De ce nu merge reciclarea în Româna

Pentru că suntem, deocamdată, prea bogați și prea fuduli ca să ne mulțumim cu cei 0,06 lei cât se poate căpăta pe o sticlă de plastic aruncată la supermarket.

Pentru că prețul plătit de automatele alea instalate cu atâta pompă în unele hypermarket-uri e prea mic pe sticla reciclată – 0,06 lei. M-am dus la Auchan cu ditamai sacoșa cu nouă sticle neturtite, ca să mi le vadă aparatul lor, deci am cărat o sacoșă de aer, și am primit 0,54 lei pe toate, adică nici măcar prețul unui litru de apă.

Pentru că automatele alea nu-ți primesc sticle fără etichetă. Și nu înțeleg de ce, dacă nu mai are etichetă sticla pe care oricum ai golit-o, ce faci cu ea, nu mai e bună de reciclat? Nu mai e tot plastic sau cum?

Pentru că firmele de salubrizare – din București cel puțin, dar sunt convinsă că nici în restul țării nu e altfel – nu sunt constrânse de primării să colecteze gunoiul selectiv. În sectorul 3, pe care vi-l dau iar de exemplu, primăria a decis să dubleze contractul cu firma lui Silviu Prigoană, dar nu face nimic pentru colectarea selectivă a deșeurilor. Pentru că Prigoană a mai spus în repetate rânduri că reciclarea e o abureală de ochii UE, și el a renunțat demult la ea, cam de când a înțeles că banul nu se adună cu câte o sticlă de plastic reciclată, ci cu lopata de la buget.

Și nu în ultimul rând pentru că românul e prea comod ca să facă asta doar pentru cei 0,06 lei. Până și mama, care e o zgârcită, a zis că „nu se merită”, iar casiera de la Auchan, când i-am arătat bonul ca să mi-l scadă din cumpărături, m-a privit duios și mi-a zis că nu a mai adus demult cineva așa ceva. Deși automatele alea sunt acolo la ei de câțiva ani.

Iar atâta vreme cât automatele nu primesc decât sticle cu etichetă și cod de bare, cum spuneam, se exclude din start ideea că ar putea veni niște homelesi cu niscai saci de sticle acolo, adunate de pe la ghene, ar lua un bon valoric pe ele și și-ar putea cumpăra măcar o pâine cu contravaloarea.

Tags: , , , ,

33 Responses to “De ce nu merge reciclarea în Româna” Subscribe

  1. L 19/12/2012 at 10:30 #

    In Elvetia e mai simplu. Gunoiul te costa. Un sac mic de plastic pentru gunoi costa cam 1 chf. Se umple din patru, cinci pet-uri. Asa ca PET-urile sunt duse inapoi la magazinul de la colt, care il primeste indiferent din ce tara provine sau daca are sau nu cod de bare. Sa nu uit, nu primesti nimic pe ele. La fel si cartoanele, aluminiu, metal, etc. Deseurile vegetale sau biodegradabile merg la lada din gradine unde se face compost. Ce mai ramane ar fi gunoi de aruncat. Nu exista tomberoane decat ca exceptie. Sacul e pus in fata casei seara, in anumite zile, si colectat dimineata la prima ora.
    Daca arunci gunoiul aiurea, amenzile sunt, sa spun asa, imense, inclusiv raportat la castigurile locale. Cum te gasesc? Fie te paraste cineva (si se pare ca localnicii au asta in sange), fie gunoiul este investigat si cauta dupa chitante, facturi, alte documente aruncate dupa care poti fi identificat. Si pot spune ca functioneaza perfect, nimeni nu concepe ca e posibil sa fie si altfel.

    • Dollo 19/12/2012 at 19:42 #

      Sunt convinsa ca lucrurile le-au intrat in sange oamenilor, dar dupa un numar apreciabil de ani. Noi inca suntem in faza de educatie. Pe care, insa, nu prea ne-o face nimeni.

    • m 11/01/2013 at 13:24 #

      In Belgia este la fel, am pus odata din greseala hartie in sacul pentru plastic si am primit o scrisoare de avertisment de la primarie in care-mi spuneau ca o sa primesc o amenda destul de consistenta daca se mai intampla.
      Sunt absolut sigur ca asta nu ar functiona in Romania, oamenii nu ar da bani pe sacii „oficiali” pentru gunoi, ci l-ar pune in pungi la coltul strazii. De fapt, asta se intampla si acum, cel putin in Bucuresti.

Leave a Reply

Oldies but goldies

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Din câte încercări reușește un nevăzător să intre la metrou

florin georgescu metrou2

Din cel puțin două, la fel ca noi ăștia care nu nimerim să băgăm cartela cum trebuie în noii turnicheți. Asta de când s-a lansat aplicația gratuită Tandem acces, care le permite nevăzătorilor să folosească metroul ca toată lumea

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.