Pentru sarmalele de Crăciun am înjunghiat niște verze

Sper că vegetarienii sunt acum mulțumiți: pentru o oală cu sarmale la Crăciun a trebuit azi să înjunghii o armată de verze. Iar acum, sadică, le mănânc inimile. Cu sare. Cranț, cranț! :)

22 de verze au murit azi, în bucătăria mamei, într-un mod crud și chinuitor. Au fost înjunghiate, li s-a smuls inima, iar în loc li s-au pus bucățele de hrean, ca să le usture până la lacrimi. Evident, lacrimile nu m-au impresionat, așa că pe unele le-am despicat chiar pe din două, ca să încapă mai bine în butoi.

După ce le-am aranjat în butoi le-am opărit cu apă cu sare – o lingură cu vârf, fără iod, la un litru de apă – ca să le mai usture o dată. Printre ele am mai adăugat hrean (vreo patru rădăcini), boabe de porumb și felii de gutuie, iar deasupra le-am pus capac de crengi de mărar uscat.

Le-am pus și o cruce din lemn, creștinește, ca să nu le treacă prin cap să iasă la o gură de aer. Până la Crăciun trebuie să se acrească de supărare, că altfel le fac de râs tocmai la Paște, pe holul blocului, ca să le simtă toată lumea miasma puturoasă.

Sper că vegetarienii sunt acum mulțumiți: pentru o oală cu sarmale la Crăciun a trebuit azi să înjunghii o armată de verze.

P.S. Iar acum, sadică, le mănânc inimile. Cu sare. Cranț, cranț! 🙂

Tags: , ,

11 Responses to “Pentru sarmalele de Crăciun am înjunghiat niște verze” Subscribe

  1. Elena 10/11/2012 at 21:44 #

    Nu puteai sa publici asta acum vreo doua saptamani? Eu le-am scos inima cu mila, un pic, nu le-am curatat pana la frunze… Si saramura am bagat-o rece. 🙁 Si am pus mere in loc de gutui. Offf.
    Am si ceva vesel de zis: butoiul e in garaj. Si tot acolo tin si baietii echipamentul de hochey. 🙂

    • Dollo 11/11/2012 at 10:47 #

      Păi la voi vine frigul mai repede, era normal să le puneți din timp 🙂 Nu știu care e diferența cu apă fiartă sau rece, mama așa face, le opărește. Înțeleg că se acresc mai repede. Noi merele le-am pus în borcanele cu gogonele. au un gust bun murate.

  2. Claudiu Minea 10/11/2012 at 23:39 #

    Nu va mai ajunge frunza de vie…

    • Dollo 11/11/2012 at 10:45 #

      păi de când a ars Burebista viile, niciodată nu sunt de ajuns 🙂

      • Claudiu Minea 11/11/2012 at 19:02 #

        Da, da, da… iar veche scuza cu „greaua mostenire”…

  3. web design 11/11/2012 at 02:22 #

    si gustul de carne cu ce este inlocuit? cu ceva inlocuitori chimici ??? :))))

    • Dollo 11/11/2012 at 10:43 #

      vom vedea la Crăciun pe cine mai înjunghiem 🙂

      • dojo 11/11/2012 at 16:36 #

        Inca o varza 😀

        • Dollo 11/11/2012 at 19:10 #

          una care guiță 🙂

  4. Adrian 12/11/2012 at 12:57 #

    Porumbul ala pastreaza-l, poate ademenesti niscaiva cotlete cu el mai catre Craciun 🙂

  5. catza 16/11/2012 at 11:59 #

    Te-a citit Mardale de la Catavencii: http://www.catavencii.ro/uploads/files/2012/11/13/50a224e30e90b/10.jpg

Leave a Reply

Oldies but goldies

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma