De ce nu merge reciclarea în Româna

Pentru că suntem, deocamdată, prea bogați și prea fuduli ca să ne mulțumim cu cei 0,06 lei cât se poate căpăta pe o sticlă de plastic aruncată la supermarket.

Pentru că prețul plătit de automatele alea instalate cu atâta pompă în unele hypermarket-uri e prea mic pe sticla reciclată – 0,06 lei. M-am dus la Auchan cu ditamai sacoșa cu nouă sticle neturtite, ca să mi le vadă aparatul lor, deci am cărat o sacoșă de aer, și am primit 0,54 lei pe toate, adică nici măcar prețul unui litru de apă.

Pentru că automatele alea nu-ți primesc sticle fără etichetă. Și nu înțeleg de ce, dacă nu mai are etichetă sticla pe care oricum ai golit-o, ce faci cu ea, nu mai e bună de reciclat? Nu mai e tot plastic sau cum?

Pentru că firmele de salubrizare – din București cel puțin, dar sunt convinsă că nici în restul țării nu e altfel – nu sunt constrânse de primării să colecteze gunoiul selectiv. În sectorul 3, pe care vi-l dau iar de exemplu, primăria a decis să dubleze contractul cu firma lui Silviu Prigoană, dar nu face nimic pentru colectarea selectivă a deșeurilor. Pentru că Prigoană a mai spus în repetate rânduri că reciclarea e o abureală de ochii UE, și el a renunțat demult la ea, cam de când a înțeles că banul nu se adună cu câte o sticlă de plastic reciclată, ci cu lopata de la buget.

Și nu în ultimul rând pentru că românul e prea comod ca să facă asta doar pentru cei 0,06 lei. Până și mama, care e o zgârcită, a zis că „nu se merită”, iar casiera de la Auchan, când i-am arătat bonul ca să mi-l scadă din cumpărături, m-a privit duios și mi-a zis că nu a mai adus demult cineva așa ceva. Deși automatele alea sunt acolo la ei de câțiva ani.

Iar atâta vreme cât automatele nu primesc decât sticle cu etichetă și cod de bare, cum spuneam, se exclude din start ideea că ar putea veni niște homelesi cu niscai saci de sticle acolo, adunate de pe la ghene, ar lua un bon valoric pe ele și și-ar putea cumpăra măcar o pâine cu contravaloarea.

Etichete: , , , ,

33 comentarii la “De ce nu merge reciclarea în Româna” Subscribe

  1. L 19/12/2012 at 10:30 #

    In Elvetia e mai simplu. Gunoiul te costa. Un sac mic de plastic pentru gunoi costa cam 1 chf. Se umple din patru, cinci pet-uri. Asa ca PET-urile sunt duse inapoi la magazinul de la colt, care il primeste indiferent din ce tara provine sau daca are sau nu cod de bare. Sa nu uit, nu primesti nimic pe ele. La fel si cartoanele, aluminiu, metal, etc. Deseurile vegetale sau biodegradabile merg la lada din gradine unde se face compost. Ce mai ramane ar fi gunoi de aruncat. Nu exista tomberoane decat ca exceptie. Sacul e pus in fata casei seara, in anumite zile, si colectat dimineata la prima ora.
    Daca arunci gunoiul aiurea, amenzile sunt, sa spun asa, imense, inclusiv raportat la castigurile locale. Cum te gasesc? Fie te paraste cineva (si se pare ca localnicii au asta in sange), fie gunoiul este investigat si cauta dupa chitante, facturi, alte documente aruncate dupa care poti fi identificat. Si pot spune ca functioneaza perfect, nimeni nu concepe ca e posibil sa fie si altfel.

    • Dollo 19/12/2012 at 19:42 #

      Sunt convinsa ca lucrurile le-au intrat in sange oamenilor, dar dupa un numar apreciabil de ani. Noi inca suntem in faza de educatie. Pe care, insa, nu prea ne-o face nimeni.

    • m 11/01/2013 at 13:24 #

      In Belgia este la fel, am pus odata din greseala hartie in sacul pentru plastic si am primit o scrisoare de avertisment de la primarie in care-mi spuneau ca o sa primesc o amenda destul de consistenta daca se mai intampla.
      Sunt absolut sigur ca asta nu ar functiona in Romania, oamenii nu ar da bani pe sacii „oficiali” pentru gunoi, ci l-ar pune in pungi la coltul strazii. De fapt, asta se intampla si acum, cel putin in Bucuresti.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.