Gunoierii lui Prigoană petrec în fiecare seară în Centrul istoric

Trecerea gunoierilor, cerşetorii care vin lângă mese şi îţi cer/iau cu tupeu mâncare din farfurie și hoții de buzunare sunt cele trei amintiri memorabile cu care un turist străin poate pleca din Bucureștiul istoric. Și polițiștii comunitari care defilează inutil printre mese.

În fiecare seară, între 10.30 și 11, mașina de gunoi de la Rosal reorganizează mesele de pe străzile din Centrul istoric, chipurile ca să ridice gunoiul. Aseară am fost la cârciuma de degustat vinuri despre care vă mai povesteam acum o lună, și s-a întâmplat din nou același lucru. Unii meseni erau deja obișnuiți, când s-a apropiat gunoiera au început să-și strângă scaunele și mesele.

Unii se revoltă, alții se amuză. Nu știu gunoierii în care categorie se înscriu, dar cu siguranță ar putea să găsească altă soluție pentru „curățenia” zonei. De exemplu să ridice gunoiul dimineața, când zona e pustie. Sau să bage mașini mai mici ca să nu deranjeze mesele. Nu plâng de mila petrecăreţilor din Centrul „isteric”, dar ca administrație e chiar de porc să ai acelaşi ritual în fiecare seară, care nu denotă preocupare pentru curăţenie, ci doar nepăsare pentru turism în buricul celui mai mare oraş al ţării.

Trecerea gunoierilor, cerşetorii care vin lângă mese şi îţi cer/iau cu tupeu mâncare din farfurie și hoții de buzunare sunt cele trei amintiri memorabile cu care un turist străin poate pleca din Bucureștiul istoric. Ah, desigur, și polițiștii comunitari care defilează câte doi ca porumbeii printre mese, dar care în realitate se dovedesc impotenți în prinderea reală a unor hoți.

Îmi povestea aseară o prietenă cum i s-a furat în primăvară portofelul într-o cârciumă, iar polițiștii care au sediul chiar acolo, lângă Hanul lui Manuc, nu au fost în stare să intre în cârciumă și să-i ia la întrebări pe suspecți. Pentru că patronul cârciumii nu i-a lăsat, iar ei au zis că mai bine să îi scoată păgubita afară pe suspecți, ca să le ia ei declarații. Apoi au îndrumat-o către o secție de poliție din oraș, mai „competentă”.

Ultima chestie care demonstrează cât de papagali sunt polițiștii ăia comunitari de acolo am auzit-o tot într-o seară, la fața locului. Căci Mircea Dinescu și-ar fi angajat bodiguarzi la cârciuma aia a lui „Lacrimi și sfinți”, pentru că cerșetorii din Centrul istoric i-au agresat clienții, luând cu tupeu mâncare din farfuriile lor – care și așa ar fi cam goale pentru banii ceruți, zic gurile rele 😉 Iar chelnerii, niște sfinți, fug în bucătărie unde varsă, pesemne, lacrimi de frica cerșetorilor.

Categoric, Centrul ăsta istoric devine nefrecventabil, de popular ce e.

Etichete: , , , , , , , ,

4 comentarii la “Gunoierii lui Prigoană petrec în fiecare seară în Centrul istoric” Subscribe

  1. Huitzilopochtli 08/10/2012 at 08:48 #

    Esti sigura ca masinile de gunoi vin sa ia nu sa aduca?

    • Dollo 08/10/2012 at 10:38 #

      Nu am asemenea certitudini 😉

  2. bogdan71 08/10/2012 at 10:26 #

    Uiti sobolanii mari cat pisicile, care zburda nestingheriti printre picioarele chelnerilor purtatori de tavi. La carciumile de la intersectia Smardan cu Sf. Dumitru sunt nelipsiti – iar la cum arata maghernitele care au la parter respectivele stabilimente, nici nu-i de mirare.

    • Dollo 08/10/2012 at 10:37 #

      Cu șobolanii nu am avut plăcerea. Dar nu e de mirare, la ce jeg se ascunde în spatele teraselor.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.