România, 20 de ani prea târziu

În intervalul orar 22.00-8.00 lumina se va aprinde numai la nevoie. În rest folosiți lumânări ștanțate cu sigla Patriarhiei.

Un fost ziarist, aspirant la președinția țării, umblă de câteva ore cu un sac cu trei milioane de euro prin Capitală, încercând să cumpere cu ei un combinat chimic din România și să plătească salariile muncitorilor. Șeful Guvernului se codește mai bine de o săptămână să pună capăt unui circ de prost gust care evident nu duce nicăieri.

Actualul președinte al României îi pupă inelul patriarhal capului unui cult religios, cu ocazia împlinirii a cinci ani de domnie, și îi mulțumește pentru rolul jucat în viața socială a poporului pe care-l conduce. La fel ca el fac mulți alți oameni de stat, politicieni mai mici sau mai mari, care participă la festivitățile la care același cap al bisericii se laudă că nu se lasă până când România nu va construi un templu religios de 500 de milioane de euro.

În aceeași țară, un sat întreg din Satu Mare asediază postul de poliție în care sunt ținuți niște hoți, cerând justiție prin linșare. Hoții furaseră din casele oamenilor sume în bani (cash, ținuți în casă) cuprinse între 50.000 de lei și 5000 de ron.

Oamenii dintr-un alt sat, din Gorj, refuză să se branșeze la canalizare, deși primăria a cheltuit câteva milioane de euro – bani europeni – ca să le instaleze aceste condiții minimale de viață. Oamenii spun că nu au nevoie de canalizare, pentru că oricum nu au băi în casă, deși taxa pe care ar trebui s-o plătească lunar pentru civilizație e de 5 ron = o lumânare jumate.

Azi e 1 octombrie și a început noul an universitar. Numărul studenților e neobișnuit de mic din cauza faptului că mai mult de jumătate dintre tinerii absolvenți de liceu nu a promovat BAC-ul în 2012, dar și din cauza faptului că șomajul în rândul tinerilor așa-zis instruiți este mai mare ca oricând. 

România este o țară guvernată democratic, din 1989, și membră a Uniunii Europene din 2007. Anual pleacă din ea câteva mii de medici, sictiriți de condițiile de muncă (desconsiderarea și salariile mici de care au parte în țară) pentru job-uri bine plătite  în străinătate, unde munca lor e apreciată.

Bine ați nimerit în România medievală! Lumânările se aprind ori pe stânga, ori pe dreapta, dar e musai să aibă sigla Patriarhiei.

Etichete: ,

22 comentarii la “România, 20 de ani prea târziu” Subscribe

  1. Xanaxdoo 02/10/2012 at 09:12 #

    Imi suna suspect de clar in minte versurile lui Andries: „(uite) de-aia/ nu citesc ziare/ De-aia/ Nu ma uit la televizor”

    • Dollo 02/10/2012 at 09:26 #

      Lasă că vine ele știrile peste tine, și dacă nu le citești în ziare

  2. AT 02/10/2012 at 17:36 #

    Nu stiu ce au facut medievalii sa merite tot acest dispret. Nici respectul fata de liderii religiosi, nici WC-ul in curte, nici linsajul, nici escrocheriile nu au fost inventate in evul mediu. In schimb, universitatile da.

    https://www.youtube.com/watch?v=6LYOfJt5jWA
    https://www.youtube.com/watch?v=qS9ECV_E8Vc

    • Dollo 02/10/2012 at 23:11 #

      Cum ce au făcut, ne-au ridicat standardele 😉

  3. Catalin D-tru 03/10/2012 at 09:15 #

    Cineva spunea candva: ” …in Romania sunt de 10 ori mai multe biserici decat scoli” !!!
    Oare de ce?
    Cine are tot interesul ca poporul sa fie indobitocit?
    Morala e:
    „Nu-i obliga numeni sa se prostitueze in prostie si sa PUPE POALA POPII”

  4. andra 06/10/2012 at 13:37 #

    Draga Dollo,

    Acum 20 de ani , la inceputul efervescentei religioase pe care o promovau intelighentia vag legionara -si o girau nume ca Sorin Dumitrescu, am avut o conversatie cu o prietena care, in inocenta ei a remarcat ceva foarte interesant si care mie mi-a sunat abracadabrant la vremea aceea :
    Se parea ca rusii care pierdusera influenta politica incercau sa recupereze subtil Balcanii pe plan ortodox.
    Observind rasputinismul din Romania, inclin sa-i dau dreptate.
    Desi nu e de subestimat nici apetenta noastra pentru autodistrugere prin stagnare istorica.

    Ar fi interesant de aflat citi bani s-au scurs prin biserica ortodoxa spre Athos prin secolele 17, 18 si ce cistig am avut din asta.

    • Dollo 07/10/2012 at 15:13 #

      N-am avut niciun câștig noi, dar sunt niște „sfinți părinți” care sigur pleacă mai bogați pe lumea cealaltă 😉

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.