Doi ani și patru kilograme

Normal că într-o zi de marți trebuia să pice ziua de 13 noiembrie, ziua în care Toshiba a împlinit doi ani. Și patru silfide kilograme :)

S-a căpătat cu o conservă de vânat, un șoricel nou și o lumânare cât doi ani de viață, care a speriat-o pe sărbătorită cu flacăra ei. Că nu s-a apropiat de pateu până n-am stins-o. De unde am tras concluzia că atunci când avea un an, și aproape că și-a pârlit mustățile în lumânare, era mai curajoasă decât acum.

Ca să vedeți cum a trăit ea ziua asta trebuie să deschideți pozele, în ordinea în care vi le-am așezat eu. Evident că textele reprezintă doar o mică parte din bogata ei imaginație 😉 Hai, să ne trăiască prietenii cei mai buni!

             

Etichete: , ,

9 comentarii la “Doi ani și patru kilograme” Subscribe

  1. ileana 13/11/2012 at 22:04 #

    Frumos albumul. Sa-ti traiasca si la multi ani!

  2. Olivia 13/11/2012 at 23:38 #

    La multi ani, Toshibo! sa fii buna cu sefa!

  3. spufi 14/11/2012 at 08:33 #

    La multi ani Toshiba, si nu te ingrijora, ca esti dama bine la 4 kile!

  4. Niki 14/11/2012 at 09:25 #

    Deci fu’ „ceasu’ bun pisica treispe”. La multi ani!

  5. Diana 14/11/2012 at 10:03 #

    Numai 4 kile? Pai nu-i nici o problema.
    La multi ani pentru perla neagra 🙂

  6. Ramona 14/11/2012 at 10:44 #

    La Multi Ani fericiti 🙂

  7. Andreea 14/11/2012 at 13:32 #

    Frumoasa :). Sa-ti traiasca mult si bine!

  8. dojo 14/11/2012 at 15:11 #

    Sa-ti traiasca fata. E superba. Si fotogenica 🙂

    Animalele mele au vreo 13 ani. Nu stim sigur, ca nu am fost la eveniment.

  9. ady 14/11/2012 at 18:14 #

    La multi ani Toshibei! sa-ti traiasca! si tu pe langa ea. L(

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.