De ce nu merge reciclarea în Româna

Pentru că suntem, deocamdată, prea bogați și prea fuduli ca să ne mulțumim cu cei 0,06 lei cât se poate căpăta pe o sticlă de plastic aruncată la supermarket.

Pentru că prețul plătit de automatele alea instalate cu atâta pompă în unele hypermarket-uri e prea mic pe sticla reciclată – 0,06 lei. M-am dus la Auchan cu ditamai sacoșa cu nouă sticle neturtite, ca să mi le vadă aparatul lor, deci am cărat o sacoșă de aer, și am primit 0,54 lei pe toate, adică nici măcar prețul unui litru de apă.

Pentru că automatele alea nu-ți primesc sticle fără etichetă. Și nu înțeleg de ce, dacă nu mai are etichetă sticla pe care oricum ai golit-o, ce faci cu ea, nu mai e bună de reciclat? Nu mai e tot plastic sau cum?

Pentru că firmele de salubrizare – din București cel puțin, dar sunt convinsă că nici în restul țării nu e altfel – nu sunt constrânse de primării să colecteze gunoiul selectiv. În sectorul 3, pe care vi-l dau iar de exemplu, primăria a decis să dubleze contractul cu firma lui Silviu Prigoană, dar nu face nimic pentru colectarea selectivă a deșeurilor. Pentru că Prigoană a mai spus în repetate rânduri că reciclarea e o abureală de ochii UE, și el a renunțat demult la ea, cam de când a înțeles că banul nu se adună cu câte o sticlă de plastic reciclată, ci cu lopata de la buget.

Și nu în ultimul rând pentru că românul e prea comod ca să facă asta doar pentru cei 0,06 lei. Până și mama, care e o zgârcită, a zis că „nu se merită”, iar casiera de la Auchan, când i-am arătat bonul ca să mi-l scadă din cumpărături, m-a privit duios și mi-a zis că nu a mai adus demult cineva așa ceva. Deși automatele alea sunt acolo la ei de câțiva ani.

Iar atâta vreme cât automatele nu primesc decât sticle cu etichetă și cod de bare, cum spuneam, se exclude din start ideea că ar putea veni niște homelesi cu niscai saci de sticle acolo, adunate de pe la ghene, ar lua un bon valoric pe ele și și-ar putea cumpăra măcar o pâine cu contravaloarea.

Etichete: , , , ,

33 comentarii la “De ce nu merge reciclarea în Româna” Subscribe

  1. L 19/12/2012 at 10:30 #

    In Elvetia e mai simplu. Gunoiul te costa. Un sac mic de plastic pentru gunoi costa cam 1 chf. Se umple din patru, cinci pet-uri. Asa ca PET-urile sunt duse inapoi la magazinul de la colt, care il primeste indiferent din ce tara provine sau daca are sau nu cod de bare. Sa nu uit, nu primesti nimic pe ele. La fel si cartoanele, aluminiu, metal, etc. Deseurile vegetale sau biodegradabile merg la lada din gradine unde se face compost. Ce mai ramane ar fi gunoi de aruncat. Nu exista tomberoane decat ca exceptie. Sacul e pus in fata casei seara, in anumite zile, si colectat dimineata la prima ora.
    Daca arunci gunoiul aiurea, amenzile sunt, sa spun asa, imense, inclusiv raportat la castigurile locale. Cum te gasesc? Fie te paraste cineva (si se pare ca localnicii au asta in sange), fie gunoiul este investigat si cauta dupa chitante, facturi, alte documente aruncate dupa care poti fi identificat. Si pot spune ca functioneaza perfect, nimeni nu concepe ca e posibil sa fie si altfel.

    • Dollo 19/12/2012 at 19:42 #

      Sunt convinsa ca lucrurile le-au intrat in sange oamenilor, dar dupa un numar apreciabil de ani. Noi inca suntem in faza de educatie. Pe care, insa, nu prea ne-o face nimeni.

    • m 11/01/2013 at 13:24 #

      In Belgia este la fel, am pus odata din greseala hartie in sacul pentru plastic si am primit o scrisoare de avertisment de la primarie in care-mi spuneau ca o sa primesc o amenda destul de consistenta daca se mai intampla.
      Sunt absolut sigur ca asta nu ar functiona in Romania, oamenii nu ar da bani pe sacii „oficiali” pentru gunoi, ci l-ar pune in pungi la coltul strazii. De fapt, asta se intampla si acum, cel putin in Bucuresti.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Porto, râul Douro și un pod făcut de Eiffel

Vizitat Lisabona, Porto, Estoril, Sintra, Coimbra, Fatima, Obidos&co; lăfăit pe plajele din Algarve, mâncat fructe de mare sau ce vă poftește apetitul, băut vin verde, ascultat Fado live, simtit bine pe bani putini