Doi ani și patru kilograme

Normal că într-o zi de marți trebuia să pice ziua de 13 noiembrie, ziua în care Toshiba a împlinit doi ani. Și patru silfide kilograme :)

S-a căpătat cu o conservă de vânat, un șoricel nou și o lumânare cât doi ani de viață, care a speriat-o pe sărbătorită cu flacăra ei. Că nu s-a apropiat de pateu până n-am stins-o. De unde am tras concluzia că atunci când avea un an, și aproape că și-a pârlit mustățile în lumânare, era mai curajoasă decât acum.

Ca să vedeți cum a trăit ea ziua asta trebuie să deschideți pozele, în ordinea în care vi le-am așezat eu. Evident că textele reprezintă doar o mică parte din bogata ei imaginație 😉 Hai, să ne trăiască prietenii cei mai buni!

             

Etichete: , ,

9 comentarii la “Doi ani și patru kilograme” Subscribe

  1. ileana 13/11/2012 at 22:04 #

    Frumos albumul. Sa-ti traiasca si la multi ani!

  2. Olivia 13/11/2012 at 23:38 #

    La multi ani, Toshibo! sa fii buna cu sefa!

  3. spufi 14/11/2012 at 08:33 #

    La multi ani Toshiba, si nu te ingrijora, ca esti dama bine la 4 kile!

  4. Niki 14/11/2012 at 09:25 #

    Deci fu’ „ceasu’ bun pisica treispe”. La multi ani!

  5. Diana 14/11/2012 at 10:03 #

    Numai 4 kile? Pai nu-i nici o problema.
    La multi ani pentru perla neagra 🙂

  6. Ramona 14/11/2012 at 10:44 #

    La Multi Ani fericiti 🙂

  7. Andreea 14/11/2012 at 13:32 #

    Frumoasa :). Sa-ti traiasca mult si bine!

  8. dojo 14/11/2012 at 15:11 #

    Sa-ti traiasca fata. E superba. Si fotogenica 🙂

    Animalele mele au vreo 13 ani. Nu stim sigur, ca nu am fost la eveniment.

  9. ady 14/11/2012 at 18:14 #

    La multi ani Toshibei! sa-ti traiasca! si tu pe langa ea. L(

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.