Legenda spune că un străin venit în vizită la Skopje l-a întrebat pe ghidul care îi arăta centrul orașului de ce au construit blocuri așa de aproape de Arcul de triumf? Ghidul i-a explicat că a fost exact invers, Arcul a fost înghesuit între blocuri, „alaltăieri gen”, cum ar zice fetele din ziua de azi. Ba chiar era cât pe ce să fie pusă și o biserică în spatele lui, pe parcela îngustă rămasă între picioarele arcului și următoarea statuie, din Piața Macedonia – a lui Alexandru cel Mare. Numai că s-ar fi opus niște tineri arhitecți, care ulterior au luat și bătaie pe chestia asta, de la apărătorii patrioți ai creștinismului național.
Capitala Macedoniei traversează de doi-trei ani o febră a împodobirii cu statui, una mai impozantă decât alta, majoritatea frizând un kitch desăvârșit. Și chiar dacă n-ar fi așa, înghesuirea lor pe metru pătrat transformă centrul orașului într-un depozit de statui fără logică sau plan arhitectural. Locuitorii îi spun cu năduf „Disney land de Skopje”. Turiștii se minunează, însă, și nu știu ce să pozeze mai întâi. Toată lumea întreabă „dar de ce atât de multe?”.
Nu vă povestesc acum care e motivul și cine e vinovat de treaba asta, pentru că abia m-am întors din Macedonia, unde n-am avut internet. Pentru că hotelul de 5 stele la care am stat cerea 12 euro pe zi ca să-ți dea parola de la wi-fi. Așa că acum stau să desțelenesc emailul la care nu am avut acces trei zile. Dar vă arăt câteva poze, ca să vă țin apetitul treaz pentru zilele astea, când vă voi spune o poveste de un absurd care întrece orice borduriadă, autostradă suspendată sau alte tâmpenii făcute de politicienii noștri. Stați pe aproape, că e mișto.
Hai ca ai scapat si de data asta. 🙂
aș rezista și la o trecere-două de ocean 🙂
Am mai văzut eu curajosi din astia;). Dacă o faci, sa nu te speriii dacă mirosi fum in avion, probabil încălzesc mâncare stewardesele:). Si dacă iese fum din motor e tot OK, ca mai are de rezerva:).
Lasa, Dollo, sa le dea si artistilor o paine alba…
ehei, și asta e o poveste, wait and see 🙂
imi maninc unghiile in febra asteptarii