Despre polițiști, numai de bine

Când n-ai cu ce, n-ai cu ce: niște polițiști, niște țigani cărora li se confiscaseră CD-urile și o intersecție în care nu merg semafoarele de o săptămână.

Azi am fost la secția de poliție ca să-mi iau dovada cum că persoane necunoscute mi-au furat un cheder de pe mașină. Depusesem reclamația pe 14 decembrie – când v-am povestit despre cum poți adopta o secție de poliție – și conform procedurilor abia după 30 de zile de cercetări minuțioase poliția este în măsură să-ți dea o dovadă că da, ți s-a furat chederul.

Când am ajuns la secție am sunat la interiorul la care răspunde „biroul investigații criminale, secția furturi auto și dovezi”, am zis cum mă cheamă și când am depus reclamația și mi s-a spus să aștept. Și am așteptat. În total vreo 25 de minute.  Văzându-mă mai plimbăreață de colo colo, polițistul de la informații mă temperează:

– Aveți de așteptat, doamnă, că până scriu dovada, până umblă cu hârtia pe la semnat, până îi găsesc pe cei care tre să semneze…

– Păi după mai bine de 30 de zile tot nu e scrisă și semnată? întreb eu mirată.

– Păi nu e, că ei nu o redactează decât când vine omul s-o ceară, ca să n-o facă degeaba.

– Există și oameni care reclamă și nu mai vin să ceară dovada?

– Oho, sute, mii!

– Păi nu le trebuie dovada la asigurări, la Casco?

– Păi ce, doamnă, are toată lumea Casco, ca dumneavoastră?!

– Atunci de ce mai depun reclamație la poliție?

– Păi depun, oameni reclamă, ce să facă …

– Și așa, deci, poliția nu vrea să scrie dovezi degeaba și să rămână cu ele pe stoc, le scriu repede când vine omul.

– Păi da! conchide polițistul, trăgând gemulețul de la ghișeu și văzându-și de treabă.

În final a venit un domn, mi-a citit dovada în fața mea, mi-a dat să semnez „am primit originalul” pe foaia rămasă la ei la dosar și dau să plec.

– Acum nu veți mai avea nevoie de nimic, doamnă, la revedere!, îmi zice polițistul zâmbind. Pe dovadă scria la final că „cercetările sunt continuate de către această unitate de poliție iar până în prezent autorii nu au fost identificați” 🙂

Zi, mă, care ți-a luat sidiurile!?

Cât am așteptat să vină dovada, la ușa secției apar trei țigani, unul mai pirpiriu și timorat, unui mai bătrân și altul înalt, burtos, cu un cojoc pe el și glas tabagic. Pe treptele secției, un grup de vreo patru polițiști în uniformă ieșiseră la țigară. Țiganul burtos se uită la ei, se uită la pirpiriu, și începe:

– Zi, mă, care ți-a luat sidiurile, zi?!

– Păi nu știu, un polițist… se pierduse pirpiriul, mai degrabă de frica burtosului decât de a polițiștilor care îi priveau indiferenți.

– Hai mă, cum îl cheamă, nu ți-a scris un procest verbal, ceva, că ți le-a confiscat?, insistă burtosul.

– Păi nu, mi le-a luat și … pirpiriului abia i se auzea vocea.

– Și cum arăta, hai zi, îl vezi între ăștia aicea?, zice burtosul, arătând din ochi către grupul de fumători în uniformă.

– Păi … avea cioc așa parcă…, zice pirpiriul, mângâindu-și propria barbă.

– Avea cioc?  Burtosul îi scrutează atent pe polițiști. Niciunul n-avea păr pe față.

– Hm. Zi mă, cum arăta mă că-i iau la rând pe toți acuma!, se burzuluiește burtosul ca un cocoș într-un ring de luptă. Polițiștii fumau imperturbabili. Mă pregăteam să scot telefonul să fac niște poze la „identificarea” pe care urma s-o facă burtosul, cu polițiștii puși la zid. Parcă-l vedeam cum îi pune să facă un pas în față și să rostească cu accent: „dă bă sidiurile, se confiscă!” 🙂

Dar n-a fost să fie. Burtosul s-a calmat, parcă un pic dezamăgit că nu poate face mai multe. Polițiștii au plecat la birourile lor și a rămas cu pirpiriul care se așezase pe bancă, afară. Cred că îi cam tremurau picioarele. Burtosul a început să dea niște telefoane și până am plecat eu de acolo deja rezolvase „cu cineva din secție” să fie primiți.

– Sunt aicea în față cu el, aștept!, zicea burtosul când am trecut pe lângă ei. Cred că în final și-o fi recuperat sidiurile, voi ce credeți? 🙂

***

Către seară am trecut din nou prin intersecția Mihai Bravu cu Calea Vitan. De mai bine de o săptămână acolo nu merg semafoarele. Pe vreme bună funcționează semnele de circulație și mica înțelegere, deși e aiurea, că e ditamai intersecția, cu autobuze, linii de tramvai și fiecare bulevard aduce în ea câte două-trei benzi pe sens. Și totuși primăria nu s-a grăbit să restabilească semaforizarea. E, dar în seara asta, pe ploaia și frigul care preced codul galben ce va să vină, în loc de semafoare reparate ce credeți că era în intersecție? Erau trei polițiști de la circulație. Ți se rupea inima de mila lor. Și nu o zic peiorativ. Chiar mi se pare inuman să stai să dirijezi mașinile pe vremea asta, când s-a inventat, totuși, becul colorat. E evident că i-au scos în stradă pe polițiști azi din cauza vremii. Cui ce-i pasă de la primărie că nu merg semafoarele pe vreme bună? Dar pe ploaie, e de porc. Așa că, de ce să reparăm semafoarele, mai bine punem niște uniforme, că și așa are lumea o impresie bună despre poliție.

 

Etichete: , ,

8 comentarii la “Despre polițiști, numai de bine” Subscribe

  1. ady 24/01/2013 at 23:18 #

    25 minute sa scrii dovada si sa obtii semnaturile sefilor?! phui, se misca bine politia. si n-o zic peiorativ. 🙂
    mie imi ia minim juma’ de zi o hartie la semnat la sefa-sefelor (poa’ sa dureze si doua zile) si numa’ ca s-o trec prin toate registrele, sa-i fac plic si alte alea, mai trec minim 10 minute per hartoaga. asta sa ca sa nu vorm de compunere.
    azi am compus ditamai teancul, maine cred ca ma asteapta sectorul administrativ.

    • Dollo 25/01/2013 at 10:12 #

      Ăștia au scutit plicul, deci pesemne de asta a mers mai repede 🙂

    • Sorin 02/02/2013 at 14:42 #

      25 de minute si 30 de zile daca am inteles corect.

  2. Gilbert 25/01/2013 at 01:01 #

    Io cred că ăia trei polițiști ce dirijau traficul din intersecție erau taman ăia de-au confiscat sidiurile pirpiriului. Asta ca să se învețe minte… 😉

    • Dollo 25/01/2013 at 10:11 #

      He, he, la asta nu m-am gândit, dar cum binele învinge răul întotdeauna, trebuia să existe o dreptate și pentru pirpiriu 🙂

  3. TNH 25/01/2013 at 21:24 #

    Mă întreb dacă pe vreme rea semafoarele nu funcţionează pentru că sar siguranţele din cauza umidităţii…

    • Dollo 26/01/2013 at 09:08 #

      Semafoarele alea nu funcționează de o săptămână, de când era uscat p-aci, deci n-are treabă cu umiditatea.

  4. Calin J. 27/01/2013 at 19:17 #

    O fi fost de la un scurtcircuit cum „zice” pompierii ! Toate incendiile la ei se petrec de la un scurtcircuit. Mai puneti mana pe Wikipedia tov pompieri sa vedeti ca la scurtcircuit tensiunea e ZERO deci posibilitatea de a izbucni un incendiu e nula. Aaaaa! un contact imperfect, improvizatii, supradimensionarea sigurantelor ca sa tina circuitul electric cand utzupanu fura curent, …alea, alea. E cu totul altceva. Dar la asa prosti (4,5 milioane + restul care au stat ca boii in casa la votare) merge sa fie prostiti pe fatza. Cat despre politistii din intersectie, bine le face ca-si bate joc de ei. Daca ar fi invatat cat decat ceva si-ar fi batut joc altii in alte parti de ei. Cred ca suntem singurul popor care se uraste pe el insusi. Prostia-i un blestem!

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.