De ce vrei să știi cât costă cadoul?

Mama vrea să știe de fiecare dată cât de scump a fost cadoul primit de ziua ei. Anul ăsta vrea s-o duc în oraș când aprinde Oprescu luminile de Crăciun. Credeți c-o să-l întrebe și pe el cât au costat?

M ama întotdeauna a avut curiozitatea asta. Fibra ei de fată de la țară a strigat cu fiecare ocazie măcar un „o fi scump?” în fața cadoului primit de la oricine. Evident, în fața cadourilor de la mine s-a manifestat cel mai des obiceiul ăsta, dar n-a fost scutit de el nici iubitul ei, care „niciodată n-a știut să cumpere flori și cadouri”. Lasă că nici ea nu știe acum, după 40 de ani, ce cadou să-i cumpere de Moș Niculae, și mă întreabă pe mine de câteva zile 😉

Deunăzi i-am oferit cadoul de ziua ei – face 71 de ani pe 5 decembrie – pe care l-am cumpărat de pe aeroport din Viena, când am fost acum la Skopje. O apă de parfum pe care am găsit-o la reduceri, și m-am gândit că i-ar plăcea, pentru că e dulce, cum îi plac ei parfumurile. Nu aveam răbdare să aștept ziua ei, așa că i l-am dat de duminică, să văd dacă am anticipat bine. Și am avut dreptate, a fost dată pe spate. Odată de miros, și a doua oară de faptul că e apă de parfum, nu de colonie.

„Trebuie să-mi iau altul acum, că nu pot să-mi dau cu ăsta așa bun când merg la piață”, a zis. Și asta a fost suficient de apreciativ, din partea ei 🙂 Dar, după vreo zece-douăzeci de minute îmi aruncă așa, ca din întâmplare un „o fi fost mai scump decât astea de aici, nu?”.

Păi eu ce să zic? Să-i zic cât costă?(aoleo, ai dat atâta pe sticluța asta micăăă!!??) Să zic că a fost ieftin, o nimica toată? (a, da, doar atât?) Am zâmbit și i-am zis că l-am găsit la reduceri. N-a mai insistat.

Chestia asta cu evaluarea cadoului e destul de răspândită. Am mai cunoscut persoane care cântăresc totul în termeni de  „ce i-am oferit eu și ce am primit la schimb”. Inutil să spun că n-ar trebui să fie așa, dar asta e natura umană. Pe mine una mă încântă orice cadou, indiferent de valoare, dar problema mea e că nu prea știu să primesc cadouri. Ca și complimentele, mă găsesc cumva stângace în fața lor. Mi se pare că dacă reacționez prea entuziast pare fals, iar când mă străduiesc să găsesc o atitudine de mijloc iese ca și când aș fi nemulțumită.

Cândva, în tinerețe, aveam un iubit destul de înstărit, și din toată relația noastră cel mai greu mi se părea să primesc cadouri de la el. Pentru că de fiecare dată erau consistente și mă simțeam cumva cumpărată. Mă gândeam că dacă desfac cadoul și îmi lucesc ochii pare că de asta sunt cu el, așa că preferam să îl pun de-o parte și să îl desfac mai târziu. O prostie. Cu vârsta mi-am dat seama că oamenilor le face plăcere să desfaci cadoul în fața lor, tocmai ca să vadă dacă-ți place sau nu. De aia nu poți să-i lovești cu întrebarea asta stupidă: a fost scump? Sau: vaai, dar nu trebuia să cheltuiești atâta! Și tu de fapt să fi oferit ceva simbolic, pentru că voiai doar să faci o plăcere. Și se duce dracu plăcerea când îți dai seama că tocmai, poate trebuia să cheltuiești mai mult, că acuma omul e dezamăgit.

De aia nu zic că oamenii sunt proști și nu știu să primească cadouri (în special femeile) că iată, nici eu nu prea mă pricep. Dar tot cu vârsta am deprins un obicei care mi se pare mai sănătos decât toate. Întreb omul direct și fără menajamente ce-și dorește, de ce ar avea nevoie? Dacă tot e să cumpăr ceva, măcar să fie ceva dorit, și în felul ăsta evităm și eventualele dezamăgiri sau întrebări.

Numai că la mama niciodată nu merge strategia asta, că dacă o întreb ea zice mereu: nu-ți mai cheltui banii, lasă că n-am nevoie de nimic. Anul trecut i-am făcut petrecerea aia surpriză, care chiar a emoționat-o. Dar anul ăsta și finanțele sunt mai mici, și nici cifra vârstei nu mai e așa rotundă. Mi-a cerut doar s-o duc în oraș ca să vadă când aprinde Oprescu luminițele de Crăciun. Așa că, Oprescule, ai grijă ce faci, că sigur te întreabă mama dacă au fost scumpe becurile alea 😉

Tags: , , ,

17 Responses to “De ce vrei să știi cât costă cadoul?” Subscribe

  1. ady 05/12/2012 at 18:39 #

    si eu, la coada cozii, ii urez mamei tale „la multi ani!”.
    am cam aceleasi probleme ca tine in privinta cadourilor: nu stiu sa reactionez tot din cauza faptului ca daca sunt prea entuziasta mi se pare ca-s falsa (nu intreb cat a costat si nici nu zic „vai, nu trebuia!” 🙂 ).
    si ai mei sunt la fel (nu-ti inchipui ca tatii sunt altfel). in plus bugetul meu e de fiecare data praf si pulbere: asa ca degeaba stiu ca fratelo si-ar dori un sistem home-cinema, sau nus’ ce racheta de tenis sau chiar niste pantofi (bun, nu-i iau pantofii, dar un ghift card la magazinu’ ala, sa-i ajunga de pantofi….) sau alte informatii, daca pentru fiecare din alea mi-ar trebui bugetul pt cadouri, pt toata familia pe cativa ani. sau degeaba stiu ca pasiunele lu’ tata sunt gatitul si cititul, ca zice ca nu mai citeste ca-l dor ochii si n-are timp si cate cratite de fonta, ulei smecher de masline, otet balsamic sau vreun condiment de negasit la noi in oras sa cumperi, cate boluri de ceai sau tipuri de ceai fin sa iei (alta pasiune)! ups, ca mi-am dat seama: o sticla de coniac armenesc. nu zice nu la o bautura fina. sper sa nu uit.
    stau linistita in privinta cumnata-mii, desi habar n-am ce sa-i iau. fata asta chiar stie sa reactioneze la cadouri. orice ar primi, zici ca i-ai indeplinit dorinta ei cea mai fierbinte pe ultimii, sa zicem 10 ani. te face sa te simti intr-un mare fel.

  2. Om bun 05/12/2012 at 20:58 #

    Foarte frumos din partea ta Dollo. La multi ani pentru mami a ta, devenita prin intermediul blogului si a noastra 🙂

  3. cristina 06/12/2012 at 13:07 #

    La multi ani mamei tale!

Leave a Reply

Oldies but goldies

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Ce zice FMI de finanțarea găurii negre „biserica”, de la buget?

prefericitul Daniel arata calea

Biserica Ortodoxă Română nu vrea concurență pe piața lumânărilor și a locurilor de veci, dar vrea bani de la buget pentru salarii și catedrale. Oare FMI știe?

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…