Cum se transformă un partid într-o cârciumă

Urmașii lui Maniu și-au transformat curtea partidului în cârciumă. Urmașii Brătienilor și-au transformat doctrina în meniu de restaurant: cât mai multe feluri ca să placă la toată lumea. Ce au în comun? Un partid pe care l-au împărțit Viorel Lis și George Becali. Noua Generație

A m aflat adineauri de la TVR că Victor Ciorbea candidează pe listele electorale ale USL. Tipul ăsta a fost lider sindical, apoi primar țărănist, ales de o majoritate din populația Capitalei care se lăsase amăgită de popularitatea lui de justițiar – după coruptul liberal Crin Halaicu. Pe același val a ajuns prim ministru la fel de popular și investit cu încredere de o majoritate și mai mare de populație.

Ce a făcut el ca primar al Capitalei? Păi a deschis ușa din față a primăriei – pentru popor! – a privatizat salubritatea vânzând-o nemților de la RWE, ni l-a lăsat pe Viorel Lis în loc și a plecat la Guvern. De unde l-a dat jos Băsescu. Toate i s-au întâmplat în mai puțin de un mandat, cât au fost țărăniștii la putere (1996-2000, pentru cititorii mei mai tineri).

Azi Partidul Național Țărănesc-Creștin Democrat (PNȚCD) nu mai există pe scena politică – în fapt a încetat să mai  conteze imediat după alegerile din 2000 când n-a mai obținut pragul electoral – iar în curtea singurului sediu, cred, pe care îl are în București (la Piața Rosetti), este o cârciumă cu umbreluțe și bere. Poate că e mai bine așa. Că nu se mai revoltă nimeni că urmașii lui Maniu, Mihalache sau Coposu l-ar primi în partid pe un Becali, de exemplu. Apropos, vă amintiți ce mișto-uri se făceau în anii 90, pe seama lui Lis, că era băiatul de țigări al lui Coposu, și uite că s-a întors la păcănele. Istoria nu iartă pe nimeni.

De ce l-au primit urmașii Brătienilor pe Becali? Ca să maximizeze șansele USL să ia cât mai multe voturi de la categorii de populație cât mai variate și să obțină o majoritate în Parlament. Poate chiar să scoată PDL din parlament, așa cum s-a întâmplat cu PNȚCD. Cam așa a explicat, tot la TVR, Crin Antonescu. Asta e doctrina acum, că tot sunt unii care așteaptă dezbateri de idei, filosofii și programe de guvernare de la campania care vine. Băgăm oameni „populabili” în partid, ca să ne voteze toți maneliștii, ce dacă noi pozăm în simandicoși care folosesc șervețele la masă, nu mâneca de la sacou. Până la urmă partidul e ca o cârciumă: cu cât meniul e mai variat cu atât ai șanse să te calce mai mulți ca să mănânce la tine. Iar pe parcurs angajezi și o guristă care să știe să fredoneze pe toate gusturile. Să armonizeze doctrinele, cum ar veni 😉 Și la final le iei banii la fraieri!

Tot azi am aflat, din gura aceluiași Crin Antonescu, că îmi va cere votul, în sectorul 3, în decembrie. Oare v-am zis că l-am votat la președinție ultima dată? Dap. Dacă de atunci a coborât atât de mult în ochii mei, oare cât ar mai putea să cadă dacă l-aș vota și în Parlament? Nee…

Ar mai fi de zis că partidul pe care Becali l-a condus până acum, și pe care-l veghează ca pe o turmă, cu ochi de baci din tabăra PNL (că nimeni nu e potrivit ca să-l înlocuiască, he, he, he!), se numește, inspirat și aspirațional: Partidul Noua Generație. Și că înainte de a fi cumpărat de Becali (în 2004), a fost condus de, ați ghicit, Viorel Lis. Din 1999 când a părăsit PNȚCD, jignit că nu-l mai sprijinea la Primăria Capitalei. PNG își racola, până la Becali, candidații prin anunțuri la mica publicitate. O metodă cinstită, așa cum e perceput acum și stăpânul lui, Becali, de (o anumită parte din) popor – după cum l-a caracterizat Crin Antonescu.

Categoric Becali are o doză de „cinste”. Cinstea cu care își exprimă gândurile, în direct, tot la TVR: „Ce, s-a născut vreun candidat odată cu Brătianu și trăiește și acuma?!”

 

 

 

Etichete: , , , , , , , ,

5 comentarii la “Cum se transformă un partid într-o cârciumă” Subscribe

  1. fefe 23/10/2012 at 09:39 #

    Gurmanzii stiu ca restaurantele bune sunt acelea care au meniul mic cat sa incapa pe o pagina. Dar populimea neaosa nu stie sa aprecieze restaurantele bune, e inca la stadiul de mici si bere. Alegerile ce vor sa vina vor fi victoria vulgului grobian asupra ratiunii.

    • Dollo 23/10/2012 at 13:49 #

      Aia e deosebirea dintre restaurant și cârciumă 🙂

  2. Motanul 23/10/2012 at 13:44 #

    L-ai votat pe Crin?!? Ai des rataciri din astea;)?

    • Dollo 23/10/2012 at 13:49 #

      Numai din 4 în 4 ani 😀

      • Motanul 23/10/2012 at 16:08 #

        Eu il votez la presedentie! Am pierdut un pariu.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?