Un film tare până la ultima secundă

Dacă nu l-ați văzut la ProTV astă noapte, și nici în altă parte până acum, vă recomand un film care vă ține cu atenția trează până la ultima secundă. Și asta în ciuda faptului că nu există decât două finaluri posibile: moare sau nu.

U n șofer de camion – Paul Conroy – se trezește îngropat de viu într-un coșciug, undeva în Irak, unde muncea pentru o firmă americană. În coșciug are o brichetă și un telefon mobil. Cu astea și cu frica lui de moarte, drăguțul Ryan Reynolds face tot filmul dintre patru scânduri, cum s-ar zice. Trebuie să reușească să-și convingă guvernul să plătească răscumpărarea pe care o cer pentru el răpitorii irakieni.

Și cum știm cu toții că „America nu negociază cu teroriștii”, filmul Buried e o mostră de stupidă birocrație americană și o demonstrație a lucrurilor pe care un om le poate face ca să trăiască. O continuă târguială între omul îngropat într-o cutie cu aer doar pentru 90 de minute, și tot felul de personaje din office-urile lor călduțe, americane: operatoarea de la 911, centralista de la firma pentru care lucra șoferul, secretara de la Departamentul de Stat, ofițerul de la FBI, negociatorul de ostatici, robotul telefonic al nevestei care nu e de găsit tot filmul… toți ăștia sunt personaje foarte puternice într-un film în care nu apare decât un om cu bricheta lui și un telefon cu bateria tot mai descărcată.

Nu vă spun mai mult, finalul trebuie văzut „pe viu” 🙂 Iar așa, ca să facem un pic de haz de necaz, răpitorul cere inițial 5 milioane de dolari, după care scade la un milion. Mă gândeam, în timp ce vedeam filmul, că la câte telefoane a dat și a primit răpitul, a mai încărcat și două clipuri cu el, care erau difuzate pe Internet, toate long distance (Irak-America), trebuie că a costat ceva abonamentul ăla de mobil, judecând după tarifele de la noi. Abonament pe care l-au plătit răpitorii. Sau nu 🙂

Etichete: , , , ,

19 comentarii la “Un film tare până la ultima secundă” Subscribe

  1. Bogdan 03/12/2012 at 23:39 #

    Am adormit la film dar vreau sa il revad. M-a enervat la un moment dat ca tinea prea mult bricheta aia aprinsa si isi consuma oxigenul. Nu prea era veridica.

    • Dollo 04/12/2012 at 00:04 #

      Filmul are mai multe părți „neveridice”, deși cred că dacă aș fi în locul lui aș fi tentată să țin lumina aprinsă chiar dacă aș ști că asta îmi consumă aerul 🙂 Omul are destul ieșiri iraționale, dar e de înțeles.

    • Tudor 04/12/2012 at 21:26 #

      Mai, da telefonul ala nu avea ecran? Ca la cat de luminoase is la ora actuala, functiona lejer pe post de lanterna. Sau era tot timpu cu el la ureche? :))

      • Dollo 05/12/2012 at 16:50 #

        avea ecran, dar dacă l-ar fi folosit pe post de lanternă consuma bateria mai repede

  2. Zâna Bună Rău 04/12/2012 at 00:01 #

    Mie mi s-a făcut frică numai văzând promo-ul. M-am mutat pe Fine Living.

    • Dollo 04/12/2012 at 00:07 #

      Eu nici nu intenționam să-l văd, dar m-a prins pe negândite. Deși pare horror nu despre asta e vorba 🙂

  3. angel 04/12/2012 at 07:47 #

    Unul din lucrurile care imi plac la americani este ca au grija de cetatenii lor aflati la necaz peste hotare. Nici o tara din lume nu depune atat efort ca ei. Atunci simti ca nu platesti taxe degeaba si sint alaturi de tine, tu, cetatean obisnuit.
    Si romanii fac, dar doar pentru ambasadorii care dau cu masina beti peste alti asiatici.

    • Dollo 04/12/2012 at 16:10 #

      nici nu știi ce ironic sună comentariul tău în contextul filmului :))

      • angel 04/12/2012 at 17:36 #

        Ambasadoarea Romaniei in Mexic, aflata in Mexico City, a luat legatura TELEFONIC cu un fotograf roman, aflat TOT in Mexico city, in prezent retinut.la o manifestatie.
        Noroc cu familia care a angajat o echipa de avocati.
        Pentru cine nu stie, ambasadorii se numesc POLITIC, fara nici o legatura cu competenta, iar ceilalti din MAE sint familii, rude, pile si cunostiinte.

        • Dollo 04/12/2012 at 18:15 #

          Și așa se vor numi în continuare. Ba chiar structurile externe ale statului se vor dubla, cumva, dacă Ponta va concretiza ceea ce a anunțat recent, cum că vrea un soi de minister care să se ocupe de diaspora. Să țină legătura mai strâns cu românii de afară. Păi atunci care mai e rostul ambasadelor?

  4. maria 04/12/2012 at 11:02 #

    a fost unul din cele mai bune filme pe care le-am vazut in ultimul timp.

  5. Ramona 04/12/2012 at 15:20 #

    Hai ca imi fac curaj… E prea dragut Ryan Reynolds ca sa moara asfixiat 🙂 Sper ca nu esti asa cruda, sa ma convingi sa vad filmul, personajul sa moara si sa sufar!

    • Dollo 04/12/2012 at 16:10 #

      tot ce pot să-ți spun e că finalul face mulți bani 🙂 nu-ți va părea rău că l-ai văzut.

      • Ramona 06/12/2012 at 13:21 #

        Hai ca l-am vazut. A fost o experienta, intr-adevar. Mai ales pentru cineva care sufera de claustrofobie!

  6. mixy 05/12/2012 at 16:13 #

    am stat fără aer și cu inima strânsă când l-am văzut. La final am dat dracu pe-ăla cu ideea finalului, adică ok, e real, dar chiar așa real ?!

    • Dollo 05/12/2012 at 16:46 #

      real și ironic ca viața însăși 🙂

  7. Victor Badoiu 06/12/2012 at 11:12 #

    Până la urmă l-am căutat pe un site (legal, evident!) şi m-am uitat la el.

    Cam boring pe alocuri, noroc că am putut sări unele faze la care era să adorm.

    • Dollo 06/12/2012 at 12:22 #

      vrei sa zici ca nu ai avut nicio emotie la final?;)

  8. Mewe 27/03/2013 at 15:26 #

    „Trebuie ca a costat” este o exprimare complet gresita. Corect ar fi „Trebuie sa fi costat”.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților