Pentru sarmalele de Crăciun am înjunghiat niște verze

Sper că vegetarienii sunt acum mulțumiți: pentru o oală cu sarmale la Crăciun a trebuit azi să înjunghii o armată de verze. Iar acum, sadică, le mănânc inimile. Cu sare. Cranț, cranț! :)

22 de verze au murit azi, în bucătăria mamei, într-un mod crud și chinuitor. Au fost înjunghiate, li s-a smuls inima, iar în loc li s-au pus bucățele de hrean, ca să le usture până la lacrimi. Evident, lacrimile nu m-au impresionat, așa că pe unele le-am despicat chiar pe din două, ca să încapă mai bine în butoi.

După ce le-am aranjat în butoi le-am opărit cu apă cu sare – o lingură cu vârf, fără iod, la un litru de apă – ca să le mai usture o dată. Printre ele am mai adăugat hrean (vreo patru rădăcini), boabe de porumb și felii de gutuie, iar deasupra le-am pus capac de crengi de mărar uscat.

Le-am pus și o cruce din lemn, creștinește, ca să nu le treacă prin cap să iasă la o gură de aer. Până la Crăciun trebuie să se acrească de supărare, că altfel le fac de râs tocmai la Paște, pe holul blocului, ca să le simtă toată lumea miasma puturoasă.

Sper că vegetarienii sunt acum mulțumiți: pentru o oală cu sarmale la Crăciun a trebuit azi să înjunghii o armată de verze.

P.S. Iar acum, sadică, le mănânc inimile. Cu sare. Cranț, cranț! 🙂

Etichete: , ,

11 comentarii la “Pentru sarmalele de Crăciun am înjunghiat niște verze” Subscribe

  1. Elena 10/11/2012 at 21:44 #

    Nu puteai sa publici asta acum vreo doua saptamani? Eu le-am scos inima cu mila, un pic, nu le-am curatat pana la frunze… Si saramura am bagat-o rece. 🙁 Si am pus mere in loc de gutui. Offf.
    Am si ceva vesel de zis: butoiul e in garaj. Si tot acolo tin si baietii echipamentul de hochey. 🙂

    • Dollo 11/11/2012 at 10:47 #

      Păi la voi vine frigul mai repede, era normal să le puneți din timp 🙂 Nu știu care e diferența cu apă fiartă sau rece, mama așa face, le opărește. Înțeleg că se acresc mai repede. Noi merele le-am pus în borcanele cu gogonele. au un gust bun murate.

  2. Claudiu Minea 10/11/2012 at 23:39 #

    Nu va mai ajunge frunza de vie…

    • Dollo 11/11/2012 at 10:45 #

      păi de când a ars Burebista viile, niciodată nu sunt de ajuns 🙂

      • Claudiu Minea 11/11/2012 at 19:02 #

        Da, da, da… iar veche scuza cu „greaua mostenire”…

  3. web design 11/11/2012 at 02:22 #

    si gustul de carne cu ce este inlocuit? cu ceva inlocuitori chimici ??? :))))

    • Dollo 11/11/2012 at 10:43 #

      vom vedea la Crăciun pe cine mai înjunghiem 🙂

      • dojo 11/11/2012 at 16:36 #

        Inca o varza 😀

        • Dollo 11/11/2012 at 19:10 #

          una care guiță 🙂

  4. Adrian 12/11/2012 at 12:57 #

    Porumbul ala pastreaza-l, poate ademenesti niscaiva cotlete cu el mai catre Craciun 🙂

  5. catza 16/11/2012 at 11:59 #

    Te-a citit Mardale de la Catavencii: http://www.catavencii.ro/uploads/files/2012/11/13/50a224e30e90b/10.jpg

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.

Ce înseamnă să fii cioban

cioban

În pofida unei potenţe proverbiale, datorată chipurile cărnii de oaie, ciobanii nu mai au căutare la fete, iar o viaţă de celibat şi mizerie la oi nu mai e pe placul tinerilor.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai