De ce nu merge reciclarea în Româna

Pentru că suntem, deocamdată, prea bogați și prea fuduli ca să ne mulțumim cu cei 0,06 lei cât se poate căpăta pe o sticlă de plastic aruncată la supermarket.

Pentru că prețul plătit de automatele alea instalate cu atâta pompă în unele hypermarket-uri e prea mic pe sticla reciclată – 0,06 lei. M-am dus la Auchan cu ditamai sacoșa cu nouă sticle neturtite, ca să mi le vadă aparatul lor, deci am cărat o sacoșă de aer, și am primit 0,54 lei pe toate, adică nici măcar prețul unui litru de apă.

Pentru că automatele alea nu-ți primesc sticle fără etichetă. Și nu înțeleg de ce, dacă nu mai are etichetă sticla pe care oricum ai golit-o, ce faci cu ea, nu mai e bună de reciclat? Nu mai e tot plastic sau cum?

Pentru că firmele de salubrizare – din București cel puțin, dar sunt convinsă că nici în restul țării nu e altfel – nu sunt constrânse de primării să colecteze gunoiul selectiv. În sectorul 3, pe care vi-l dau iar de exemplu, primăria a decis să dubleze contractul cu firma lui Silviu Prigoană, dar nu face nimic pentru colectarea selectivă a deșeurilor. Pentru că Prigoană a mai spus în repetate rânduri că reciclarea e o abureală de ochii UE, și el a renunțat demult la ea, cam de când a înțeles că banul nu se adună cu câte o sticlă de plastic reciclată, ci cu lopata de la buget.

Și nu în ultimul rând pentru că românul e prea comod ca să facă asta doar pentru cei 0,06 lei. Până și mama, care e o zgârcită, a zis că „nu se merită”, iar casiera de la Auchan, când i-am arătat bonul ca să mi-l scadă din cumpărături, m-a privit duios și mi-a zis că nu a mai adus demult cineva așa ceva. Deși automatele alea sunt acolo la ei de câțiva ani.

Iar atâta vreme cât automatele nu primesc decât sticle cu etichetă și cod de bare, cum spuneam, se exclude din start ideea că ar putea veni niște homelesi cu niscai saci de sticle acolo, adunate de pe la ghene, ar lua un bon valoric pe ele și și-ar putea cumpăra măcar o pâine cu contravaloarea.

Etichete: , , , ,

33 comentarii la “De ce nu merge reciclarea în Româna” Subscribe

  1. L 19/12/2012 at 10:30 #

    In Elvetia e mai simplu. Gunoiul te costa. Un sac mic de plastic pentru gunoi costa cam 1 chf. Se umple din patru, cinci pet-uri. Asa ca PET-urile sunt duse inapoi la magazinul de la colt, care il primeste indiferent din ce tara provine sau daca are sau nu cod de bare. Sa nu uit, nu primesti nimic pe ele. La fel si cartoanele, aluminiu, metal, etc. Deseurile vegetale sau biodegradabile merg la lada din gradine unde se face compost. Ce mai ramane ar fi gunoi de aruncat. Nu exista tomberoane decat ca exceptie. Sacul e pus in fata casei seara, in anumite zile, si colectat dimineata la prima ora.
    Daca arunci gunoiul aiurea, amenzile sunt, sa spun asa, imense, inclusiv raportat la castigurile locale. Cum te gasesc? Fie te paraste cineva (si se pare ca localnicii au asta in sange), fie gunoiul este investigat si cauta dupa chitante, facturi, alte documente aruncate dupa care poti fi identificat. Si pot spune ca functioneaza perfect, nimeni nu concepe ca e posibil sa fie si altfel.

    • Dollo 19/12/2012 at 19:42 #

      Sunt convinsa ca lucrurile le-au intrat in sange oamenilor, dar dupa un numar apreciabil de ani. Noi inca suntem in faza de educatie. Pe care, insa, nu prea ne-o face nimeni.

    • m 11/01/2013 at 13:24 #

      In Belgia este la fel, am pus odata din greseala hartie in sacul pentru plastic si am primit o scrisoare de avertisment de la primarie in care-mi spuneau ca o sa primesc o amenda destul de consistenta daca se mai intampla.
      Sunt absolut sigur ca asta nu ar functiona in Romania, oamenii nu ar da bani pe sacii „oficiali” pentru gunoi, ci l-ar pune in pungi la coltul strazii. De fapt, asta se intampla si acum, cel putin in Bucuresti.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

Ce înseamnă să fii cioban

cioban

În pofida unei potenţe proverbiale, datorată chipurile cărnii de oaie, ciobanii nu mai au căutare la fete, iar o viaţă de celibat şi mizerie la oi nu mai e pe placul tinerilor.