Nu pleacă nimeni acasă cu emailurile instituției! Sunt emailurile partidului și trebuie să rămână la sediu!”.

Etichete: , , ,

27 comentarii la “Circuitul emailurilor în Oltenia” Subscribe

  1. Alex 02/10/2012 at 16:09 #

    Ce e scris pe hartie n-are moarte, plus ca se poate si semna cu pixu’, stampila cu stampila, etc. 🙂
    Sunt curios la ce coada de maimuta s-o fi gandit unguroaica.

    • Dollo 02/10/2012 at 16:17 #

      Ștampila nu va muri niciodată în România 🙂

  2. Adrian 02/10/2012 at 16:12 #

    ” am depășit demult faza din anii 90″. Corect e „de mult”, la fel ca la „de mult timp” doar ca „timp” a fost omis.

    Cu drag,
    Spellchecker-ul de serviciu

    • Dollo 02/10/2012 at 16:16 #

      Mă, tu vrei să ne împrietenim! 😛

      • Adrian 02/10/2012 at 16:19 #

        Hai, corecteaza acolo si nu mai schimba subiectul 🙂

  3. 0lister 02/10/2012 at 16:37 #

    Cine naiba avea email in 1990. Mă leşi, e prea gogonată!

    • Dollo 02/10/2012 at 16:59 #

      „Anii 90” încep în 1990 și se încheie în 1999. Tu când ai avut primul email?

      • belgianca 02/10/2012 at 22:36 #

        draga dollo, nu ma mira ce spui tu aicea… ca vazui altele si mai tragice prin institutiile publice romanesti (de ex, declaratia de TVA se duce tot pe discheta…).
        daca tot ai permis un spellcheck, ma bag si io in zama cu o alta corectie: „anii ’90” sunt de fapt anii cuprinsi intre 1981 si 1990. daca e sa vorbim corect din punct de vedere al masurarii timpului. exista si o explicatie, dar e cam lunga sa ma lansez acum in ea. 🙂

        • Dollo 02/10/2012 at 22:55 #

          Chiar aș fi curioasă să aud explicația aia lungă, pentru că eu tot timpul am identificat expresia „anii 60” ca fiind anii cuprinși în deceniul 1960-1969… și tot așa. Dacă greșesc atunci să înțeleg cum se face socoteala, măcar, ca să nu persist în eroare 😉

          • belgianca 02/10/2012 at 23:31 #

            hai ca incerc sa o fac scurta. 🙂
            asadar, secolul I d.Hr. incepe cu anul 0 si se continua cu 1, 2,3… ei, anii astia de la 0 la 9 cum se cheama?! anii ‘ 10! apoi continuam cu 10, 11, 12 etc care sunt anii ’20. stiu ca in mod vorbirea curenta folosim altfel termenii, dar istoric vorbind nu e varianta corecta. tin minte explicatia asta de pe la orele de istorie, caci si mie mi s-a parut anapoda. si tocmai ca e pe invers fata de „logica spontana”. o sa caut si o referinta oficiala, ceva…

          • Dollo 02/10/2012 at 23:39 #

            Pricep ce zici tu, s-ar putea să ai dreptate, dar tot sună aiurea să zici „a doua parte a anilor 90” și să te referi de fapt la perioada 85-90… nu? Și dacă zic începutul anilor 2000 iar nu ajung la perioada 90-95. Mai bine nu mai zic deloc 🙂

          • belgianca 02/10/2012 at 23:39 #

            am facut o eroare (oboseala, bat-o vina!) – nu exista anul 0 :), incepem de la 1 si ne ducem pana la 10 inlusiv.
            uite un articol cu o explicatie coerenta (e in engleza…) http://sesquiotic.wordpress.com/2009/12/18/when-does-the-new-decade-begin/

          • Dollo 02/10/2012 at 23:44 #

            :)) so, you want to play little gotcha-games with me 😛

        • Mihai 03/10/2012 at 01:29 #

          Sorry ca-s carcotas si io, da’ chiar am ceva treaba cu timp, ceasuri, iesprimari de perioade, ani, zile si alte alea.
          Te inseli rau, ani x0 sunt anii cuprinsi intre x0 si x9, adicatelea, cum ar veni, anii 60 ie aia intre 1960-01-01 00:00:00 si 1969-12-31 23:59:59.
          Deci, ca sa o reluam din nou, ani x-zeci ie anii la care le zicem cu x-zeci si ceva (eventual).

          • Găbilă 11/10/2012 at 14:16 #

            Confuzia pe care o face belgianca este intre anii 60 si deceniul 6. Adevarat, anii 60 fac parte din deceniul 7.

      • 0lister 05/10/2012 at 18:59 #

        1995 la PCNET si eram administrator de block, ei aveau linux si asa am avut administrator@pcnet.ro

    • Orchid 03/10/2012 at 09:22 #

      Hai sa te lamuresc eu. Aveam e-mail din 1998, daca te intereseaza?
      Crezi ca daca tu esti incuiat, toata lumea e la fel?

  4. Alex 02/10/2012 at 21:47 #

    He he, n-ai vazut adrese de mail care sa contina si „www” pentru ca atata stia creatorul lor? Esti inca tanara, deci.

    • Dollo 02/10/2012 at 23:14 #

      Dacă judecăm după câte nu știu, ehei… sunt foarte tinerică 😉

  5. mircea 02/10/2012 at 23:12 #

    Bine ca nu le-ai zis ca ai blog… ar fi inteles ca ai un bleg acasa…

    • Dollo 02/10/2012 at 23:15 #

      Păi oamenii fără Internet nu fac parte din target-ul „blegilor” 😉

  6. krossfire 03/10/2012 at 07:24 #

    E bun si tiparitul cu „adus seara”. Practic, au scutit banii de telegraf 🙂

  7. natoN 03/10/2012 at 09:34 #

    Nici nu va imaginati cata prostie zace in capul unora. Sunt cei care cand te vad te intreaba cu emfaza: Stii ce-i aia o grebla?
    Vedeti, judecati si feriti-va de ei ca de dracu:
    Menopauza (prostia la romani):
    https://www.youtube.com/watch?v=9vBr-qxHEHw
    sau:
    Orgasmul la Romani:
    https://www.youtube.com/watch?v=hkh4v70-U58
    E incredibil asa ceva!. Unde are loc atata prostie?
    Astia au drept de vot si stabilesc cine sa ne conduca, fac copii, consuma resursele acestei planete…

  8. janina 03/10/2012 at 10:44 #

    Din categoria conversatii telefonice referitoare la ortografia adresei de e-mail, varianta light este „Cu litere mici sau cu litere mari ?”. Ii spui secretarei in cauza „Cu ce litere vreti dvs. doamna, ca nu conteaza”. Si ea iti raspunde intepat ca lucreaza pe calculator de … ani si stie bine. „Deci cu litere mici sau mari?” si tonul devine imperativ. Moment in care incepi sa-ti pui intrebari asupra soartei pe care o va avea corespondenta ta.
    Insa oricum, dincolo de orice discutie, cel mai important lucru ramane wireless-ul 🙁

    • marria51 13/10/2012 at 09:45 #

      RUANDA se afla inaintea secretarei [in clasament]

  9. Costin 03/10/2012 at 12:48 #

    :))) M-am distrat pe cinste.
    Felicitari pentru articol. L-am si dat mai departe pe Facebuci si Gogu+.

Trackbacks/Pingbacks

  1. polimedia.us/fain - 02/10/2012

    Circuitul emailurilor in Oltenia – Dollo zice Bine…

    Amuzamente cu institutiile romanesti. ” Sun la centrul de calcul, tot prin centrală, unde îmi răspunde un domn care-mi spune că o să transmită mai departe doleanța mea către doamna care … citește emailurile instituției, le printează și le duce la secr…

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.

Cum stăm cu moralitatea, noi ăștia educați în comunism

pionieri

Dacă e adevărat că predarea religiei în școli are rol de moralizare a maselor, atunci noi decrețeii, pionierii, șoimii patriei, de unde am învățat onoarea și moralitatea?

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.