Nu mărirea taxelor e baiul, ci cheltuirea lor

Nu sunteți de acord să vi se mărească impozitul pe casă, dar vreți să vă reabiliteze primăria, gratis, blocul? Vreți să vă schimbe bordurile în fiecare anotimp? Vreți panseluțe proaspete în fața blocului? Atunci bine!

C a de obicei poporul se dovedește ipocrit și se scandalizează că Guvernul Ponta a decis mărirea taxelor și impozitelor locale la nici două zile după ce el, poporul vezi bine, l-a ales taman ca să-l răzbune pentru tăierile operate de nenorociții ăia dinainte. Știu că e de bon ton să te indignezi când statul ineficient mai strânge șurubul, dar trebuie să spunem, de data asta, că nu mărirea taxelor e baiul, că astea la care se face referire oricum sunt insignifiante, ci modul în care bani ăștia adunați de primării sunt cheltuiți.

Ca să înțelegeți mai bine, eu plătesc impozit pe garsoniera mea cam 90 de lei. Cu impozitul pe mașină – vreo 60 de lei – plătesc, deci, într-un an 150 de lei impozit către stat, adică nici 40 de euro. Ce primesc de ei? Păi e destul de greu de cuantificat. În principiu impozitele astea pe proprietăți sunt folosite de primării, dar în nicio localitate nu sunt suficiente pentru ca sistemul să funcționeze. Grosul vine din impozitele pe salarii/venituri, din alte surse bugetare sau din credite.

V-am spus că primarul Robert Negoiță mi-a trimis somație luna trecută să plătesc mai repede acești 40 de euro, deși anul încă nu se încheiase, iar el împânzise sectorul cu panouri uriașe în care se lăuda că ne face cinste cu taxa de gunoi, de parcă n-ar mai fi avut ce să facă cu banii. I-am făcut o solicitare oficială să-mi spună și mie cât a dat pe plicurile astea trimise aiurea la contribuabili, și dacă „s-a meritat”. În răspunsul primit de la primărie susține că da, a meritat, că ar fi cheltuit vreo 60.000 de euro pe tipărire și expedierea plicurilor la peste 130.000 de contribuabili, și că asta a băgat spaima în ei că au strâns imediat la buget în jur de 2 milioane de euro. (Lasă că a făcut operațiunea asta cu o firmă din Sălaj, care a subcontractat unei firme cu sediu într-o garsonieră din București, cu datorii la stat, dar ăsta a fost gheșeftul lui de inaugurare a mandatului)

La sumele cheltuite de primărie, însă, 2 milioane de euro sunt mărunțiș. Numai anul ăsta, de exemplul, primăria sectorului 3 zice că a cheltuit 25 de milioane de euro pentru reabilitări de blocuri. O altă escrocherie menită să le ia ochii votanților, când toată lumea civilizată îi obligă pe proprietari – dacă tot le place să fie proprietari – să-și îngrijească fațadele și să-și reabiliteze imobilele pe banii lor (credite, treaba lor), nicidecum nu le plătește integral placarea fațadelor cu polistiren și culori tari. S-ar putea spune, deci, că proprietarii din blocurile alea reabilitate și-au scos cu vârf și îndesat impozitele alea simbolice, plătite pentru vreo 20 de ani de acum înainte.

În fața blocului meu, de exemplu, e un părculeț amenajat acum vreo opt ani de primul Negoiță, apoi înjumătățit pe măsură ce mai venea câte un șmecher la primărie ca să ceară autorizație de construire. Acum parcul are două blocuri pe el și o vilă. A mai rămas un teren de baschet, o alee cu câteva bănci și un spațiu de joacă pentru copii. E, aleea aia a fost pavată, asfaltată, bordurată de fostul Negoiță cam de două ori pe an. Actualul Negoiță face la fel. Exact cu o săptămână înainte de alegeri a mai pus un rând de dale pe alee, a schimbat băncile, a pus niște mese de șah și a împânzit ce a mai rămas din teren cu ghivece de crizanteme. Acum nu se mai vede nimic acolo că a dat zăpada. Bani aruncați aiurea, doar ca să se ducă bizonii să voteze USL.

Tot în scurtul timp de când s-a instalat la primărie, același Robert Negoiță a donat niscai milioane la biserici și a dublat factura de salubrizare și deszăpezire, ambele măsuri având tot un puternic caracter populist. Acum a dat zăpada, iar aleile dintre blocuri sunt la fel de troienite ca și anul trecut, când Rosalul lui Prigoană primea „numai” jumătate din banii de acum.

Într-un articol foarte bine venit, pe Hotnews, puteți vedea exact pe ce cheltuiesc banii și celelalte primării din București. Cu excepția primăriei lui Vanghelie, firește, unde nimeni n-a știut vreodată pe ce dă el banii. Toți au aceleași metehne. Aruncă o cincime din bugete pe „spații verzi”, sume aproape identice cu costul întreținerii și modernizării celor 18 spitale din București. Se pun borduri pe bandă rulantă, se vopsesc piste de biciclete la prețuri de piste de avion și apoi sunt declarate ilegale de poliție, se plantează panseluțe în prag de iarnă, se alocă în continuare câte un milion de euro pentru „gestionarea” fenomenului câinilor străzii în condițiile în care de 15 ani situația maidanezilor e neschimbată, se donează evlavios bani pentru construcții de noi biserici deși avem mai multe decât ne trebuie.

În esență se scurg bani din buget pentru diverse activități fie inutile, fie de valori mult mai mici decât prețul plătit, diferența fiind de fapt în campaniile electorale prin care tocmai am trecut și în conturile politicienilor. Ce facem noi pentru asta? Nimic. Nu avem exercițiul democratic al sancționării primarului când cheltuiește banii pe ceva ce nu ne convine. Nu-i scriem să ne exprimăm nemulțumirea. Și dacă-i scriem știe el să ne răspundă cum vrea el. Nu avem nici atâta organizare să ne adunăm într-o colectivitate de cartier și să decidem dacă vrem sau nu ca primăria să ne schimbe panseluțele. Nu putem de fapt nici măcar să dăm dovadă de nesupunere civică, refuzând să mai plătim impozitele în semn de protest, pentru că, iată, neplata impozitelor e mai degrabă o regulă decât o excepție în România, așa că nesupunerea civică ar fi de fapt să-ți plătești impozitul.

Nu știm să ne folosim libertatea de exprimare și drepturile de cetățeni, nu mergem la vot, că suntem scârbiți, dar îi lăsăm pe alții să aleagă în locul nostru și apoi ne indignăm că ia uite ce a ieșit, și ia uite cum ne mai jupoaie Ponta cu 16% mai mult. Păi bine ne face. Nu că ăia 16% ar conta la impozitele pe care le plătim, ci pentru că stăm ca babele în spatele perdelelor de acasă și dăm mărunt din buze că nu ne convine. Atât.

*Poza e făcută la metrou Politehnica

Etichete: , , ,

47 comentarii la “Nu mărirea taxelor e baiul, ci cheltuirea lor” Subscribe

  1. Adrian 13/12/2012 at 11:29 #

    Dollo, cand obrazul e gros ca talpa de la bocanc iar oamenii politici sunt doar marionete in mana unor papusari ascunsi imi rezerv dreptul si sa NU merg la vot si sa NU protestez ca fraierul in frig.
    Am ajuns la concluzia ca societatea in care traiesc in Romania e in putrefactie, nu mai are valori, de fapt nici nu le-a avut de cand m-am nascut eu, am citit despre ele doar in cartile de istorie. Romanii merita paine pe cartela si tacamuri de pui la ratie!

    • Dollo 13/12/2012 at 11:36 #

      Și nu te gândești că există o legătură de cauzalitate între defetismul majorității și modul în care am ajuns să trăim?

  2. Dolarel 13/12/2012 at 11:42 #

    Sunt Stupefiat sa vad o mentalitate etatista oribila. Cum iti permiti tu sa decizi cat sa-mi ia statul? Da tu! Daca ai impresia ca vreudata cineva va cheltui bine banii publici, contribuie cat vrei.

    Eu nu vreau de la stat subventii, aneleuri si facilitati. Tu nu esti constienta cat ia statul in mod agregat, ar trebui sa te informezi cat fura, incepand cu TVA-ul, taxa pe nimic. In New York TVA-ul este de 5%. Daca tu vrei sa contribui, trimite un cec, doneaza, dar nu legitima furtul si exploatarea statala.

    • Dollo 13/12/2012 at 12:01 #

      Dar tu cum de-ți permiți să nu înțelegi deloc ce am scris eu în text? 😛 Dacă tu asta ai priceput, că militez pentru etatism, atunci stupefiază-te. E tot ce poți face, se pare.

  3. adi 13/12/2012 at 12:08 #

    Dollo,
    Intr-un alt post de-al tau vorbeai despre cum pot initia cetatenii un proiect de lege. Parca ziceai ca trebuie 100.000 semnaturi din 4 judete diferite nu?
    Eu zic sa ne organizam. Trebuie sa gasim noi 100.000 de oameni educati si rationali care au acces zilnic la net (cel mai probabil de la birou) ca sa-ti poata urmari blogul. Ii luam in barca noastra pe baza de voluntariat, explicam ce proiect vrem si de ce, „recoltam” semnaturile si mergem mai departe. Nu e nevoie decat de un lider de incredere si cu intiativa asa cum esti tu.
    Cred ca e needless to say ca asta se poate rapid transforma intr-un ONG, sa atraga fonduri europene samd. Orice membru sa poata veni cu propuneri, facem dezbateri, gasim cele mai bune formule, consultam juristi si apoi ne batem cu parlamentarii. Daca indraznesc sa ne refuze sau sa ne cioparteasca proiectul facem scandal tot pe net, pe forumuri, pe facebook samd si le promitem ca o sa facem si mai mare scandal in colegiul in care vor candida data viitoare.
    Ce zici? Gasim macar 100.000 de persoane? Eu sunt unul si promit sa mai conving minim 5 colegi din birou. Programatori toti. Baieti cu logica si pragmatism, dezamagiti cam de tot ce inseamna politician roman.

    • Dollo 13/12/2012 at 12:51 #

      100.000 de semnături din cel puțin un sfert dintre județele țării, adică minim 10. E foarte greu spre imposibil de strâns. ONG-uri există deja, la care ne putem alătura. După cum v-am scris atunci, există APADOR-CH care face astfel de proiecte de ani de zile.
      E nevoie de mai mult decât un lider, e nevoie de bani și timp. Dar mai ales de voință. Zic să începem în mic, mai întâi, și după aia să vedem unde ajungem, Eu cred în puterea exemplului personal.
      Băieții cu logică și pragmatism pot să facă, de exemplu, cum spunea și un alt comentator mai devreme: un site cu scrisori customizate pe diverse teme și cu o bază de date a autorităților naționale și locale (telefoane, adrese de email) către care să îndrepți acele petiții. O inundare a autorităților cu mesaje de la oameni e un mesaj destul de clar. Iar oamenilor, după cum știm, trebuie să le dai mura în gură: faci copy/paste, pui datele personale, dai clik, send și gata.

      • Liana 13/12/2012 at 23:25 #

        Nu este nici greu, nici imposibil. totul e sa vrem. Mai avem rude, prieteni. Pentru asta exista Facebook. Daca aveti nevoie, eu ma alatur cauzei.

  4. Tasepenet 13/12/2012 at 15:08 #

    Pardon, da’ in ceea ce priveste timpul pentru mine sau cel petrecut cu plodul sa spunem ca, in mare, eu sunt singurul responsabil, asa ca timpul alocat pentru realizarea unei schimbari dorite in comportamentul piticului sau in ceea ce priveste propria mea dezvoltare tine de mine, singur.
    Dar cat timp as putea sa aloc eu singur schimbarii unei legi sau unei initiative cetatenesti – care de-aia e cetatenesca, ca sa nu implice un singur cetatean. N-ar semana asta mai degraba cu strigatele in pustiu?
    O astfel de contrare a autoritatilor alese de o majoritate presupune inchegarea unei alte majoritati (sau minoritati semnificative). Cine are timpul pentru a fi superglue-ul inchegarii? Care ar fi rata de tinere laolalta a insurgentilor?

    • Tasepenet 13/12/2012 at 15:12 #

      Sorry, comentariul de mai sus trebuia sa ajunga ca o replica a mea la o replica a lui Dolores la o replica a mea la articolul lui Dolores.
      Am degetelele dolofane, asa ca presupun ca am dat mai multe clicuri decat era cazul; mi-ar trebui un ecran tactil de vreo 81 de centimetri pe diagonala…

    • Niki 13/12/2012 at 17:03 #

      Cu inchegare sau fara, contrarea asta este o chestie esentiala in democratie, se numeste „participare publica”. Poate ar trebui considerat timpul utilizat nu ca o stigare in pustiu ci ca un model de comportament pentru plod.

      • Tasepenet 13/12/2012 at 18:56 #

        Niki, citeste comentariul meu mai vechi cu participarea, la care asta se vroia un supracomentariu.
        Pe de alta parte, n-am un plod – era doar o chestie ipotetica.
        Si la Lovilutie au fost multi care s-au implicat si au „participat public”. Si au decedat intru Patron, iar pe urma lor au aparut Ilici si fratii sai (actualmente la timona).
        Pe bune, ca sa nu lasam treaba asta la nivel de comentarii: hai, noi, comentatorii care ne dam in stamba ca e rau, ca n-avem timp, ca plm si alte alea, sa facem o asociatie civica care sa vrea ceva. Ce? (adica un „ce” cu efect, nu asa, ca sa ne acidulam ca Borsec-ul).

  5. George 13/12/2012 at 18:02 #

    Sa va fie clar (cel putin , mie , imi este) : NU AM VOTAT NEAPARAT USL, ci doar : 1, JOS BASESCU 2. JOS PDL , 3. SUS niste hoti mai putin pregatiti pentru hotzie decat cei care au fost inainte de alegeri.

    • Dollo 13/12/2012 at 18:03 #

      Cred că la punctul 3 ești naiv 🙂 Dar e decizia ta.

      • Niki 13/12/2012 at 18:19 #

        George, eu cred ca e foarte bine ca iti e clar ce ai facut tu.

    • Tasepenet 13/12/2012 at 18:29 #

      Mda, din pacate votul asta a fost negativ (nu „pentru”, ci „contra”, ca si cand daca il stigmatizam pe unul noua ni se sterg pacatele cu buretele). Cu alte cuvinte, n-a fost vorba de ales binele cel mai mare, ci raul cel mai mic.
      Subscriu la parerea lui Dolores privind punctul 3 al comentariului tau. Crezi ca Pontocratul e de capul lui acolo unde e?

  6. Om bun 14/12/2012 at 20:26 #

    Sunt mari sanse ca in afara de un independent ca Dan Nicusor ( nu vreau sa-l promovez, dar am o parere buna de el), toti cei care o sa iasa la alegeri o sa mearga in aceeasi directie eronata.
    Daca indiferent de cine iese, putem corecta aceasta directie prin semnaturi, manifeste etc. atunci asta e fratilor cheia la problemele noastre.
    Singrul lucru care ramane de facut e implicarea noastra. Hai sa demonstram ca nu dormim, sau ca am dormit si mai avem si momente de luciditate 🙂
    Dollo sa-ti de Dumnezeu sanatate, zi-mi unde sa semnez ca eu te aleg si presedinte.

    • Dollo 14/12/2012 at 22:02 #

      păi sunt deja președintele blogului 🙂

  7. Alex 15/12/2012 at 11:46 #

    Salut,

    Am văzut mai mulți comentatori care propuneau să ne strângem, să ne asociem, în ONG-uri, în organizații.
    Ca să ce? Ce vrem să facem?
    Cred că asta nu este clar în mintea niciunuia.
    Înainte de a te organiza, mai bine identifică care e problema care te deranjază pe tine cel mai tare. Apoi te informezi despre posibile căi de rezolvare (legal și pe cât posibil în spirit democratic). Și abia după aceea, când constați că nu poți singur, te asociezi.
    Toate astea presupun un efort personal (intelectual, financiar și de timp).
    Poți începe urmând exemlul lui Dollo. Cere de la primărie informații despre niște cheltuieli făcute de ei. Dacă un om face asta nu prea înseamnă nimic. Dar când la primărie vin 100 de astfel de cereri atunci se schimbă un pic lucrurile.
    În primul rând cel care se ocupă de cereri o să solicite să fie ajutat de un asistent 🙂 Dar tot e o mișcare în direcția corectă.

  8. Ronnie 23/12/2012 at 13:40 #

    ma bucur ca Sectorul 1 si 3 nu a alocat bani pt biserici – dupa ce ca primesc terenul gratis din partea primariei, mai vor si bani de la buget in detrimentul spitalelor si scolilor

    • Ronnie 23/12/2012 at 13:41 #

      ***mmm am gresit: nu 3 ci sectorul 4

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

proteste-turcia

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?