Doi ani și patru kilograme

Normal că într-o zi de marți trebuia să pice ziua de 13 noiembrie, ziua în care Toshiba a împlinit doi ani. Și patru silfide kilograme :)

S-a căpătat cu o conservă de vânat, un șoricel nou și o lumânare cât doi ani de viață, care a speriat-o pe sărbătorită cu flacăra ei. Că nu s-a apropiat de pateu până n-am stins-o. De unde am tras concluzia că atunci când avea un an, și aproape că și-a pârlit mustățile în lumânare, era mai curajoasă decât acum.

Ca să vedeți cum a trăit ea ziua asta trebuie să deschideți pozele, în ordinea în care vi le-am așezat eu. Evident că textele reprezintă doar o mică parte din bogata ei imaginație 😉 Hai, să ne trăiască prietenii cei mai buni!

             

Etichete: , ,

9 comentarii la “Doi ani și patru kilograme” Subscribe

  1. ileana 13/11/2012 at 22:04 #

    Frumos albumul. Sa-ti traiasca si la multi ani!

  2. Olivia 13/11/2012 at 23:38 #

    La multi ani, Toshibo! sa fii buna cu sefa!

  3. spufi 14/11/2012 at 08:33 #

    La multi ani Toshiba, si nu te ingrijora, ca esti dama bine la 4 kile!

  4. Niki 14/11/2012 at 09:25 #

    Deci fu’ „ceasu’ bun pisica treispe”. La multi ani!

  5. Diana 14/11/2012 at 10:03 #

    Numai 4 kile? Pai nu-i nici o problema.
    La multi ani pentru perla neagra 🙂

  6. Ramona 14/11/2012 at 10:44 #

    La Multi Ani fericiti 🙂

  7. Andreea 14/11/2012 at 13:32 #

    Frumoasa :). Sa-ti traiasca mult si bine!

  8. dojo 14/11/2012 at 15:11 #

    Sa-ti traiasca fata. E superba. Si fotogenica 🙂

    Animalele mele au vreo 13 ani. Nu stim sigur, ca nu am fost la eveniment.

  9. ady 14/11/2012 at 18:14 #

    La multi ani Toshibei! sa-ti traiasca! si tu pe langa ea. L(

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Pur și simplu Norvegia

16

Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată