Voi cum ați reporni România?

De ce nu m-a convins, deocamdată, platforma electorală a Alianței România Dreaptă, deși aș fi dispusă să mă împiedic, la vot, tot de ei.

I nima României stă să bată zilele astea într-o vilă de lux din zona Grădina Icoanei, pe o stradă întunecată ca o arteră înfundată de român sedentar, care a mâncat prea multe prăjeli la viața lui. E noul sediu ARD care și-a găsit un simbol electoral inspirat, dar pare că s-a oprit la el, de epuizare. Inima și sloganul „Repornește România” fac apel la fibra sentimentală a alegătorului și-l mobilizează să voteze cu aceia care promit că vor reporni România blocată de cele șase luni de guvernare USL. Teoria e bună, practica ne omoară ca întotdeauna.

Iar practica s-a arătat deficitară aseară, când co-președinții Alianței România Dreaptă (Vasile Blaga, Adriean Videanu, Mihail Neamțu, Mihai Răzvan Ungureanu, Aurelian Pavelescu) s-au întâlnit cu niște oameni care scriu în online. Eu am luat-o ca pe un soi de repetiție cu costume, pentru ceea ce politicienii ARD ar urma să facă de acum încolo, timp de o lună, ca să convingă alegătorii. Pe mine nu m-au convins, deși aș fi ținta pe care ei o vizează: „electoratul care a votat din 2000 încoace cu PDL și Traian Băsescu, din diverse motive, și care acum e dezamăgit” – citat aproximativ din Vasile Blaga.

Ce m-a dezamăgit și aseară a fost faptul că oamenii ăștia aliniați la start nu au răspunsuri pentru așteptările mele, deși sunt destul de dispusă să mă împiedic, cum s-ar zice. Ba dacă ar fi să judec după răspunsurile destul de învăluitoare ale lui MRU, și ei au la fel de multe întrebări ca și mine. De exemplu pe mine mă nedumeresc promisiunile astea bruște de relaxări fiscale și măriri de salarii minime, venite din partea ARD (reducerea cotei unice de la 16 la 12%, din 2013, reducerea CAS de la 44 la 39% din 2015, creșterea salariului minim de la 700 la 850 de ron), după ce în ultimii ani aceiași oameni din actuala alianță nu au umblat în gură decât cu tăieri de salarii, reduceri bugetare, creșteri de impozite și de TVA. Ce s-a schimbat de acum șase luni, când țara era în rahat? Criza n-a trecut, ba chiar domnul Blaga a citat-o pe doamna Merkel cu îngrijorare, criza va mai dura încă cinci ani în zona euro.

Ei, la întrebarea de ce acum și nu când erați la putere, MRU a răspuns destul de politicianist că da, situația e la fel de gravă, anul 2013 înseamnă un vârf de rambursare a datoriei externe pentru România, nu se anunță vremuri bune. Ba chiar a mai pus de la el:

– firmele mici sunt băgate în faliment de către statul care nu e capabil să-și onoreze datoriile – returnări de TVA, cofinanțări ale programelor europene etc. 800 de firme mici dispar lunar din economie din cauza asta, zice MRU

– oamenii bine pregătiți din România vor continua să plece din țară, dar se vor întoarce căpșunarii, alungați de criza și șomajul din Europa de vest.

– România suferă la capitolul competitivitate, de aia ar fi bine să ne orientăm spre piețe mai puțin pretențioase pentru produsele noastre – gen China și Federația Rusă.

Așa, deci e grav, dar asta știm deja, o simțim fiecare pe pielea proprie, de aia așteptăm de la ei niște soluții, nu tot niște scuze. Deocamdată soluția găsită de ei a fost o alianță hidrocefală. Nu au un lider charismatic, nici vreo soluție miraculoasă de scos din pălărie, și le mai atârnă de picior și ghiuleaua guvernărilor anterioare. Am aflat că ARD s-a născut greu, iar din răspunsurile destul de eterogene de aseară s-a văzut asta. Aurelian Pavelescu – PNȚCD – a insistat pe ideea că românii habar n-au ce vor, de aia au nevoie să fie călăuziți de o forță onestă – s-a insistat mult pe onestitate aseară. Vasile Blaga mai avea un pic și-l cârpea cu dosul stângii, că nu se potolea cu aroganțele. Cum să spui că poporul nu știe ce vrea? Deși cu siguranță în sinea lor mulți au aceeași impresie, dar nu are nimeni curajul s-o spună cu vorbe. Adriean Videanu, pe de altă parte, și-a adus echipa de economiști cu care a lucrat și la precedentele programe electorale (între care fostul ministru de finanțe Gheorghe Pogea), ca să ne îngroape în cifre. A vorbit în aceeași notă cu care prezenta creșterile economice de dinainte de criză, când nimeni nu credea că va veni potopul și în România. Mihail Neamțu și MRU nu pricepeau deloc de ce se pune problema de încredere (de ce să mai avem încredere în voi?), când ei sunt tineri și abia intrară în politică.

Cred că ne-am despărțit cu aceleași neclarități, diferența e că ei ar trebui să și le clarifice  înainte de 9 decembrie, dacă vor să ajungă la acel 30% minim pe care-l visează de la alegeri. Cinstit n-aș vrea să fiu în pielea lor, pentru că e al naibii de greu să le explici oamenilor de ce ar trebui să te aleagă tot pe tine, după ce ai fost la putere opt ani, în diverse combinații, și n-ai reușit mare lucru din ce ai promis, de vreme ce acum trebuie să vii din nou cu aproape aceleași promisiuni.

Partea proastă e că și dacă și-ar atinge ținta vizată, de 30%, tot le va trebui o alianță ca să formeze guvernul. Iar partenerii pe care au pus ei ochii acum sunt, declarativ, PNL și UDMR (Videanu era sigur că Antonescu nu mai prinde anul nou în funcție, dacă USL nu ia 50%). Dar parcă văd că nu ar zice nu nici la un mariaj din interes cu PSD, ba poate chiar și cu PP-DD. În fond nu e ca și când n-ar fi fost aliați și cu oportuniștii lui Oprea sau cu PNG-ul lui Becali. Una dintre chestiile care pe mine m-a dezamăgit profund în fostele guvernări a fost tocmai această lipsă de discernământ doctrinar în privința alianțelor.

Așadar, deocamdată rămân la dilema mea de cetățean turmentat. Nu văd o alternativă concretă în ARD pentru că nici ei nu par să creadă că pot reporni România. Sau cel puțin deocamdată nu au răspunsuri clare la așteptările noastre. Iar lor le va fi infinit mai greu să mobilizeze la vot niște intelectuali dezamăgiți (forța aia de muncă specializată, care pleacă din țară), comparativ cu entuziasmul maselor care votează USL sau PP-DD. Fața lui Blaga a fost delicioasă aseară, când au fost întrebați cât din spiritul lui Băsescu se mai regăsește în ARD. S-a încumetat Neamțu să-și rupă gâtul la acest răspuns, iar MRU a zis că el nu ar merge într-o bătălie urmând un lider, ci o idee. Ideea cu repornirea țării e bună, nu contest, problema e că nu o susține și un plan. Veșnica noastră problemă, suntem sclipitori la enunț, dar eșuăm la implementare.

Și Pavelescu are dreptate. Poporul nu știe să spună în măsuri economice exact ce vrea, dar cred că fiecare știm să spunem cum ne-am dori să trăim: să avem locuri de muncă, salarii decente, servicii civilizate, să nu mai avem mereu senzația că statul ne fură, și nici noi nu vom mai avea tendința să-l furăm pe el, ca să progresăm împreună. Dar pentru asta e nevoie să alegem niște politicieni care să știe să facă lucrurile astea să meargă. Și ca să-i alegem trebuie să vorbească pe limba noastră.

De asta vă întreb și pe voi, dacă ar fi să reporniți România, ce artere ați desfunda prima dată ca să ajungeți la inima aia obosită a țării?

Etichete: , , , , , , ,

54 comentarii la “Voi cum ați reporni România?” Subscribe

  1. dojo 08/11/2012 at 19:07 #

    Putem sa tot povestim despre relansari, cand cei care se presupune ca ar trebui sa porneasca motorul (privatii) sunt incalciti in birocratie. Ne chinuim de 2 luni acus’ sa punem la cale o firma cu niste acreditari. S-au platit sume colosale, suntem plimbati de la ana la caiafa, acum aflu ca dosarul nu e bun, dupa ce a fost facut de vreo 5 ori, nimeni nu stie, nimeni nu da o solutie. M-am plimbat la Reg. Com. de 3 ori intr-o saptamana, ca uitau vitele alea ce trebuie sa faca. A treia oara le-am spus mai in gluma mai in serios ca astept salariu de la ei, daca to fac prezenta zilnic.

    Taxele sunt in continuare foarte mari si este pentru multi mai usor sa ‘taca si sa faca’. Si nu poti sa le bati obrazul, cand si asa le merge prost, basca se mai inventeaza 10 taxe sa mai aiba de platit.

    Asta cand nu stai ca boul sa te certi 2 ore daca e bun chitantierul x, daca se mai poate face asta sau cealalta, daca registrul durerii lui e bun sau ne trebuie alt format etc. Si asta pentru un rahat de firma cu 2 oameni in ea, nu pentru nu’s ce multinationala sau producatoare de armament.

    Un LLC dureaza 24 de ore sa fie facut, in 48 de ore ai si actele IN ORIGINAL. Pentru o schimbare de denumire in Ro si un CAEN in plus am frecat menta 2 saptamani si am avut noroc, ca a mers contabila, ca pierdeam o groaza de timp aiurea.

    Asta pentru ca fiecare hartie e frecata de 10 oameni, care sa stampileze, sa noteze, sa se pozeze cu ea, ca nu stiu ce sa mai spun.

    Si astia viseaza cresterea salariului minim (ceea ce va creste inca o data ‘costul’ muncii pentru angajatori) si alte berbeceli si se mira ca aia care pot sa ascunda bani o fac cum pot. Pai, cand ai de ales intre a inchide firma pentru ca acus’ aduci bani de acasa doar sa le faci cinstea de a le da bani la buget, si a supravietui .. ghici ce alegi?

  2. pehash 09/11/2012 at 12:06 #

    O singura solutie. Simpla, eficienta, dar cu rezultate pe termen lung: educarea adultilor.
    In 1990 Romania a inceput tranzitia la economia de piata, la democratia pluripartita, la ‘capitalismul salbatic’. Din pacate, romanii nu stiau atunci ce inseamna economie de piata, capitalism, concurenta, care e diferenta intre dreapta si stanga politica… Majoritatea nu stiu nici azi. As baga toti banii din fondurile europene ca sa-i explic lui Dorel de 1000 de ori, pana-i intra in cap, consecintele fiecarei decizii politice & economice. Ca sa stie si el cu cine voteaza..

  3. Radu 10/11/2012 at 20:35 #

    Dollo, care-i „oferta” ARD in colegiul tau? 🙂

    • Dollo 10/11/2012 at 20:45 #

      o duduie Marilena Lăcătuș de la PNȚCD (dacă o cauți pe Google nu găsești nimic, decât site-ul lacatusu.ro, care deblochează uși) la deputați și Cristian Rădulescu la senat, care e deja senator de patru ani. nici concurența nu e mai tentantă

  4. kellogs 12/11/2012 at 23:58 #

    Incerc sa plec dela principii simple in abordarea marilor intrebari:

    – de ce ne e rau ?
    clasa politica nu sunt decat o clasa sociala care, ne place sau nu, face parte din societatea romaneasca. Este normal ca ea sa reflecte aceasta societate romaneasca, societate a carui nivel intelectual si umani il stim cu totii

    – cum scapam, ce facem ?
    Daca ce am zis ma sus e chiar asa, educam oamenii aplicind prinicpiul conform caruia este mai usor sa te schimbi pe tine insuti decat pe cel de langa. Asadar, mai usor schimbi „societatea” decat pe „ei”

    Sinteza – Cum bine zice si pehash, educatie, educatie si iar educatie. Pana societatea va ajunge la acea masa critica de oameni cu picioarele pe pamant pentru ca procentual, ei sa insemne ceva si in politica.

    Pe termen scurt si mediu nu prea vad solutii

    • Dollo 13/11/2012 at 09:44 #

      Dar ce te faci că și educația tot la mâna clasei politice stă, deci avem un cerc vicios.

  5. nu dau nume 14/11/2012 at 10:16 #

    Nici o sansa sa-si mai revina vreodata tzarishoara asta. E in metstaze generalizata. Singurii vinovati sunt „p*limea” care voteaza ca sa le „bage” 1 kil de ulei. Idiotenia se raspandeste mai repede decat invatatura. E foarte curios cum unii se complac in prostie, acum cand au la dispozitie, gratis as putea spune, atata volum imens de informatie. Eu cred ca prostia creeaza dependenta mai rau ca drogurile si e chiar mai periculoasa din cauza faptului ca nu omoara pe cei care s-au obisnuit cu ea.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta