A m vorbit azi cu un medic din Oltenița, care are unul dintre puținele cabinete private din oraș, reunite într-o chestie denumită pretențios „Centru medical Oltenița”. Medicul a lucrat în Spitalul municipal Oltenița ani de zile și a plecat pe cont propriu când a văzut că se zbate degeaba. „Spitalul Oltenița e în faliment, doamnă, marți aduc ăștia manager privat cică, dar nu știu ce o să facă ăla dacă situația e cum e. Sunt datorii de 14 miliarde. Au zis că bagă acum niște bani în UPU (unitate de primiri urgențe), dar asta e doar zece la sută, restul spitalului e mort. Pentru că e aproape de București oamenii vin acolo, nu stau aici”, îmi explică medicul. În treacăt fie spus, pe trenul București-Oltenița se înregistrează cei mai mulți blatiști, deci e și ieftin să vii la Capitală.
Am întrebat dacă alternativa privată e totuși o soluție, iar în timp ce-mi descria situația nu m-am putut abține să nu râd, deși situația e de rahat.
– Păi în centrul ăsta al nostru, care e impropriu numit centru, ar fi așa: două cabinete de ginecologie, fără contract cu casa, unul de medicină generală fără contract cu casa, unul de pediatrie cu contract cu casa. După aia mai avem un optician, care montează rame de ochelari, aveam și un oftalmolog dar a murit, și mai e un cabinet de tehnică dentară. Mai aveam o farmacie, dar s-a închis și s-a transformat în centru de limbi străine. A luat-o fiica unei asistente care s-a săturat să moară de foame ca profesor și a zis măcar să-i învețe engleză pe bani.
– Mă scuzați că râd, dar ce spuneți parcă ar fi dintr-un banc.
– E de balamuc, doamnă, nu de banc. Ăștia suntem, dar nu mai stăm mult. Ginecologul a plecat de fapt la București și mai vine din când în când, dar cred că o să închidă, și ce mai merge e pediatria pentru ăștia mai săraci, care nu-și permit să meargă la București. Dar te deprofesionalizezi de fapt pentru că neavând laborator unde să faci analize dai tratamente după ureche, și ca să fii sigur că îl faci bine îl urci în mașină și tot la București îl aduci.
– Cam atât despre inițiativa privată, deci.
– Da, suntem la fel de morți ca și spitalul. Dar dacă vreți, săptămâna viitoare vă pot face legătura cu viitorul manager privat al spitalului.
– Păi îl știți deja? Nu ziceați că abia marți dă examen?
– A, păi marți se dă examen, dar nu s-a înscris decât el la concurs. De fapt e fostul director de la Spitalul Budești care s-a închis și de aia a venit aici.
– A, deci e tot un director de la stat. A închis Budeștiul și vine la Oltenița unde e faliment?
– Păi da, doamnă, că tot la stat e bine, nu vedeți?
– Și de ce se mai numește manager privat? Sau un privat adevărat nu se bagă acolo de vreme ce oricum e în faliment?
– Păi dacă ar veni unul deștept ar putea să facă ceva, cred, deși situația nu prea are speranță.
***
Spitalul Oltenița are voință
Și pentru că orice colivă are nevoie și de o bomboană, ea se numește informatizare 😉
Căutând informații despre Spitalele din Călărași am dat pe Internet peste un proiect de informatizare a trei spitale din județ: Călăraşi, Lehliu-Gară și Olteniţa. www.esanatate-calarasi.ro/ e finanțat din bani europeni și guvernamentali (3,9 milioane de lei) și are un obiectiv lăudabil:
Obiectivul proiectului este creşterea calităţii actului medical oferit cetăţenilor din judeţul Călăraşi. Obiectivul se dorește a fi atins prin crearea unui dosar electronic al pacientului şi prin facilitarea accesării acesteia de către cetăţenii Judeţului Călăraşi.
Informatizarea nu e rea, dimpotrivă, după cum v-am mai spus, țara stă prost la capitolul comunicare virtuală. Dar nu poți să nu constați ce ironic vine un astfel de proiect, altfel util, cu siguranță în orice sistem medical, la căpătâiul muribundelor spitale din Oltenița, Călărași și Lehliu Gară. E ca și când le dai cremă antirid bolnavilor de cancer. Sigur că cele aproape patru milioane de lei date de UE și de Guvernul României pe proiectul ăsta nu ar fi rezolvat situația datoriilor de miliarde de la spitalele în cauză, de exemplu. Dar ceva mă face să cred că în spitalele în care bolnavii vin cu medicamente de acasă, iar medicii pleacă pe capete, stocarea în format virtual a fișelor pacienților, momentan nici nu se face, deși proiectul e în derulare.
Managerul Spitalului din Călărași, contactat tot azi, n-a putut să-mi spună despre proiectul ăsta mai mult decât:
– Nu pot să vă spun nimic. Nu știu cât de actuale mai sunt datele de pe site-ul ăla… și la noi oricum vine managerul privat, săptămâna viitoare… eu nu pot să vă spun nimic deocamdată.
– Bine, dar folosiți site-ul ăla, am văzut că puteți stoca acolo fișele pacienților, e ca o bază de date, ar trebui să vă fie util, nu?
– Da, îl folosim, sigur, da nu știu să vă spun cât de actualizat e… că nu m-am mai uitat demult.
De pe site-ul cu pricina, descrierea din dreptul Spitalului Oltenița începe așa:
Spitalul Municipal Oltenita este un spital cu multă voință…
Restul mai vine și de la Dumnezeu. Și de la managerul privat, firește 😉
P.S. Ah, uitasem, Oltenița nu e localitatea de baștină a domnului Ion Iliescu?
P.S.2 – nu-i dau numele medicului cu care am vorbit pentru că deși a fost surprinzător de deschis cu mine, ca ziarist, nu l-am întrebat dacă chiar își dorește să fie citat cu tot ce mi-a spus. Dar discuțiile folosite în acest text sunt reale.
Da, de-acolo e Iliescu,
si eu tot din Oltenita sunt.e jale cu spitalul ala .pe canalul „Olteniteanul” din youtube puteti sa vedeti un filmulet despre spital. e rusinos nu : E UMILITOR sa existe asa ceva intr-o tara care are pretentii sa fie la nivelul altor tari din Europa.
Buna ziua! Daca nu ar fi cabinetul de pediatrie al doamnei doctor Sarivan ,omul de rand (nu „saracii”) cum s-a spus in reportaj,ar muri sau s-ar trata acasa,pt ca d-na doctor Sarivan este singurul doctor din orasul Oltenita care nu pretinde bani sau atentii pt consultatii (si tratamente),din contra,cand vine cineva care nu-si permite reteta recomandata dansa ii da bani din portofelul ei pt reteta! Daca ar fi toti doctorii la fel de sufletisti ca d-na Sarivan (macar un sfert),nu ar mai fi atatia bolnavi irecuperabili si nu ar mai fi nici-o mama umilita pe la usile lor! Cine a vb.urat despre d-na Sarivan,cum ca ar da tratamente „dupa ureche” este prost informat, lipsit de bun simt fata de un om care are o vasta experienta in medicina si prost informat!IN ORICE BOALA EXISTA SEMNE SI SIMPTOME SI… FACIES,ANAMNEZA spune aproape tot,daca nu stiti ce inseamna,documentati-va!!! Dupa 10 ani de scoala in medicina si apoi inca ~ 30 ani de activitate in pediatrie in unele cazuri stii cu exactitate diagnosticul si tratamentul corect! Este singurul cabinet care are activitate si in zilele nationale,de sarbatori si de sfinti si daca nu stiati pana acum,aflati ca aici sunt rezolvate aproape 7000 de cazuri pe an.Tot ceea ce spun se poate verifica si veti avea o mare surpriza cand veti constata ca totul este adevarat! Persoana care a vorbit urat despre d-na doctor Sarivan, este o invidioasa ,iar despre felul cum s-a exprimat in reportajul dvs. este si inculta! Cand nu stii sa faci un dialog cu opersoana mai citita decat tine,iti faci temele inainte,dar nici atata lucru nu a facut pt ca este o „persoana” necitita si iesita in lume.Stiu si cine a vorbit,cunosc persoana bine,sa-i fie rusine pt ca lucreaza in bransa! Si vis-a-vis de doamna care si-a deschis centru de limbi straine in fosta farmacie, bravo ei ca stie sa faca afaceri si cu ocazia asta sa invete si copiii din Oltenita engleza corect pentru un viitor mai bun.Un om daca deschide un centru de orice pt a educa copiii,nu inseamna ca „e muritor” de foame cum nici preotii cu har nu-si aleg meseria pt a trai mai bine,ci pt a face bine si celor din jur!Este bine sa faci bine si de aceea profesorii fac o facultate,sa poata sa vina sa va educe copiii,sa nu ramana la „coada vacii” si acolo trebuie sa stii matematica si romana sa faci inventarul la vaci !Ar fi bine sa lasam rautatile la o parte si sa multumim ca exista oameni destepti si buni careau rabdare cu noi si ne vor binele copiiilor nostri (si binele nostru)! RAU FACI,RAU GASESTI,trageti singuri concluziile!!!