Kebabul grădinarului. Cu de toate

Dacă vreți să faceți ca mine, vă iese un ghiveci românesc clasic. Dacă vreți kebabul grădinarului, mergeți la turcul de pe Nerva Traian și vă omeniți acolo. Doar că el nu servește și alcool ;)

La egalitate cu supa de linte, cel mai bun felul doi care se poate mânca la Efes, localul turcului de pe Nerva Traian, este kebabul grădinarului. Întreprinzătoare cum mă știți, am vrut să replic rețeta acasă, dat fiind că m-am căpătat de la o cititoare cu niscai vinete și dovlecei de grădină, pe care i-am completat cu ciuperci proaspete, morcovi, țelină, usturoi, ardei gras și verdețuri din piață, cam tot ce m-am gândit eu că a băgat turcul în kebabul grădinarului.

N-a ieșit la fel, vă anunț cu regret, dar a ieșit un soi de ghiveci comestibil, fapt ce a făcut-o pe mama să exclame că așa ceva face și ea de când se știe, nu era cazul să mă dau mare cu denumiri turcești. Așa că acuma tac și înghit.

În caz că vreți și voi, dați o fugă până pe Nerva Traian, la turc, sau faceți ca mine:

– câteva vinete, dovlecei, ardei gras, ciuperci, morcovi

– ceapă, usturoi, țelină, verdețuri, ardei gras, niscai roșii avariate sau bulion

Le curățați, tăiați cubulețe pe toate, căliți ceapa înainte, cu mirodenii (eu am folosit tot ce m-am gândit eu că ar fi folosit și turcul: sare, puțin curry, cimbru, usturoi) apoi adăugați legumele și le căliți un pic. Ciupercile la urmă.

După câteva minute eu le-am băgat la cuptor, într-o tavă întinsă, unde am adăugat roșiile storcite, am pus un pic de apă și un pic de ulei, că păreau prea uscate  – ale turcului sunt întotdeauna prea uleioase, ăsta e singurul lui neajuns – și le-am lăsat la cuptor până s-au copt. Cu un ardei iute rupt în bucăți, și înfipt mișelește ici-colo. La final am pus verdețurile (mărar și pătrunjel verde) am ras niște cașcaval deasupra și gata.

Cu niște cârnați de oaie la grătar, ca garnitură, kebabul grădinarului merge ca focu 😉 Și cu un vin roșu de țară, din ăla de producător, un pic acrișor, dar natural, întrece orice meniu turcesc. Parol!

Tags: , , , ,

3 Responses to “Kebabul grădinarului. Cu de toate” Subscribe

  1. Elena 17/11/2012 at 21:13 #

    No ca acuma daca m-am bagat aici si mi-a lasat gura apa, nu mai pot sta fara sa fac o tura pe la bucatarie… Cred ca e bun ghiveciul tau. Si eu fac ceva asemanator, fara vinete doar. La noi in Ardeal nu le prea foloseam in mancare, ci doar salata. Poate si pentru ca nu erau la discretie, ca in zonele mai sudice.

    PS: Puiul meu calator s-a deranjat la stomac de la falafel in Israel…

    • Dollo 18/11/2012 at 10:58 #

      ei, la Efes când l-am dus n-a pățit nimic 🙂 ba chiar a mai venit o dată și singur, că i-a plăcut

  2. Elena 18/11/2012 at 11:01 #

    Nici la turcu din Istanbul n-a patit nimic.

Leave a Reply

Oldies but goldies

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.