P ână acum făceam bilanțul foto al anului înainte de Revelion, dar anul ăsta zic să facem ceva diferit, că poate inaugurăm o nouă modă. V-am rugat, acum vreo lună, să-mi trimiteți poze de pe unde umblați voi, gândindu-vă la mine. Știu că sunt veșnic în gândul vostru, așa că m-am bucurat să aflu – din pozele primite – pe unde mi-ați purtat numele anul ăsta 🙂
Totul a început cu poza asta trimisă de Bogdan, din Brazilia. El merită creditele pentru idee și mulțumirea mea că mă citește. Când ne-am cunoscut, în toamna asta, am băut un vin bun și am discutat mai mult despre el, pentru că despre mine știa totul de pe blog. Când apucam să zic și eu ceva el răspundea cu „știu asta, că am citit pe blog.” Era de parcă aș fi încercat să-i povestesc un film pe care deja îl văzuse 🙂
Trebuie să recunosc că vacanța lui în Brazilia mi-a împrospătat dorința mai veche de a vedea Rio, și nu numai. Iar poza mi-a dat ideea care stă la baza acestei postări de final de an. Un soi de bilanț comun al meu și al vostru, cei care mă citiți cu regularitate și v-a făcut plăcere să intrați în jocul ăsta.
Într-o ordine alfabetică hai să le vedem pe celelalte. Unii dintre cei care mi-au trimis poze au preferat să apară semnați cu numele de scenă, nu cu numele real, așa că le-am respectat dorința. Oricum nu avem decât nume mici sau porecle, ca să păstrăm tonul prietenesc.
***
Alina mi-a trimis castelul Hunedoarei. Nu ne cunoaștem, dar am mai avut interacțiuni până acum. Tot ea mi-a trimis acum un an parcă o bucată de săpun de casă, pentru lupta mea cu mătreața 🙂 Alina, de mătreață n-am scăpat, și nici castelul ăsta n-a figurat până acum pe lista mea de călătorii. Dar când ajung acolo sigur o să-ți caut mâna ca să ți-o strâng 🙂
***
Ady mi-a trimis ceva ce i-am făcut tot eu poftă: o cană cu vin fiert și niște nuci. Pofta fusese stârnită de rețeta cu ardei copți, brânză și nuci, de acum câteva luni. Ady e una dintre vașnicele cititoare de la clubul de carte, care nu a lipsit până acum decât de la Milan Kundera. Din motive obiective. Era nunta fratelui ei.
***
Mărturisesc să nu știu care Elenă mi-a trimis pozele astea din Cuba. Dacă e vorba despre aceeași Elenă din Canada sau e alta. Dar uite că și Cuba figurează pe lista mea de dorințe 🙂
***
Și așa ajungem la Elena. Din Canada, Burnaby. Și din Vietnam zilele astea 🙂
Dragă Dollo, mi-a scris ea într-o zi, află pe această cale că azi te-ai plimbat prin stațiune la Hemlock, BC. Ai fost un pic tristă că nu au dat drumul la ski, dar ai putut vedea că pregătirile sunt în toi pentru un sezon bun de ski.
Pe Elena din Canada nu am apucat s-o cunosc, i-am întâlnit doar fiul cel mare, pe Horațiu, astă vară când a venit prin țărișoara de baștină. Dar ea m-a făcut să pun pe lista aia de dorințe ideea de a porni cândva într-o călătorie de cunoaștere a cititorilor mei de peste mări și țări. Să vă așteptați, așadar, să vă calc pragul cândva 🙂 Până atunci bucurați-vă de Vacanța din Vietnam, că și eu m-am bucurat de pozele voastre.
***
După atâta plimbare prin cele țări străine, vine o poză și o propunere îmbietoare de la Ileana: o bucată de șuncă afumată din Gigel, porcul crescut de tatăl Ilenei, cu mâna lui. Șunca îmi e destinată, și voi intra în posesia ei zilele astea. Ileana nu mă lasă s-o refuz 🙂
Ileana e și ea o membră de nădejde la clubul cărții. Și o rolleriță de IOR, atunci când vremea și timpul ne permite.
***
Ioana din Franța mi-a trimis poza după „închiderea ediției” pentru că abia în ajunul Revelionului s-a apucat să facă – după rețeta mamei – cozonacii ăștia fabuloși din poză. Zice că i-au ieșiiiit! Și o cred 🙂 Așa că, doamnelor și domnilor: Ioana, unul dintre fiii ei și cozonacii românești copți într-o bucătărie din Franța.
***
Iosif Francisc este un cititor cu care n-am interacționat deloc până acum sau oricum nu sub numele ăsta, de pe care mi-a trimis pozele din Thailanda. Deci nu știu să spun ceva despre el, decât că-i mulțumesc că m-a dus până acolo 🙂
***
European Space Agency (ESA), a făcut o expoziție în Olanda, țara în care celebrul Motan locuiește și muncește. Mulți dintre voi îl știți pe Motan, din comentariile lui care adesea sunt împotriva curentului pe aici. Dar se pare că deși nu rezonăm în unele privințe, mă număr printre cei pe care Motanul îi frecventează și, îndrăznesc să sper, apreciază. Chiar dacă nu ne cunoaștem. Poza pe care mi-a trimis-o e de la expoziția ESA și el consideră că e mai nimerită decât orice altă poză cu mâncare pe care mi-ar fi putut-o trimite.
Motane, ai grijă să nu pierzi legătura cu pământul! 🙂
***
Oana și Alexei mi-au pozat numele pe o tavernă de „licori” din Spania – unde altfel? – și mi-au trimis pozele cu dedicație. Oana e o cititoare cam leneșă la clubul de carte – trebuie mânată de la spate ca să se mobilizeze să citească 😛 – dar o iert pentru că ea m-a dus prima dată la cârciumioara aia din Centrul istoric unde se degustă vinuri bune 🙂 Iar Alexei… ei bine pe Alexei nu-l cunosc, dar am auzit că face poze mișto.
***
Și din Australia, ce putea fi mai nimerit decât o poză cu Opera din Sidney. Mâna e a părții masculine din familia Spufilor, care a emigrat deja în ținutul cangurilor. Mama Spufi ni s-a alăturat de două ori la clubul de carte anul ăsta și a promis că poate o mai face o dată până pleacă și ea. Din păcate n-am apucat să ne cunoaștem mai bine înainte ca ei să decidă să nu-i mai acorde șanse României. Dar poate, cine știe, îi includ în traseul meu viitor de vizite pe la cititori, că tot n-am pus piciorul nici în Australia 🙂
***
Ultima, dar nu cea din urmă, Xanaxdoo, este cititoarea de care m-am apropiat cel mai mult și de care mă leagă o incredibilă prietenie, deși s-a născut pe chat și e ruptă în două de apa care curge pe Dunăre de la Budapesta până aici, în cealaltă capitală a Ungariei, cum le place unora să spună despre București. Mai ales în concerte.
Xanaxdoo mi-a trimis o poză cu brăduțul lor eco din curtea casei. Împreună cu obligația de a citi o carte de 480 de pagini care mi-a dat vise erotice 🙂 Sper că ești mulțumită, dragă!
Vă mulțumesc tuturor că v-ați gândit la mine anul ăsta și m-ați lăsat să văd asta. Mi-ar plăcea ca moda asta cu poze pentru Dollo să se extindă, iar la anul să publicăm un album în serial, la finalul anului, pe post de bilanț. Ce ziceți, vă băgați? Aveți un an la dispoziție să vă decideți ce poză vreți să vă apară aici, înainte de Revelionul 2014. Și cu perseverență poate încropim o hartă google cu locurile din care mă citiți.
Hei! S-a inventat internetul cu miros de cand n-am mai fost eu pe aici? Sunca lui Gigel imi da impresia ca da.
mă gândeam că șunca lui Gigel îi va ameți pe românii de afară, nu pe ăștia din țară :))
e clar că şunca aia i-a ameţit, dacă nu cumva or fi în ţară, între timp;
prin Belgia începusem să fac împreună cu un coleg filosofia cârnaţilor moldoveneşti făcuţi de bunică-miu (şi bunică-su);
oricum nu le ştiam reţeta, nici eu, nici el (bunica-miu); şi nici n-am cum să o mai aflu direct de la sursă (din motive prea omeneşti), aşa că mă multumesc cu eseurile şi cu… pozele!!!
eu deocamdată îi savurez pe ai mamei, cât mai trăiește ea 🙂
mi-ai dat idei! 😉 si cred ca nu numai mie. de-acum vei fi de-a dreptaul bombardata cu poz(n)e, mai abitir ca tatal donsoarei Amélie P.
he, he, poze din Portugalia voi aștepta cu interes și dor
Dollo, nu am poza pentru tine anul asta, dar o sa tin minte initiativa ta 🙂
acum, ca tot ai zis tu de matreata, iti recomand sapunul cu sulf. Incercat pe pielea mea, la propriu, de data asta. Da rezultate mai bune decat orice sampon din ala de multe zeci de lei. Si dupa sapunul cu sulf, musai folosit un balsam, ca altfel ramane parul prea uscat 🙂
Si la multi ani si sa citim de bine la tine!
folosit sulf, niciun rezultat, dar mulțumesc pentru sfat 🙂
La multi ani, Dollo si tine-o tot asa! Bag seama ca te citeste foarte multa lume din afara tarii ca si mine si cred ca esti o „bloggerita” de referinta pentru toti cei care vor sa mai afle noutati din diverse domenii din Romania. ma inscriu si eu cu o poza anul asta, o sa vezi! te pup si multa bafta la scris in continuare!