Cum se transformă un partid într-o cârciumă

A m aflat adineauri de la TVR că Victor Ciorbea candidează pe listele electorale ale USL. Tipul ăsta a fost lider sindical, apoi primar țărănist, ales de o majoritate din populația Capitalei care se lăsase amăgită de popularitatea lui de justițiar – după coruptul liberal Crin Halaicu. Pe același val a ajuns prim ministru la fel de popular și investit cu încredere de o majoritate și mai mare de populație.

Ce a făcut el ca primar al Capitalei? Păi a deschis ușa din față a primăriei – pentru popor! – a privatizat salubritatea vânzând-o nemților de la RWE, ni l-a lăsat pe Viorel Lis în loc și a plecat la Guvern. De unde l-a dat jos Băsescu. Toate i s-au întâmplat în mai puțin de un mandat, cât au fost țărăniștii la putere (1996-2000, pentru cititorii mei mai tineri).

Azi Partidul Național Țărănesc-Creștin Democrat (PNȚCD) nu mai există pe scena politică – în fapt a încetat să mai  conteze imediat după alegerile din 2000 când n-a mai obținut pragul electoral – iar în curtea singurului sediu, cred, pe care îl are în București (la Piața Rosetti), este o cârciumă cu umbreluțe și bere. Poate că e mai bine așa. Că nu se mai revoltă nimeni că urmașii lui Maniu, Mihalache sau Coposu l-ar primi în partid pe un Becali, de exemplu. Apropos, vă amintiți ce mișto-uri se făceau în anii 90, pe seama lui Lis, că era băiatul de țigări al lui Coposu, și uite că s-a întors la păcănele. Istoria nu iartă pe nimeni.

De ce l-au primit urmașii Brătienilor pe Becali? Ca să maximizeze șansele USL să ia cât mai multe voturi de la categorii de populație cât mai variate și să obțină o majoritate în Parlament. Poate chiar să scoată PDL din parlament, așa cum s-a întâmplat cu PNȚCD. Cam așa a explicat, tot la TVR, Crin Antonescu. Asta e doctrina acum, că tot sunt unii care așteaptă dezbateri de idei, filosofii și programe de guvernare de la campania care vine. Băgăm oameni „populabili” în partid, ca să ne voteze toți maneliștii, ce dacă noi pozăm în simandicoși care folosesc șervețele la masă, nu mâneca de la sacou. Până la urmă partidul e ca o cârciumă: cu cât meniul e mai variat cu atât ai șanse să te calce mai mulți ca să mănânce la tine. Iar pe parcurs angajezi și o guristă care să știe să fredoneze pe toate gusturile. Să armonizeze doctrinele, cum ar veni 😉 Și la final le iei banii la fraieri!

Tot azi am aflat, din gura aceluiași Crin Antonescu, că îmi va cere votul, în sectorul 3, în decembrie. Oare v-am zis că l-am votat la președinție ultima dată? Dap. Dacă de atunci a coborât atât de mult în ochii mei, oare cât ar mai putea să cadă dacă l-aș vota și în Parlament? Nee…

Ar mai fi de zis că partidul pe care Becali l-a condus până acum, și pe care-l veghează ca pe o turmă, cu ochi de baci din tabăra PNL (că nimeni nu e potrivit ca să-l înlocuiască, he, he, he!), se numește, inspirat și aspirațional: Partidul Noua Generație. Și că înainte de a fi cumpărat de Becali (în 2004), a fost condus de, ați ghicit, Viorel Lis. Din 1999 când a părăsit PNȚCD, jignit că nu-l mai sprijinea la Primăria Capitalei. PNG își racola, până la Becali, candidații prin anunțuri la mica publicitate. O metodă cinstită, așa cum e perceput acum și stăpânul lui, Becali, de (o anumită parte din) popor – după cum l-a caracterizat Crin Antonescu.

Categoric Becali are o doză de „cinste”. Cinstea cu care își exprimă gândurile, în direct, tot la TVR: „Ce, s-a născut vreun candidat odată cu Brătianu și trăiește și acuma?!”

Etichete: alegeri, George Becali, liberali, PNL, PNȚ, politică, țărăniști, Victor Ciorbea, Viorel Lis