Kebabul grădinarului. Cu de toate

Dacă vreți să faceți ca mine, vă iese un ghiveci românesc clasic. Dacă vreți kebabul grădinarului, mergeți la turcul de pe Nerva Traian și vă omeniți acolo. Doar că el nu servește și alcool ;)

La egalitate cu supa de linte, cel mai bun felul doi care se poate mânca la Efes, localul turcului de pe Nerva Traian, este kebabul grădinarului. Întreprinzătoare cum mă știți, am vrut să replic rețeta acasă, dat fiind că m-am căpătat de la o cititoare cu niscai vinete și dovlecei de grădină, pe care i-am completat cu ciuperci proaspete, morcovi, țelină, usturoi, ardei gras și verdețuri din piață, cam tot ce m-am gândit eu că a băgat turcul în kebabul grădinarului.

N-a ieșit la fel, vă anunț cu regret, dar a ieșit un soi de ghiveci comestibil, fapt ce a făcut-o pe mama să exclame că așa ceva face și ea de când se știe, nu era cazul să mă dau mare cu denumiri turcești. Așa că acuma tac și înghit.

În caz că vreți și voi, dați o fugă până pe Nerva Traian, la turc, sau faceți ca mine:

– câteva vinete, dovlecei, ardei gras, ciuperci, morcovi

– ceapă, usturoi, țelină, verdețuri, ardei gras, niscai roșii avariate sau bulion

Le curățați, tăiați cubulețe pe toate, căliți ceapa înainte, cu mirodenii (eu am folosit tot ce m-am gândit eu că ar fi folosit și turcul: sare, puțin curry, cimbru, usturoi) apoi adăugați legumele și le căliți un pic. Ciupercile la urmă.

După câteva minute eu le-am băgat la cuptor, într-o tavă întinsă, unde am adăugat roșiile storcite, am pus un pic de apă și un pic de ulei, că păreau prea uscate  – ale turcului sunt întotdeauna prea uleioase, ăsta e singurul lui neajuns – și le-am lăsat la cuptor până s-au copt. Cu un ardei iute rupt în bucăți, și înfipt mișelește ici-colo. La final am pus verdețurile (mărar și pătrunjel verde) am ras niște cașcaval deasupra și gata.

Cu niște cârnați de oaie la grătar, ca garnitură, kebabul grădinarului merge ca focu 😉 Și cu un vin roșu de țară, din ăla de producător, un pic acrișor, dar natural, întrece orice meniu turcesc. Parol!

Etichete: , , , ,

3 comentarii la “Kebabul grădinarului. Cu de toate” Subscribe

  1. Elena 17/11/2012 at 21:13 #

    No ca acuma daca m-am bagat aici si mi-a lasat gura apa, nu mai pot sta fara sa fac o tura pe la bucatarie… Cred ca e bun ghiveciul tau. Si eu fac ceva asemanator, fara vinete doar. La noi in Ardeal nu le prea foloseam in mancare, ci doar salata. Poate si pentru ca nu erau la discretie, ca in zonele mai sudice.

    PS: Puiul meu calator s-a deranjat la stomac de la falafel in Israel…

    • Dollo 18/11/2012 at 10:58 #

      ei, la Efes când l-am dus n-a pățit nimic 🙂 ba chiar a mai venit o dată și singur, că i-a plăcut

  2. Elena 18/11/2012 at 11:01 #

    Nici la turcu din Istanbul n-a patit nimic.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?