Dincolo de Podul de Piatră se întinde orașul vechi, turcesc, care se află în aceeași stare de ruină ca și centrul nostru istoric. Cu parfumul de bazar turcesc și viață colorată de sărăcie, dar condimentată cu miros de baclavale și ceai negru, Skopje cel vechi adăpostește una dintre cele mai cochete și vechi biserici ortodoxe (de secol 15), dar și câteva moschei care-și cheamă credincioșii la ore fixe la rugăciune.
În orașul vechi sunt mai mulți albanezi și turci, iar furia statuilor amplasate la metru pătrat dincolo de râu s-a oprit la intrare, cu o imensă siluetă a lui Hercule și patru statui gemene printre care Kiril și Metodiu (artizanii alfabetului kirilic). Tot la intrarea în centrul istoric e construit de comunitatea evreiască Muzeul Holocaustului, o clădire din marmură și sticlă gri.
De aici încolo încep străduțele înguste, care urcă și coboară, pavate cu piatră și străjuite de case vechi, cu un cat și prăvălii la parter. Se vinde orice, de la opincuțe breloc, uniforme de război, vechituri sau noutăți, la plăpumi și bijuterii din aur. N-am văzut nicio femeie vânzând sau servind la mese la vreo cârciumă. Numai bărbați, unii cu nelipsitul capișon grena cu canaf negru sau cu cipilica albă, croșetată, pe vârful capului.
Femeile albaneze poartă rochiile alea lungi, basmale, și câteodată se uită cu jind în vitrinele cu rochii occidentale.
Turci și albanezi, într-o simbioză stabilită în veacuri și favorizată de nevoia de a păstra o identitate „altfel” în majoritatea aia de creștinism ortodox. Centrul istoric al capitalei Macedoniei e ca o capsulă a timpului. O dezgropi, o guști și o îngropi la loc. Furia naționalist edificatoare a premierului macedonean nu a îndrăznit deocamdată să se manifeste și aici, să renoveze casele sau să ridice niscai statui în intersecții.
Ce poți să mănânci cu 10 euro
Melanjul ăsta identitar dictează tonul și în chestiuni culinare. Dacă vrei să mănânci ceva tradițional macedonean dai peste aceleași feluri ca în România, Bulgaria sau fostele țări iugoslave. „Toți care am stat sub turci avem aceeași mâncare”, remarcă blazați comesenii mei, veniți din țările astea balcanice, în care fiecare se laudă că sarmalele, de exemplu, ar fi „specifice”.
Mâncăm sarmale, mici – care la ei, ca și la sârbi, nu conțin usturoi – salate de toate felurile făcute din vinete, ardei kapia, cârnați, murături. Noroc cu pământurile astea mănoase, cotropite atâta amar de ani de ieniceri și spahii, pârjolite de creștini și desconsiderate azi de social-democrați. Încă ne dau să mâncăm cea mai gustoasă bucătărie europeană.
În centrul istoric, la o bombă similară cu alea de la noi de pe Lipscaniul vechi, unde se mâncau mici în picioare, merge vorba că se mănâncă cel mai bine din Skopje. Se numește „Turist” și afișează patru stele mari și late, are câteva mese din lemn iar servirea e promptă. Mâncarea e cu adevărat delicioasă: ardei copți, murături, burgeri de dovlecei cu iaurt, salată de roșii, castraveți și ceapă, fripturi din diverse feluri de carne, mici, cârnați, frigărui, niște turte de făină calde, o bere rece locală – toate astea cam zece euro de căciulă. Cea mai ieftină a fost halba de bere – 70 de dinari = cam 1 euro. În rest prețurile sunt cam ca la noi, la orice.
Ce m-a dat pe spate de data asta, la bucătăria macedoneană, au fost două chestii pe care nu le mai gustasem până acum. O salată din ardei copți, ceapă, roșii și mirodenii – rețetă secretă 😉 – care se pune la borcan, ca zacusca noastră, și care se numește Ajvar. Am cumpărat și pentru casă, cam 2 euro borcanul. Bun. Se servește la masă ca aperitiv, ca mai toate salatele lor.
Apoi, trecând direct la desert, am mâncat la una dintre mese o clătită umplută cu halva lichidă (halvaua e făcută din susan la ei, nu din floarea soarelui ca la noi) de o finețe și aromă nemaiîntâlnite. Așa ceva n-am găsit în magazine, așa că nu știu unde s-ar găsi, poate la turci.
Mi-a mai plăcut de asemenea un soi de hamburger vegetal, făcut din dovlecei tocați, amestecați cu ceva făină probabil, și prăjiți pane, serviți cu iaurt cu usturoi deasupra. Minunat.
În rest trebuie să recunosc că vinurile lor roșii nu m-au dat pe spate, dar principala lor calitate a fost prețul. 5 euro sticla în aeroport, deci probabil că era mult mai ieftin la cârciumă în Skopje.
În Macedonia, ca în orice țară balcanică, se mănâncă mult și bine. Bucătăria și peisajele naturale, ceva ce oamenii, deși s-au străduit, n-au reușit încă să strice.
Citește și despre pasiunea premierului macedonean care și-a îndatorat poporul ca să construiască statui și clădiri retro.
Sa facem chiftele de dovlecei, zic! + iaurt cu usturoi.
Să arunci câteva și la mine 🙂
In ce limba v-ati inteles?
În engleză, am fost la o întrunire a ziariștilor din Balcani. Dar taximetriștii și vânzătorii, chelnerii vorbesc engleza destul de bine. Orice turc din bazar o rupe pe englezește 🙂
Fiecare ciob din fosta Iugoslavie este incantator.
Cat despre ajvar, caruia i se mai spune si caviarul Balcanilor, nu stiu cum o fi cel macedonean, ca la Skopje n-am ajuns, dar cel sarbesc si bosniac e o zacusca fina aproape numai din vinete; curioasa culoare portocalie a amestecului asa se si obtine, cine-ar fi crezut?
Se pare că ajvarul macedonean nu conține vinete. Într-adevăr e foarte fin și da, bate spre portocaliu, dar cine mi-a explicat mie conținutul zicea că nu are vinete, ci în principal ardei kapia. Oricum e foarte bun 🙂
Sa vezi coincidenta: in weekend m-am omenit cu mititei (trecuti peste granita din Romania), palinca ungureasca, zacusca (tot din Romania, desi am ezitat intre zacusca si Ajvar – la Budapesta il gasesti la supermarket, in varianta dulce sau iute), si CEAPA (sirbii/croatii/bosniecii nu maninca cevapcicii lor cu mustar, asa cum o facem noi, ci cu mai onesta ceapa), si piine taiata in felii groase. Si dupa tot acest festin, am declamat emfatic pentru cine statea sa ma asculte: „Exista totusi motive pentru care ma bucur ca m-am nascut in Balcani”
Da, cred că ei pun ceapa aia alături pentru că în compoziție nu prea au condimente. Micii noștri au și usturoi și parcă sunt și ceva mai suculenți.
tot intalnim ideea ca turcii au influentat Balcanii. cel mai des culinar dar mai sunt si variantele cum ca au influentat muzica, portul, obiceiurile.
dar eu imi pun intrebarea, de ce neaparat ne-au influentat ei ? daca e invers si de fapt turcii care abia se dadusera jos de pe cai au invatat pentru prima data de la balcanici cum e sa gateasca o mancare calda, eventual sa o puna la conservat peste iarna !?
Dollo sau stimati comentatori, aveti ceva referinte care sa indice ca vreuna din parti au fost primii care au gatit sarmaua sau zakouska sau tuica/raki s.a.m.d ?
–––––––––-
Putem generaliza si pentru cazul cu Austria vs Ardeal+Slovacia+Bucovina+Croatia+Slovenia+Voivodina. Adica toti erau prosti de bubuiau si au venit austriecii si i-au invatat valsul, cafeaua si prajiturile. Mi se pare cam ilogic si nenatural.
Dar macar despre turci vs Balcani daca aveti ceva, astept cu mare interes si cu multumiri
hmm clatitele sunt mai putin balcanice.. inventate de britanici si preluate de francezi ca mancare traditionala 🙂
numa’ atata am vrut sa spun ca la „capisonul ala grena cu ciucure negru” ii zice FES, mama lui de fes. in romana cuvantul e preluat din turca.
eu credeam că fesul e altfel, aia grena care e și în poza cu turcul care pozează pare mai degrabă o tocă…