Știți că și nemții au plagiatorii lor. Fostul ministru al apărării din cabinetul Merkel a demisionat după ce a fost dovedit ca plagiator. Ministra educației e în aceeași situație. Cazuri de plagiatori s-au mai înregistrat între politicienii Germaniei, dar unii au rămas pe poziții. Un amic cetățean german îmi explica deunăzi care e, totuși, lucrul acela mărunt care ajunge să facă diferența între cei care pleacă și cei care rămân. El spunea că poporul german e mai îngăduitor cu aceia care își recunosc, spășiți, hoția.
Mi-a dat exemplul unui alt ministru sau parlamentar (nu mai rețin exact cine) care în momentul în care a fost dovedit plagiator a spus: da, recunosc, am greșit, merit să mi se retragă titlul. Și a rămas ministru/parlamentar. Pe când un altul, care a făcut pe nevinovatul, a fost nevoit să-și dea și demisia și, probabil, a rămas în final și fără titlul de dottore.
La noi, Ponta nu a recunoscut că ar fi plagiat. A tot dat-o cotită. Că discutăm după referendum, că ar fi victima atacurilor băsiste. Iar după referendum nu a mai îndrăznit nimeni să-l întrebe clar: domnule, ai plagiat sau ba? Și când nu te întreabă nimeni, doar nu ești prost să recunoști singur. Ba poate că bietul de el o fi simțit chiar o frustrare, că nu i se mai dă ocazia să recunoască. Așa că rezultatul alegerilor i-a adus apa la moară.
Problema cu expresia asta care a făcut carieră azi prin media – în care Ponta a felicitat-o pe Ecaterina Andronescu pentru numărul record de voturi:„Așa suntem noi plagiatorii, mai votați, ce sa facem” – este însă tonul pe care a fost spusă. A fost un mod tot hoțesc de a oficializa o situație intrată în folclor. Cum ar zice băieții de cartier „da, coaie, am plagiat, și ce, te pui cu mine, ai curaj?!”
***
Mie reacția asta a lui mi-a amintit de un moment de acum câțiva ani, confruntarea de la poliție cu hoțul care-mi spărsese casa. A fost prins că vindea în târg jumătate din combina mea stereo (bine, nu mai era stereo, că puștiul nu fusese în stare să priceapă că are două boxe, și furase doar combina și o boxă). În fața mea și a polițistului care adusese combina la identificare puștiul ne-a întrebat ironic: „și, ați adus măcar una mai bună, că asta era oricum un jaf?!”.
Mi-a venit atunci să-l arunc pe geam pe mucos. Ceea ce i s-a întâmplat, de altfel, câțiva ani mai târziu, după ce a ieșit din pușcărie și a încercat să spargă alt apartament. A căzut de la etajul zece și a murit.
***
Reacția lui Ponta de azi seamănă cu atitudinile astea de borfași experimentați, care știu că indiferent ce ar face pedeapsa nu va fi suficient de aspră încât să conteze. Sau nu va fi deloc. Cine se va mai pune acum împotriva doctoratului lui Ponta, care are în spate o forță politică aproape totalitară? Deci poate să și recunoască. Și ce?
Într-o țară în care jumătate dintre absolvenții de liceu nu iau BAC-ul pentru că nu pot să copieze, iar părinții lor pun ștampila votat pe niște penali, turnători și plagiatori nu văd de ce domnul Ponta nu ar merge mai departe cu titlurile și nu și-ar mai trage acum și un „academician doctor… savant de renume mondial”. Rezultatul votului popular din acest decembrie este până la urmă o restaurație, după 22 de ani, a acelei imposturi pe care pare că azi n-o mai urăște nimeni. Eventual doar fraierii care și-au luat doctoratul pe bune. Dar ei oricum votează în diaspora. Sau deloc.
eh, detalii, detalii care nu (mai) interesează pe nimeni. poporul are întotdeauna dreptate, chiar și când votează hoți și turnători. situația din Colegiul 8 din București este ilustrativă pentru întreaga Românie. și nici măcar nu e valabilă partea cu „ultimul stinge lumina”; n-a fost aprinsă niciodată, iar cei care erau de plecat, au plecat demult.
Vrei sa spui ca si Ponta va pati la fel ca cel care ti-a spart casa si locuinta? Sa ai tastatura aurita.
Să nu exagerăm, comparația era la tupeu 🙂 Nu e bine să ridici sabia, după cum chiar domnul Ponta zicea deunăzi
Pentru el totul e doar un joc: titlul de doctor, politica, ţara e un joc (seriozitatea?! o vorbă de dânşii inventată); mă întreb, în condiţiile astea dacă el, în intimitate, se mai percepe ca fiind real sau si aia e tot un joc?
Blogula tau e din ce in ce mai Kafkian. Trist. Cred ca meriti un like in euro. Si, inca ceva: Ai grija de tine.
Presimți tu ceva? 🙂
Da mai, si eu gindesc ca Elena, in toate punctele:
-ca articolele tale ma adincesc din ce in ce mai tare in depresie, asa, de dimineata (si nu e vina ta, ca spui pe nume lucrurilor, ci e vina realitatii Kafkiene pe care o diseci)
-ca meriti likes in EURO
-si ca e timpul sa iti pazesti pielea
In plus, asa e. Eu avind doctoratul luat pe bune, nici nu mai sint in tara, nici nu am votat. Si nici nu ma va mira cind toti parlamentarii+copiii lor vor avea cite un Dr inaintea numelui. Nu pricep, domnule, nebunia asta a romanilor de vaza: dupa bani si functii, nu se linistesc pina nu au si o diploma doctorala. Sint curioasa dupa ce toti vor avea diploma de doctor, ce o sa inventeze cei care vor vrea sa fie si mai cu mot. Intr-adevar, pare-se ca titlul de academician e potrivit. Sau poate vor fi toti „Inalt Preasfintiile Lor” ? (obtenabil contra unei donatii de minim 1 milion Euro la Eterna si fascinanta Catedrala a Mintuirii Neamului)
Hai mă, nu mă faceți mai paranoică decât sunt deja
La Ponta, dupa cum s-a dat pe dupa cires toata vara, aproape ma asteptam sa se faca ca ploua. Ce m-a intristat pe mine a fost ca aseara mi-am dat seama ca sub masca Abramburicai se ascund multe si nu chiar marunte perversiuni…
Nu stiu de ce te mai miri, Dollo, razboiul e total incepand de la „un fleac, i-am ciuruit” pana la „mitomanul, pisicutul, etc.”. E o tara de cacat, cu oameni asemenea. Paine si circ a vrut poporul, circ are, paine mai vedem.
da, din pacate si nemtii mustesc de plagiate (nu-l face asta mai bun pe dottore)
asta e doar cea mai blonda dintre ei:
http://www.abendblatt.de/politik/article1855870/Wie-Frau-Dr-Koch-Mehrin-die-FDP-in-Bedraengnis-bringt.html
http://www.koch-mehrin.de/
dollo,
fiica-mea este inca departe de bac (in clasa a 6-a), insa de pe acum scoala se straduie sa o impinga pe urmele capetelor luminate din postul tau 🙁
aproape in fiecare saptamana vine acasa avand ca tema un „proiect”; adica stie materia si titlul (care ii da si continutul aproximativ); restul este copy-paste de pe referat.ro, clopotel.ro, etc; aseaza frumos in pagina, pune niste poze, listeaza si gata a rotunjit un 10 la materia respectiva
aseara m-a apucat isteria cand am vazut ultima productie de genul asta (vreo 10 pagini la biologie de data asta) si am stat cu gura pe ea sa puna pe ultima pagina „bibliografia”;
s-a uitat lung la mine: profa nu ne cere si nimeni din clasa nu face asa
asa ca … ma lupt cu morile de vant
dar nu ma las !
Bine faci. Deși sună teribil de prăfuit un discurs în care-i explici rostul muncii, în condițiile în care vede că restul obțin lucrurile mult mai ușor. S-ar putea să-ți spună la un moment dat că habar n-ai cum e viața, și că de aia ai rămas în urmă 😉