Pentru sarmalele de Crăciun am înjunghiat niște verze

Sper că vegetarienii sunt acum mulțumiți: pentru o oală cu sarmale la Crăciun a trebuit azi să înjunghii o armată de verze. Iar acum, sadică, le mănânc inimile. Cu sare. Cranț, cranț! :)

22 de verze au murit azi, în bucătăria mamei, într-un mod crud și chinuitor. Au fost înjunghiate, li s-a smuls inima, iar în loc li s-au pus bucățele de hrean, ca să le usture până la lacrimi. Evident, lacrimile nu m-au impresionat, așa că pe unele le-am despicat chiar pe din două, ca să încapă mai bine în butoi.

După ce le-am aranjat în butoi le-am opărit cu apă cu sare – o lingură cu vârf, fără iod, la un litru de apă – ca să le mai usture o dată. Printre ele am mai adăugat hrean (vreo patru rădăcini), boabe de porumb și felii de gutuie, iar deasupra le-am pus capac de crengi de mărar uscat.

Le-am pus și o cruce din lemn, creștinește, ca să nu le treacă prin cap să iasă la o gură de aer. Până la Crăciun trebuie să se acrească de supărare, că altfel le fac de râs tocmai la Paște, pe holul blocului, ca să le simtă toată lumea miasma puturoasă.

Sper că vegetarienii sunt acum mulțumiți: pentru o oală cu sarmale la Crăciun a trebuit azi să înjunghii o armată de verze.

P.S. Iar acum, sadică, le mănânc inimile. Cu sare. Cranț, cranț! 🙂

Etichete: , ,

11 comentarii la “Pentru sarmalele de Crăciun am înjunghiat niște verze” Subscribe

  1. Elena 10/11/2012 at 21:44 #

    Nu puteai sa publici asta acum vreo doua saptamani? Eu le-am scos inima cu mila, un pic, nu le-am curatat pana la frunze… Si saramura am bagat-o rece. 🙁 Si am pus mere in loc de gutui. Offf.
    Am si ceva vesel de zis: butoiul e in garaj. Si tot acolo tin si baietii echipamentul de hochey. 🙂

    • Dollo 11/11/2012 at 10:47 #

      Păi la voi vine frigul mai repede, era normal să le puneți din timp 🙂 Nu știu care e diferența cu apă fiartă sau rece, mama așa face, le opărește. Înțeleg că se acresc mai repede. Noi merele le-am pus în borcanele cu gogonele. au un gust bun murate.

  2. Claudiu Minea 10/11/2012 at 23:39 #

    Nu va mai ajunge frunza de vie…

    • Dollo 11/11/2012 at 10:45 #

      păi de când a ars Burebista viile, niciodată nu sunt de ajuns 🙂

      • Claudiu Minea 11/11/2012 at 19:02 #

        Da, da, da… iar veche scuza cu „greaua mostenire”…

  3. web design 11/11/2012 at 02:22 #

    si gustul de carne cu ce este inlocuit? cu ceva inlocuitori chimici ??? :))))

    • Dollo 11/11/2012 at 10:43 #

      vom vedea la Crăciun pe cine mai înjunghiem 🙂

      • dojo 11/11/2012 at 16:36 #

        Inca o varza 😀

        • Dollo 11/11/2012 at 19:10 #

          una care guiță 🙂

  4. Adrian 12/11/2012 at 12:57 #

    Porumbul ala pastreaza-l, poate ademenesti niscaiva cotlete cu el mai catre Craciun 🙂

  5. catza 16/11/2012 at 11:59 #

    Te-a citit Mardale de la Catavencii: http://www.catavencii.ro/uploads/files/2012/11/13/50a224e30e90b/10.jpg

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.