Noul Tienanmen e o autostradă

Chinezii au construit o autostradă în jurul unei case, pentru că proprietarul a refuzat să se lase demolat.

Der Spiegel zice că familia lui Luo Baogen din China a refuzat să-și lase casa demolată pentru autostradă, pe motiv că despăgubirile oferite de autorități au fost insuficiente.

Regimul a ales să-i asfalteze casa de jur împrejur ca să-l termine cu nervii, probabil. E mai ușor să-l asediezi cu mașini și să nu-i lași vreo cale să iasă din casă, decât să-i tragi un glonț în cap.

Oricum, poza asta mie mi-a amintit de aia celebră, din Piața Tienanmen. Alte vremuri, alte convingeri. Să mai zică cineva că China nu e o țară liberă 😀

The Atlantic publică și poze cu „priveliștea” pe care omul o are acum de la ferestrele casei sale.

Etichete: , , ,

6 comentarii la “Noul Tienanmen e o autostradă” Subscribe

  1. VAXXi 22/11/2012 at 23:15 #

    Volens-nolens, tre’ să recunoaștem c-au făcut ceva progrese, dacă nu l-au demolat pe om în 5 minute (ba dimpotrivă) și s-a putut și fotografia chestia asta 🙂

    Oricum, tre’ să fie senzație majoră să ai 4 benzi pe post de prispă și încă 4 pe post de verandă.

  2. bezbojnicul 23/11/2012 at 01:13 #

    Casă cui – http://en.wikipedia.org/wiki/Nail_house

    • Dollo 23/11/2012 at 05:16 #

      ahaa, an old traditional chinese way… 🙂

  3. cristi 23/11/2012 at 18:22 #

    China este o tara (relativ) libera. Poti sa faci ce vrei, chia sa-ti dai si foc:
    http://being-alive-and-free.blogspot.ro/2009/06/censorship-in-china.html

  4. val 03/12/2012 at 14:52 #

    http://www.guardian.co.uk/world/video/2012/dec/02/chinese-middle-road-house-demolished-video

    • Dollo 03/12/2012 at 15:07 #

      da,am văzut și eu azi. orice democrație are o limită 😉

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.