Creveți la wok, neamule!

Aseară am luat de la Real niscai „țărm de mare” congelat, și azi l-am pregătit la wok, într-o rețetă despre care n-aș putea să spun nici că e chinezească, deși are componente asiatice, nici că e mediteraneană, deși acolo mi-e gândul. Dar se prepară rapid.

Nu știu voi cum vă recăpătați cheful de viață pe vremea asta tristă, dar la mine funcționează o mâncare care-mi amintește de soare și de țărmuri de mare.  Așa că aseară am luat de la Real niscai „țărm de mare” congelat, (câteva sute de grame, nu mult), și azi l-am pregătit la wok, într-o rețetă despre care n-aș putea să spun nici că e chinezească, deși are componente asiatice, nici că e mediteraneană, deși acolo mi-e gândul. Dar se prepară rapid.

Așadar, eu pregătesc de multă vreme genul ăsta de tigaie picantă, mult înainte de a căpăta un wok. Și de fiecare dată improvizez diverse combinații, de exemplu în vara asta am pus printre creveți și bucăți mici de vinete. Mama a strâmbat din nas și a zis că nu se potrivesc, dar dacă mie îmi place, eu le-am mâncat. De data asta am făcut rețeta simplă, cu ceapă verde, usturoi pisat, puține boabe de muștar, fidea de orez și sos de soia. Iată ce trebuie să faceți dacă vreți să încercați.

Ce vă trebuie:

vreo 10-15 creveți tigru – eu i-am luat de la Real congelați, au costat cam 8 lei. Rețeta se poate face și cu creveți mai mici, de fapt gustul e același. Puteți să-i luați pe ăștia ca ai mei, nepregătiți, în coajă, și după decongelare îi curățați voi de coajă, sau puteți să luați la pungă, din ăia rozalii, ceea ce înseamnă că sunt semipreparați și trebuie să le smulgeți doar codițele. Punga e mai scumpă, vreo 20-25 de lei jumătate de kg parcă. Diferența e că ăia rozalii trebuie ținuți foarte puțin pe foc, că oricum sunt deja pătrunși. Nici ăștia cruzi nu necesită mult timp de preparare, o să vedeți că se înroșesc imediat.

o legătură de ceapă verde, niscai căței de usturoi vechi;

ulei de măsline, eu am folosit și un strop de ulei picant, chinezesc;

sos de soia, eu am adăugat și boabe de muștar, și un ardei iute tocat.

– un guguloi de fidea de orez, tot de la chinezi.

Mod de preparare:

Încingeți wok-ul, turnați o lingură de ulei de măsline, câțiva stropi de ulei picant (ăsta pe care-l am eu e iute ca focul), aruncați acolo și un cățel de usturoi pisat, apoi ceapa verde tocată.

Între timp creveții să fie decongelați și curățați de coajă (stropiți cu niscai zeamă de lămâie), iar guguloiul de fidea să fie pus la înmuiat într-un castron cu apă, pentru că trebuie să stea așa măcar vreo 10 minute. Fideaua de orez nu necesită fierbere prealabilă, e suficient s-o puneți la înmuiat în apă caldă.

După ce căliți ceapa adăugați creveții, o linguriță cu boabe de muștar, sare și piper după gust, adăugați și usturoiul pisat (ceilalți căței, tot după gust).

Într-un minut-două, creveții încep să devină rozalii și să se încovoaie. Atunci puneți fideaua deja înmuiată, peste care stropiți cu sos de soia. Le mai amestecați pe toate în wok și gata tigaia picantă. În maximum un sfert de oră de când ați pus tigaia pe foc ar trebui să aveți totul gata.

Rețeta se poate lipsi de fidea, eu o făceam fără până să descopăr fideaua de orez de la chinezi – care se găsește în orice supermarket – dar decât să mai fierbeți orez separat sau să mâncați cu pâine, zic că fideaua e găselnița ideală.

Masa asta merge însoțită cu un vin verde portughez sau măcar un vin alb șprițat. Și vă veți simți ca pe malul mării 🙂

P.S. Pentru variațiuni pe aceeași temă, puteți adăuga alături de creveți și scoici decorticate. Găsiți tot la Real, congelate, la kil, și sunt mult mai ieftine. Eu am luat ieri și din alea, dar le păstrez pentru varianta cu vin, despre care v-am povestit deja.

Etichete: , , ,

3 comentarii la “Creveți la wok, neamule!” Subscribe

  1. ady 13/10/2012 at 12:25 #

    si chiar voiam sa-ti cer cer reteta. 🙂

  2. Motanul 13/10/2012 at 13:48 #

    Eu găsesc creveti mari roz, necongelati, gata amastecati cu mirodenii(usturoi sau pesto verde). Le mai pun doar zeama de lamaie. Sunt deliciosi, dar lasa cam multă zeama in tigaie. Da e buna si aia cu pâine.

  3. Iulia 17/10/2012 at 08:48 #

    suna delicios…merci ca mi-ai adus aminte o sa pun si eu de o tigaie asemanatoare

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști

politie-prostituate

Partea a doua din interviul cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. După anii de glorie din comunism și zorii revoluției capitaliste, vin anii de hărțuire democratică din partea poliției și jandarmeriei

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉