Pentru sarmalele de Crăciun am înjunghiat niște verze

Sper că vegetarienii sunt acum mulțumiți: pentru o oală cu sarmale la Crăciun a trebuit azi să înjunghii o armată de verze. Iar acum, sadică, le mănânc inimile. Cu sare. Cranț, cranț! :)

22 de verze au murit azi, în bucătăria mamei, într-un mod crud și chinuitor. Au fost înjunghiate, li s-a smuls inima, iar în loc li s-au pus bucățele de hrean, ca să le usture până la lacrimi. Evident, lacrimile nu m-au impresionat, așa că pe unele le-am despicat chiar pe din două, ca să încapă mai bine în butoi.

După ce le-am aranjat în butoi le-am opărit cu apă cu sare – o lingură cu vârf, fără iod, la un litru de apă – ca să le mai usture o dată. Printre ele am mai adăugat hrean (vreo patru rădăcini), boabe de porumb și felii de gutuie, iar deasupra le-am pus capac de crengi de mărar uscat.

Le-am pus și o cruce din lemn, creștinește, ca să nu le treacă prin cap să iasă la o gură de aer. Până la Crăciun trebuie să se acrească de supărare, că altfel le fac de râs tocmai la Paște, pe holul blocului, ca să le simtă toată lumea miasma puturoasă.

Sper că vegetarienii sunt acum mulțumiți: pentru o oală cu sarmale la Crăciun a trebuit azi să înjunghii o armată de verze.

P.S. Iar acum, sadică, le mănânc inimile. Cu sare. Cranț, cranț! 🙂

Tags: , ,

11 Responses to “Pentru sarmalele de Crăciun am înjunghiat niște verze” Subscribe

  1. Elena 10/11/2012 at 21:44 #

    Nu puteai sa publici asta acum vreo doua saptamani? Eu le-am scos inima cu mila, un pic, nu le-am curatat pana la frunze… Si saramura am bagat-o rece. 🙁 Si am pus mere in loc de gutui. Offf.
    Am si ceva vesel de zis: butoiul e in garaj. Si tot acolo tin si baietii echipamentul de hochey. 🙂

    • Dollo 11/11/2012 at 10:47 #

      Păi la voi vine frigul mai repede, era normal să le puneți din timp 🙂 Nu știu care e diferența cu apă fiartă sau rece, mama așa face, le opărește. Înțeleg că se acresc mai repede. Noi merele le-am pus în borcanele cu gogonele. au un gust bun murate.

  2. Claudiu Minea 10/11/2012 at 23:39 #

    Nu va mai ajunge frunza de vie…

    • Dollo 11/11/2012 at 10:45 #

      păi de când a ars Burebista viile, niciodată nu sunt de ajuns 🙂

      • Claudiu Minea 11/11/2012 at 19:02 #

        Da, da, da… iar veche scuza cu „greaua mostenire”…

  3. web design 11/11/2012 at 02:22 #

    si gustul de carne cu ce este inlocuit? cu ceva inlocuitori chimici ??? :))))

    • Dollo 11/11/2012 at 10:43 #

      vom vedea la Crăciun pe cine mai înjunghiem 🙂

      • dojo 11/11/2012 at 16:36 #

        Inca o varza 😀

        • Dollo 11/11/2012 at 19:10 #

          una care guiță 🙂

  4. Adrian 12/11/2012 at 12:57 #

    Porumbul ala pastreaza-l, poate ademenesti niscaiva cotlete cu el mai catre Craciun 🙂

  5. catza 16/11/2012 at 11:59 #

    Te-a citit Mardale de la Catavencii: http://www.catavencii.ro/uploads/files/2012/11/13/50a224e30e90b/10.jpg

Leave a Reply

Oldies but goldies

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.