– Bună ziua, sunteți Clinica X?
– Nu, e greșeală
– Sunteți domnul Y?
– Nu, e greșeală
– Este numărul 0722.xxx.yyy?
– Nu, nu, sunt particular…
– Dar numărul e ăsta?
– Nu, e cu 0726. …
– A, îmi cer scuze că v-am deranjat.
Închid, mă uit pe ecranul telefonului, mă uit în documentul din care luasem numărul, și care corespundea cu numărului unei persoane de la Clinica respectivă și constat că nu greșisem, numărul era format corect. Zic că s-o fi făcut vreo atingere (la fire, ca pe vremuri) și sun din nou. Răspunde același domn:
– Să știți că eu am format corect numărul. 0722.xxx.yyy
– Nu se poate, ați greșit…
– Dacă vă spun, e scris pe ecranul telefonului, nu e greșit.
– A, înseamnă că am eu un număr așa cum ziceți… dar nu sunt eu… eu sunt un particular…
– Înseamnă că dumneavoastră nu știți ce număr aveți?
– Nu prea știu că ăsta e un telefon pe care am decât 25 de minute și nu prea-l folosesc, așa, dar nu sunt pe cine căutați, nici măcar nu-s pe aproape, eu sunt din Târgu Jiu.
– Păi de unde știți unde sunt eu? Că sun de pe mobil…
– Păi văzui că nu steți de p-acilea d-aia…. Sănătate vă doresc, sărumâna!
Vazui ca limba romana este cam chinuita 😀
Un banc din „iepoca”… lu dracu` (accentul ardelenesc este indispensabil):
– Alo ! 11.11 ?
– No, dragă tovarășe, aici e unșpe-unșpe !
– No, vă rog să ma scuzați că v-am deranjat.
– No, că nu face nimic, că tot o sunat telefonu`.
Cînd este transmis verbal primele două propoziții pot fi repetate (max. de două ori) pentru lungirea suspansului.
Amuzant, si pentru ca omu` fu dragut i se scuza toate cele! Parerea mea.
De asta l-am popularizat și eu, că a fost drăguț 🙂
cine a facut siteul ?
E o temă cumpărată și modificată după gusturile mele, de ce?
frumos aici la tine! imi place 🙂 felicitari!