Cum arată Crăciunul fericit

Un cuplu vesel de bătrânei neliniștiți, în metrou, și un apus de soare înghețat pe Lacul IOR.

E o emisiune care se numește „Bătrâni și neliniștiți”. Niște pensionari onorabili fac tot felul de ghidușii pe stradă sau în diverse locuri publice, ca să-i șocheze pe tineri în special. Are un rol ușor terapeutic, pe lângă faptul că unele farse ale bătrâneilor sunt haioase, te și pune pe gânduri, pentru că mulți dintre noi nu avem – la vârste mai fragede – atâta chef de viață cât denotă că ar avea ei din gag-urile alea.

Azi în metrou, în fața mea au stat cei doi din poză. Au râs, au chicotit și povestit tot drumul de la Unirea până la Titan. Bărbatul povestea ceva despre nepoate, se amuza de reacțiile lor în diverse situații, iar femeia râdea cu hohote. La un moment dat și-a scos batista să-și șteargă lacrimile de atâta râs. Când s-a terminat subiectul nepoate au început să se amuze pe seama stâlpilor din stații. Ea spunea cum ar fi să-și îmbrace și ei pereții acasă cu prelate din astea de reclame ca în stațiile de metrou. Ei îi plăceau culorile de la reclamele Ice Age din Unirea. Și-i mai plăcea de veverița aia care aleargă în toate seriile după ghindă. Și râdeau amândoi, de se zguduia metroul cu noi 🙂

Mă uitam la ei și-mi venea și mie să râd. Veselia lor era molipsitoare. Am fost vecină de metrou azi cu o pereche fericită. Doi oameni care râd sănătos, împreună, în ciuda vârstei și a țării în care trăiesc. Cred că asta e imaginea fericirii. Înainte să ziceți că nu e mare lucru, gândiți-vă câte cupluri din astea cunoașteți? În câte astfel de cupluri sunteți?

La Titan am coborât toți și am luat-o înaintea lor. Mergeau agale și râdeau în continuare, pe cine știe ce alt motiv. Dacă ar fi fost mai tineri m-aș fi gândit că sunt „high” 🙂

Seara am luat-o pe mama la o plimbare prin Parcul IOR și am văzut cealaltă imagine a fericirii. Un apus de soare pe lacul semi înghețat, plin de rațe sălbatice și pescăruși.

A fost un Crăciun fericit până la urmă 🙂

Etichete: , , ,

2 comentarii la “Cum arată Crăciunul fericit” Subscribe

  1. George Lacatus 26/12/2012 at 11:15 #

    Mda…

  2. ady 26/12/2012 at 19:00 #

    parintii mei sunt genul asta. stau si-si povestec unul altuia diverse. si uneori mai si rad. chiar ma intreb uneori ce naiba au de spus atat unul altuia.
    pe noi, mama ne-a scos ieri seara la o plimbare agale pana in centru si inapoi. am inghetat bocna.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.