Kebabul grădinarului. Cu de toate

Dacă vreți să faceți ca mine, vă iese un ghiveci românesc clasic. Dacă vreți kebabul grădinarului, mergeți la turcul de pe Nerva Traian și vă omeniți acolo. Doar că el nu servește și alcool ;)

La egalitate cu supa de linte, cel mai bun felul doi care se poate mânca la Efes, localul turcului de pe Nerva Traian, este kebabul grădinarului. Întreprinzătoare cum mă știți, am vrut să replic rețeta acasă, dat fiind că m-am căpătat de la o cititoare cu niscai vinete și dovlecei de grădină, pe care i-am completat cu ciuperci proaspete, morcovi, țelină, usturoi, ardei gras și verdețuri din piață, cam tot ce m-am gândit eu că a băgat turcul în kebabul grădinarului.

N-a ieșit la fel, vă anunț cu regret, dar a ieșit un soi de ghiveci comestibil, fapt ce a făcut-o pe mama să exclame că așa ceva face și ea de când se știe, nu era cazul să mă dau mare cu denumiri turcești. Așa că acuma tac și înghit.

În caz că vreți și voi, dați o fugă până pe Nerva Traian, la turc, sau faceți ca mine:

– câteva vinete, dovlecei, ardei gras, ciuperci, morcovi

– ceapă, usturoi, țelină, verdețuri, ardei gras, niscai roșii avariate sau bulion

Le curățați, tăiați cubulețe pe toate, căliți ceapa înainte, cu mirodenii (eu am folosit tot ce m-am gândit eu că ar fi folosit și turcul: sare, puțin curry, cimbru, usturoi) apoi adăugați legumele și le căliți un pic. Ciupercile la urmă.

După câteva minute eu le-am băgat la cuptor, într-o tavă întinsă, unde am adăugat roșiile storcite, am pus un pic de apă și un pic de ulei, că păreau prea uscate  – ale turcului sunt întotdeauna prea uleioase, ăsta e singurul lui neajuns – și le-am lăsat la cuptor până s-au copt. Cu un ardei iute rupt în bucăți, și înfipt mișelește ici-colo. La final am pus verdețurile (mărar și pătrunjel verde) am ras niște cașcaval deasupra și gata.

Cu niște cârnați de oaie la grătar, ca garnitură, kebabul grădinarului merge ca focu 😉 Și cu un vin roșu de țară, din ăla de producător, un pic acrișor, dar natural, întrece orice meniu turcesc. Parol!

Tags: , , , ,

3 Responses to “Kebabul grădinarului. Cu de toate” Subscribe

  1. Elena 17/11/2012 at 21:13 #

    No ca acuma daca m-am bagat aici si mi-a lasat gura apa, nu mai pot sta fara sa fac o tura pe la bucatarie… Cred ca e bun ghiveciul tau. Si eu fac ceva asemanator, fara vinete doar. La noi in Ardeal nu le prea foloseam in mancare, ci doar salata. Poate si pentru ca nu erau la discretie, ca in zonele mai sudice.

    PS: Puiul meu calator s-a deranjat la stomac de la falafel in Israel…

    • Dollo 18/11/2012 at 10:58 #

      ei, la Efes când l-am dus n-a pățit nimic 🙂 ba chiar a mai venit o dată și singur, că i-a plăcut

  2. Elena 18/11/2012 at 11:01 #

    Nici la turcu din Istanbul n-a patit nimic.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Pur și simplu Norvegia

16

Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.