Un film tare până la ultima secundă

Dacă nu l-ați văzut la ProTV astă noapte, și nici în altă parte până acum, vă recomand un film care vă ține cu atenția trează până la ultima secundă. Și asta în ciuda faptului că nu există decât două finaluri posibile: moare sau nu.

U n șofer de camion – Paul Conroy – se trezește îngropat de viu într-un coșciug, undeva în Irak, unde muncea pentru o firmă americană. În coșciug are o brichetă și un telefon mobil. Cu astea și cu frica lui de moarte, drăguțul Ryan Reynolds face tot filmul dintre patru scânduri, cum s-ar zice. Trebuie să reușească să-și convingă guvernul să plătească răscumpărarea pe care o cer pentru el răpitorii irakieni.

Și cum știm cu toții că „America nu negociază cu teroriștii”, filmul Buried e o mostră de stupidă birocrație americană și o demonstrație a lucrurilor pe care un om le poate face ca să trăiască. O continuă târguială între omul îngropat într-o cutie cu aer doar pentru 90 de minute, și tot felul de personaje din office-urile lor călduțe, americane: operatoarea de la 911, centralista de la firma pentru care lucra șoferul, secretara de la Departamentul de Stat, ofițerul de la FBI, negociatorul de ostatici, robotul telefonic al nevestei care nu e de găsit tot filmul… toți ăștia sunt personaje foarte puternice într-un film în care nu apare decât un om cu bricheta lui și un telefon cu bateria tot mai descărcată.

Nu vă spun mai mult, finalul trebuie văzut „pe viu” 🙂 Iar așa, ca să facem un pic de haz de necaz, răpitorul cere inițial 5 milioane de dolari, după care scade la un milion. Mă gândeam, în timp ce vedeam filmul, că la câte telefoane a dat și a primit răpitul, a mai încărcat și două clipuri cu el, care erau difuzate pe Internet, toate long distance (Irak-America), trebuie că a costat ceva abonamentul ăla de mobil, judecând după tarifele de la noi. Abonament pe care l-au plătit răpitorii. Sau nu 🙂

Etichete: , , , ,

19 comentarii la “Un film tare până la ultima secundă” Subscribe

  1. Bogdan 03/12/2012 at 23:39 #

    Am adormit la film dar vreau sa il revad. M-a enervat la un moment dat ca tinea prea mult bricheta aia aprinsa si isi consuma oxigenul. Nu prea era veridica.

    • Dollo 04/12/2012 at 00:04 #

      Filmul are mai multe părți „neveridice”, deși cred că dacă aș fi în locul lui aș fi tentată să țin lumina aprinsă chiar dacă aș ști că asta îmi consumă aerul 🙂 Omul are destul ieșiri iraționale, dar e de înțeles.

    • Tudor 04/12/2012 at 21:26 #

      Mai, da telefonul ala nu avea ecran? Ca la cat de luminoase is la ora actuala, functiona lejer pe post de lanterna. Sau era tot timpu cu el la ureche? :))

      • Dollo 05/12/2012 at 16:50 #

        avea ecran, dar dacă l-ar fi folosit pe post de lanternă consuma bateria mai repede

  2. Zâna Bună Rău 04/12/2012 at 00:01 #

    Mie mi s-a făcut frică numai văzând promo-ul. M-am mutat pe Fine Living.

    • Dollo 04/12/2012 at 00:07 #

      Eu nici nu intenționam să-l văd, dar m-a prins pe negândite. Deși pare horror nu despre asta e vorba 🙂

  3. angel 04/12/2012 at 07:47 #

    Unul din lucrurile care imi plac la americani este ca au grija de cetatenii lor aflati la necaz peste hotare. Nici o tara din lume nu depune atat efort ca ei. Atunci simti ca nu platesti taxe degeaba si sint alaturi de tine, tu, cetatean obisnuit.
    Si romanii fac, dar doar pentru ambasadorii care dau cu masina beti peste alti asiatici.

    • Dollo 04/12/2012 at 16:10 #

      nici nu știi ce ironic sună comentariul tău în contextul filmului :))

      • angel 04/12/2012 at 17:36 #

        Ambasadoarea Romaniei in Mexic, aflata in Mexico City, a luat legatura TELEFONIC cu un fotograf roman, aflat TOT in Mexico city, in prezent retinut.la o manifestatie.
        Noroc cu familia care a angajat o echipa de avocati.
        Pentru cine nu stie, ambasadorii se numesc POLITIC, fara nici o legatura cu competenta, iar ceilalti din MAE sint familii, rude, pile si cunostiinte.

        • Dollo 04/12/2012 at 18:15 #

          Și așa se vor numi în continuare. Ba chiar structurile externe ale statului se vor dubla, cumva, dacă Ponta va concretiza ceea ce a anunțat recent, cum că vrea un soi de minister care să se ocupe de diaspora. Să țină legătura mai strâns cu românii de afară. Păi atunci care mai e rostul ambasadelor?

  4. maria 04/12/2012 at 11:02 #

    a fost unul din cele mai bune filme pe care le-am vazut in ultimul timp.

  5. Ramona 04/12/2012 at 15:20 #

    Hai ca imi fac curaj… E prea dragut Ryan Reynolds ca sa moara asfixiat 🙂 Sper ca nu esti asa cruda, sa ma convingi sa vad filmul, personajul sa moara si sa sufar!

    • Dollo 04/12/2012 at 16:10 #

      tot ce pot să-ți spun e că finalul face mulți bani 🙂 nu-ți va părea rău că l-ai văzut.

      • Ramona 06/12/2012 at 13:21 #

        Hai ca l-am vazut. A fost o experienta, intr-adevar. Mai ales pentru cineva care sufera de claustrofobie!

  6. mixy 05/12/2012 at 16:13 #

    am stat fără aer și cu inima strânsă când l-am văzut. La final am dat dracu pe-ăla cu ideea finalului, adică ok, e real, dar chiar așa real ?!

    • Dollo 05/12/2012 at 16:46 #

      real și ironic ca viața însăși 🙂

  7. Victor Badoiu 06/12/2012 at 11:12 #

    Până la urmă l-am căutat pe un site (legal, evident!) şi m-am uitat la el.

    Cam boring pe alocuri, noroc că am putut sări unele faze la care era să adorm.

    • Dollo 06/12/2012 at 12:22 #

      vrei sa zici ca nu ai avut nicio emotie la final?;)

  8. Mewe 27/03/2013 at 15:26 #

    „Trebuie ca a costat” este o exprimare complet gresita. Corect ar fi „Trebuie sa fi costat”.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Din câte încercări reușește un nevăzător să intre la metrou

florin georgescu metrou2

Din cel puțin două, la fel ca noi ăștia care nu nimerim să băgăm cartela cum trebuie în noii turnicheți. Asta de când s-a lansat aplicația gratuită Tandem acces, care le permite nevăzătorilor să folosească metroul ca toată lumea

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.