Cum arată Crăciunul fericit

Un cuplu vesel de bătrânei neliniștiți, în metrou, și un apus de soare înghețat pe Lacul IOR.

E o emisiune care se numește „Bătrâni și neliniștiți”. Niște pensionari onorabili fac tot felul de ghidușii pe stradă sau în diverse locuri publice, ca să-i șocheze pe tineri în special. Are un rol ușor terapeutic, pe lângă faptul că unele farse ale bătrâneilor sunt haioase, te și pune pe gânduri, pentru că mulți dintre noi nu avem – la vârste mai fragede – atâta chef de viață cât denotă că ar avea ei din gag-urile alea.

Azi în metrou, în fața mea au stat cei doi din poză. Au râs, au chicotit și povestit tot drumul de la Unirea până la Titan. Bărbatul povestea ceva despre nepoate, se amuza de reacțiile lor în diverse situații, iar femeia râdea cu hohote. La un moment dat și-a scos batista să-și șteargă lacrimile de atâta râs. Când s-a terminat subiectul nepoate au început să se amuze pe seama stâlpilor din stații. Ea spunea cum ar fi să-și îmbrace și ei pereții acasă cu prelate din astea de reclame ca în stațiile de metrou. Ei îi plăceau culorile de la reclamele Ice Age din Unirea. Și-i mai plăcea de veverița aia care aleargă în toate seriile după ghindă. Și râdeau amândoi, de se zguduia metroul cu noi 🙂

Mă uitam la ei și-mi venea și mie să râd. Veselia lor era molipsitoare. Am fost vecină de metrou azi cu o pereche fericită. Doi oameni care râd sănătos, împreună, în ciuda vârstei și a țării în care trăiesc. Cred că asta e imaginea fericirii. Înainte să ziceți că nu e mare lucru, gândiți-vă câte cupluri din astea cunoașteți? În câte astfel de cupluri sunteți?

La Titan am coborât toți și am luat-o înaintea lor. Mergeau agale și râdeau în continuare, pe cine știe ce alt motiv. Dacă ar fi fost mai tineri m-aș fi gândit că sunt „high” 🙂

Seara am luat-o pe mama la o plimbare prin Parcul IOR și am văzut cealaltă imagine a fericirii. Un apus de soare pe lacul semi înghețat, plin de rațe sălbatice și pescăruși.

A fost un Crăciun fericit până la urmă 🙂

Etichete: , , ,

2 comentarii la “Cum arată Crăciunul fericit” Subscribe

  1. George Lacatus 26/12/2012 at 11:15 #

    Mda…

  2. ady 26/12/2012 at 19:00 #

    parintii mei sunt genul asta. stau si-si povestec unul altuia diverse. si uneori mai si rad. chiar ma intreb uneori ce naiba au de spus atat unul altuia.
    pe noi, mama ne-a scos ieri seara la o plimbare agale pana in centru si inapoi. am inghetat bocna.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.