Pentru sarmalele de Crăciun am înjunghiat niște verze

Sper că vegetarienii sunt acum mulțumiți: pentru o oală cu sarmale la Crăciun a trebuit azi să înjunghii o armată de verze. Iar acum, sadică, le mănânc inimile. Cu sare. Cranț, cranț! :)

22 de verze au murit azi, în bucătăria mamei, într-un mod crud și chinuitor. Au fost înjunghiate, li s-a smuls inima, iar în loc li s-au pus bucățele de hrean, ca să le usture până la lacrimi. Evident, lacrimile nu m-au impresionat, așa că pe unele le-am despicat chiar pe din două, ca să încapă mai bine în butoi.

După ce le-am aranjat în butoi le-am opărit cu apă cu sare – o lingură cu vârf, fără iod, la un litru de apă – ca să le mai usture o dată. Printre ele am mai adăugat hrean (vreo patru rădăcini), boabe de porumb și felii de gutuie, iar deasupra le-am pus capac de crengi de mărar uscat.

Le-am pus și o cruce din lemn, creștinește, ca să nu le treacă prin cap să iasă la o gură de aer. Până la Crăciun trebuie să se acrească de supărare, că altfel le fac de râs tocmai la Paște, pe holul blocului, ca să le simtă toată lumea miasma puturoasă.

Sper că vegetarienii sunt acum mulțumiți: pentru o oală cu sarmale la Crăciun a trebuit azi să înjunghii o armată de verze.

P.S. Iar acum, sadică, le mănânc inimile. Cu sare. Cranț, cranț! 🙂

Tags: , ,

11 Responses to “Pentru sarmalele de Crăciun am înjunghiat niște verze” Subscribe

  1. Elena 10/11/2012 at 21:44 #

    Nu puteai sa publici asta acum vreo doua saptamani? Eu le-am scos inima cu mila, un pic, nu le-am curatat pana la frunze… Si saramura am bagat-o rece. 🙁 Si am pus mere in loc de gutui. Offf.
    Am si ceva vesel de zis: butoiul e in garaj. Si tot acolo tin si baietii echipamentul de hochey. 🙂

    • Dollo 11/11/2012 at 10:47 #

      Păi la voi vine frigul mai repede, era normal să le puneți din timp 🙂 Nu știu care e diferența cu apă fiartă sau rece, mama așa face, le opărește. Înțeleg că se acresc mai repede. Noi merele le-am pus în borcanele cu gogonele. au un gust bun murate.

  2. Claudiu Minea 10/11/2012 at 23:39 #

    Nu va mai ajunge frunza de vie…

    • Dollo 11/11/2012 at 10:45 #

      păi de când a ars Burebista viile, niciodată nu sunt de ajuns 🙂

      • Claudiu Minea 11/11/2012 at 19:02 #

        Da, da, da… iar veche scuza cu „greaua mostenire”…

  3. web design 11/11/2012 at 02:22 #

    si gustul de carne cu ce este inlocuit? cu ceva inlocuitori chimici ??? :))))

    • Dollo 11/11/2012 at 10:43 #

      vom vedea la Crăciun pe cine mai înjunghiem 🙂

      • dojo 11/11/2012 at 16:36 #

        Inca o varza 😀

        • Dollo 11/11/2012 at 19:10 #

          una care guiță 🙂

  4. Adrian 12/11/2012 at 12:57 #

    Porumbul ala pastreaza-l, poate ademenesti niscaiva cotlete cu el mai catre Craciun 🙂

  5. catza 16/11/2012 at 11:59 #

    Te-a citit Mardale de la Catavencii: http://www.catavencii.ro/uploads/files/2012/11/13/50a224e30e90b/10.jpg

Leave a Reply

Oldies but goldies

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni

(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști

politie-prostituate

Partea a doua din interviul cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. După anii de glorie din comunism și zorii revoluției capitaliste, vin anii de hărțuire democratică din partea poliției și jandarmeriei

Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)

unelte

În țara lui „așa se face”: dom profesor îți face o onoare cu forța, iar producătorul îți zice, voalat, că proiectantul tău e praf; Și se întâmplă că ne dispare din proiect și al treilea structurist

Când gardul te dă de gol că ești nababul satului (III)

gardul

Proba șanțului și a zidului drept la sate; Viață de turnător de beton la mână; Azi ești tânăr și mâine îți cumperi gard jaluzea

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.