Regia Autonomă de Transport București anunța azi că extinde programul de monitorizare a fluxurilor de călători și de educare a acestora, să se urce numai pe la prima ușă și să-și valideze cardurile. O chestie care se întâmplă și în țările civilizate, unde nu e nevoie să existe un jandarm în autobuz ca să taxezi, și nici să scrie pe geamuri „a se deschide în caz de duhori insuportabile”. Pentru că oamenii știu în general că o călătorie se plătește, iar când ieși în lume e bine să fi făcut duș înainte.
M-a bucurat comunicatul RATB, zic că e necesară educația acolo unde nu e, dar uite ce mi s-a întâmplat sâmbătă în 133, o chestie care nu prea are rezolvare, cu toate programele educativ-coercitive ale regiei.
Când m-am urcat în autobuzul Mercedes, pe care Videanu a plătit o căruță de bani de la noi, am văzut că toți călătorii erau masați buluc în cele două capete ale mașinii, iar pe mijloc se lăfăia în toată splendoarea o bătrână boschetară care duhnea. Călătorii, care cu batiste la gură, care cu nasurile băgate în propriile subsiori, unde-și miroseau deodorantul de acasă. Ba unii își acoperiseră și ochii, pentru că duhoarea era iute de-ți dădeau lacrimile de bucurie. Japonezii cu gazul lor sarin ar fi fost invidioși!
Vă veți întreba, desigur, de ce suportau oamenii supliciul, când era o zi așa frumoasă și puteau să meargă pe jos? Cine ar alege să-și anestezieze nările când ar putea să-și întărească fesele printr-un mers alert pe jos? Nu vă uitați la mine că eu mă grăbeam, trebuia să ajung la film, era târziu și era departe.
Era interesantă, însă, reacția celorlalți. În fiecare stație se găsea câte un grăbit să dea coate altora, ca să ocupe unul dintre locurile care de afară se vedeau libere. Când dădea cu nasul de odorizantul din autobuz se strâmba și se uita urât la mamaie în haină verde, care se cam pișase și pe ea, din picioare.
Un nene atletic a făcut o șmecherie: într-una dintre stații a coborât repede, a luat o gură de aer zdravănă, și s-a urcat repede pe la altă ușă. Ca atunci când te bagi la fund și-ți ții respirația. Mirosul, însă, perfid, se insinua prin toți porii, și-l simțeai până în amigdale. Cât puteai să-ți ții respirația? Știți cât de lungă poate fi o stație în care prinde și două semafoare pe roșu?!
La un moment dat, monumentul mirositor de la mijlocul mașinii a început să cuvânte. Zicea ceva neinteligibil, cum că a băut bere rece și de aia apăruse șirloiul ăla gălbui care cobora dintre picioarele ei crăcănate până pe treptele Mercedesului pe care nu voia să urce nimeni. O doamnă respectabilă, de pe un scaun, s-a întors revoltată la ea și i-a zis vreo două:
– Păi de ce bei bere? Nu știi că alcoolul nu e bun?
– E buună berea, he, he, i-a dat replica bătrâna parfumată.
– Nu e bună. Apa e bună, da! Nu mai bea bere, bea apă! a conchis doamna de pe scaun, punându-și cu scârbă batista la loc pe față.
La un moment dat s-a urcat un curajos care i-a zis bătrânei că la prima trebuie să se dea jos că nu se mai poate.
– Păi ce, stau eu aci să mor de ficați din cauza matale? Dă-te jos, hai!
Culmea e că la prima femeia chiar s-a dat jos. O fi fost ca urmare a apostrofării sau pentru că acolo avea treabă, cert e că autobuzul a scăpat de ea. Prin geamurile meschine, neprevăzute inițial de deștepții ăia de la Mercedes, a început, în sfârșit, să se scurgă aroma ei în aerul plăcut, de toamnă, de afară.
***
Cum spuneam, proiectul RATB e OK, civilizat (mai ales că știm cât de „mulți” validează cardul la urcare, pe la noi), dar ce te faci că vine iarna, iar boschetarii de care nu se ocupă nicio autoritate în țara asta o să ia metroul și autobuzele cu japca și o să se încălzească în ele. Ca să nu mai zic de acele categorii aparte de călători care circulă în grupuri mari, și de care niciun controlor nu se ia vreodată. Nici să-i întrebe de bilet, nici să le zică să se spele. Aș fi curioasă să nimeresc și eu vreodată într-un astfel de autobuz să văd care e procedura.
„Prin noul sistem, accesul călătorilor în vehicule se face doar pe la prima uşă, iar coborârea numai pe la uşile 2 şi 3, sub supravegherea agenţilor de control şi a conducătorilor de vehicule, astfel încât numai persoanele care au un titlu de călătorie valabil să beneficieze de serviciul de transport. Persoanele care nu deţin un astfel de titlu sunt îndrumate către cel mai apropiat punct de comercializare carduri RATB.
După urcare, conducătorii de vehicule transmit mesajul „Vă rugăm validaţi cardurile!”, pentru a nu prelungi durata de staţionare a mijloacelor de transport în staţii.
Proiectul a fost introdus inţial pe liniile Expres 780 şi 783, fiind ulterior extins pe liniile de autobuze 254 şi 422.
Treptat, în noul sistem au fost incluse zone cu fluxuri mari de călători, cum ar fi capetele de linii, marile intersecţii, staţiile comune mai multor linii (spre exemplu, zonele Televiziune, Ghencea, Reşiţa, Piaţa Sudului, Big Berceni, Gara de Nord, ASE, CET SUD, Platforma Alexandria).
Începând din 29.09.2012, au fost incluse în sistemul de monitorizare încă 16 linii de autobuze, urmând ca acest proces să continue până la acoperirea integrală a reţelei de transport gestionată de RATB.”
moaaaaa, stiu cum e. am patit-o. da’ ,hai, mai dollo, ca 133 are traseu lung si dc il trabati numa’ jumate pe jos (juma din dus sau juma’ din intors) si tot faci vreo ora- pe traseul lui, nu in linie dreapta, cat ai avea pasu’ de mare si cat ai fi de antrenat.
la metrou nu prea sunt. ma cam plimb cu metroul, prin toate partile si n-am intalnit. salahorii de pe santiere din pipera sunt alta specie. (cred ca-s dusa, da’ prefer o duhoare de transpiratie zdravana, si sanatoasa, adunata dupa ore de santier, decat de jeg adunat cu anii cum miros unii mosi/babe sau de aurolaci; imi cer scuze sufletelor sensibile) numa’ la suprafata am intalnit aurolaci.
si, din cate stiu eu, „piata sudului” si „big berceni” e cam acelasi lucru. 🙂 ma mir ca ratb-ul nu stie asta.
dar dc decizia se aplica corect si cat mai face exceptii, eu nu ma supar. e chiar bine. mai am sa ma obisnuiesc sa ma urc numa’ prin fata. nu-i asa greu.
la metrou mai sunt paznici, mai ales pe trenurile astea moderne, poate asta e explicația.
Sa vad eu la iarna, dupa ce urci pe usa 1, cum mai cobori pe usile 2,3. N-ai avea sansa nici inapoi pe usa 1 ca baietii sunt cu castile pe urechi si in lumea lor. „Coborati, domnu?”, nimic. „Coborati, domnu”, nimic. „Coborati domnu” cu o bataie prieteneasca pe umar. „Ce pui ba mana pe mine?” :)) O sa fie show!
păi dacă se urcă toată lumea pe la ușa 1 s-ar crea un flux normal și pentru coborâre pe la celelalte uși, mă gândesc… cu condiția să nu fie full autobuzul.
Da, foarte bine, sa se „monitorizeze” daca asa zic ei 🙂 Sa urce doar cei cu card ca poate asa nu ar mai fi aglomerat.
Pe traseele de noapte am mai intalnit chestia asta – nu te lasa sa urci daca nu arati cardul la sofer si apoi nu-l validezi… Ma rog, asta mi s-a intamplat o singura data, pe un 104N.
Ihi, si eu m-am mai intalnit cu asta pe autobuzele de noapte. Cu cele de zi nu circul niciodata, prefer metroul sau sa merg pe jos, dar pe cele de noapte le-am folosit de mai multe ori la intoarcerea de la concerte, cand sunt rupta si nu vreau sa risc sa ma guste din nou vreunul din blanzii nostri comunitari…
eu m-am intalnit de vreo doua ori cu niste controlori agresivi care urlau la calatori sa valideze tot, chiar si celor cu abonamente, care nu sunt obligati sa valideze. apoi coborau, urcau, tipau si iar coborau.
eu prevestesc un esec al acestui nou program RATB, din cauza ca nu vor putea urca toti calatorii doar pe usa 1, deoarece RATB ar trebui sa organizeze mai intai niste cursuri de urcat si coborat civilizat din autobuz, apoi altele de spalat inainte de iesit din casa si, nu in ultimul rand, ceva ce tine exclusiv de ei, automate de incarcat cardurile, ca sa nu fiu nevoita sa umblu dupa gheretele lor care nu au program non stop.
Le facem și noi pe rând, dragă, că trăim în România, nu în Germania 😉 Da, automate de cartele și posibilitatea să încarci cartela și la metrou, asta cer și eu. Dar cică RATB ține să aibă exclusivități din astea de prost gust.
Ba esti obligat sa validezi, chiar si abonamentele. Ceea ce e si normal.
Unul din motivele pentru care evit RATB-ul ca pe o molimă este exact ăsta. Puţicioşii nu sunt o excepţie ci o regulă, chiar dacă nu întotdeauna este vorba despre oameni ai străzii (care barem au o scuză, că n-au unde să se spele nici să vrea).
1. Ştii cum e să urci pe o singură uşă la capăt de linie, când aprox 300 de oameni se urcă din 3 în 3 minute în tramvai? Horror ! Dacă se aşteaptă validarea cardului fiecăruia la nenorocitele de aparate care mai mult fluieră în loc să valideze, lumea va merge per-pedes.
2. aş vrea să ştiu cât de des spală RATB-ul mijloacele de transport din dotare pe durata lor de viaţă
3. şi de ce nu cere nimeni validarea cardului boschetarilor şi muşchiuloşilor ?
Sincer ? Un mare fâs iniţiativa lor.
nu ar dura atat daca ar trece mai des .crede-ma ca de 6 ani vad sistemul asta in fiecare zi si nu e atat de greu.urci validezi abonamentul (autobuz si metro) si mergi pe scaun, cand trebuie sa cobori apesi pe buton si la urmatoarea soferul opreste.
dar autobuzele trec la cel mult 4 minute si metrourile la 3 minute (program normal)
Au extins si la alte linii. Probleme-au fost, probleme sunt, probleme-or fi in nemul romanesc …
Ma intrebam si eu care este logica acestor angajati cu „activitate verbala”. Intr-o zi am aflat „Ca sa stim cati sunteti pe lia asta” … pai de ce stai numai in statia asta ? De ce stati numai in intervalul asta ? … nu am intrebat, dar nu am putut sa nu observ ca actiunea a demarat in momentul schimbarilor „la varf” din „itb” (si s-a terminat cu venirea diminetilor reci) asa ca am replicat ca inainte de lansarea actiunii numarul masinilor era suficient si se putea calatori decent, dupa lansare masinile s-au imputinat, nu mai puteai prevedea urmatoarea „aparitie” – circulau anapoda, fara intervale clare … dar cel mai tare m-a suparat ţurlanul itebist care i-a spus colegului „ce sa vorbesti cu astia …” – „care astia tarane ? de cand sunt „astia” cu tine ?” … „este inghesuiala de atatea saptamani si nu aud decat „validati, validati”, dar nu vad vreo imbunatatire, tot aglomerata este masina” – „pai ie din cauza pensionarilor” … ei uite cum gasisera ei motivul inghesuielii : prea multi pensionari care circula da’ nu platesc ca sa fie suficiente masini.
Si n-am inteles de ce trebuie sa validat si abonamentul – daca vor sa afle numarul de calatori este suficient sa adune numarul de validari cu numarul abonamentelor X 2 pentru a gasi numarul aproximaiv, nu sa oblige pe toata lumea sa stea pana trece fiecare, inghesuit, pe la validator.
Am vazut de multe ori batrane cu papornite ducandu-se catre piata. O singura data am vazut-o pe una validand un card. Si daca te uiti la papornite iti dai seama ca din banii pe care ii face nu isi poate „rupe” de doua calatorii …
Sunt multe probleme si mult dezinteres pentru realitatea noastra.
Of… Mie mi se rupe sufletul de două mile, ca să zic aşa. Milă mi-e de mine, că mirosul chiar ucide bila, ficatul şi pancreasul, dar milă mi-e şi de amărâţi… Că mulţi au Alzheimer, mulţi au luat-o razna de foame… Şi atunci încep să mă întreb de ce mama dracului plătesc eu lunar statului degeaba român? Că treaba cu contractul social era aşa: eu plăteam (socotiţi, că atâta iese) 80% din munca mea statului, care lua banii şi plătea cu ei şcoli, grădiniţe, cămine şi cantine, adăpost, servicii medicale şi aşa mai departe. Când colo, statul plăteşte vile şi popi şi eu miros aurolac şi pipi prin autobuze…