Într-una dintre celulele mici, cu paturi suprapuse și latrine incluse, stăteau două doamne de vârste mijlocii. Aveau figuri de gospodine care se uită la telenovele. Chiar asta făceau – televizorul era pe ProTV, Tânăr și neliniștit – doar că geamul lor nu avea perdele și mușcate, ci gratii. Erau deținute în arestul din Craiova.
Una fusese arestată în Italia, pentru furt din magazine, și condamnată la arest la domiciliu acolo. N-a răbdat-o inima să stea departe, când a aflat că bărbatul ei avea pe alta aici în țară, așa că a fugit din Italia. Să-i arate nenorocitului ce a pierdut… De fapt a mers încet, a trecut granița legal, doar că autoritățile italiene o tratează acum ca pe o evadată, așa că face în România, unde a fost prinsă, pușcărie reală, ceea ce în Italia era o bagatelă. Nu se plânge de condițiile de detenție pentru că mai are câteva luni de ispășit.
Colega ei de celulă, fostă contabilă arestată pentru delapidări, se plânge că nu e bună salteaua, că budele sunt infecte, că nu are medicamente și că în general „S-a furat atâta în țara asta, iar în sistemul penitenciar nu s-a investit nimic. Este inadmisibil, doamnă, ca în secolul ăsta să trăim în mizeria asta!”, ne arată doamna contabilă celula în care e silită să aștepte procesul.
În decembrie anul trecut am fost în vizită la Penitenciarul Craiova și la arestul din localitate, în cadrul unui program de monitorizare a condițiilor din pușcării, derulat de un ONG. Nu era prima pușcărie vizitată, așa că nu m-au dat pe spate condițiile. Doamnele cu pricina n-o duceau chiar rău, comparativ cu colegii bărbați, înghesuiți câte 15-20-40 într-o celulă, fără WC-uri, nevoiți să bată în ușă ori de câte ori aveau nevoie la toaletă. Dar e o realitate ce a spus cu năduf contabila: condițiile din pușcăriile României au rămas în urma vremurilor, și asta e o situație pe care politicienii noștri ar trebui s-o ia în calcul serios, mai ales că după 20 de ani de muncă în slujba țărișoarei, unii au început să mai ajungă și prin locurile astea aglomerate. E bine să te preocupi și de condițiile de cazare în București, dar e bine să-ți pregătești și niște camere albe pentru zile negre.
***
Avem acum trei foști parlamentari încarcerați, și numai unul e suficient de celebru încât să scrie pe blog din pușcărie. Dar nu se plânge de condiții. Restul se supun regulilor închisorii în care au nimerit. Și nu e ca la hotelul de cinci stele pe care-l cer în București. În majoritatea penitenciarelor din țară cea mai mare problemă e supraaglomerarea. Când intri într-o cameră ai senzația asta din poză, că sunt ca maimuțele, cocoțate în copaci. Camere sunt neaerisite, fără lumină suficientă, uneori cu doi deținuți în același pat, cu saltele uzate – ca să folosim un eufemism. Și prezervativele sunt ținute (dacă există) la cabinetul medical, de unde trebuie să le ceri, dacă ai tupeu, ceea ce înseamnă că dintr-un viol e posibil să nu scapi doar cu o gaură mai mare, decât aia existentă, ci că te poți pricopsi și cu vreo boală care-ți poate schimba pedeapsa blândă dată de justiție.
Iar prezervative nu se dau peste tot. De exemplu în arestul din Craiova, unul dintre gardieni a făcut ochii mari când l-am întrebat de ce nu există prezervative la îndemână, pe holul unde deținuții au acces la telefon sau la cutia poștală.
– Păi cum, doamnă, să le dăm prezervative? Vreți să le dăm idei?, a întrebat șocat bărbatul, între două vârste.
– Raporturile sexuale între deținuți sunt o realitate. E mai bine să le dați prezervative ca să preveniți îmbolnăvirile, decât să cheltuiți bani pe tratamente, i-a explicat colega cu care eram în vizită.
– Păi dacă le punem aici la îndemână le iau și se joacă cu ele, le umflă, le umplu cu apă, își bat joc, zice cu voce joasă – cum se cade să vorbești despre o treabă rușinoasă – și șeful arestului, un tip mai tânăr, romantic, admirator înfocat al regelui Elvis. În birou la el, pe timpul interviului, s-a revărsat „Are you lonesome tonight” din boxele de la computer. „Regele nu poate fi oprit, sper că nu vă deranjează”, ne-a anunțat el în treacăt.
După ce am încheiat vizita în arest, gardianul mai bătrân, căruia probabil nu-i dădea pace treaba cu prezervativele, o trage pe colega mea de-o parte și o mai întreabă o dată: „Și cum, ziceți să le punem prezervativele așa, la liber? Așa e prin alte părți?”.
***
Azi l-am văzut la știri pe omul de afaceri Puiu Popoviciu, ieșind de la proces, și declarând, senin, că are încredere în justiție, prin urmare nu face nicio declarație.
Tot azi, senatorul Dan Voiculescu a decis să-și dea demisia din Parlament, din respect pentru cei 70% dintre alegătorii din colegiul său care îl votaseră în defavoarea unuia care nu avea probleme cu justiția. Voiculescu vrea să fie judecat ca un om de rând, deși avea același proces și când a candidat și nu l-am auzit în campanie strigând la alegători, precum Spirache din Titanic Vals, nu mă votați că nu sunt demn de așa onoare! Dar cu siguranță că și gestul domnului Voiculescu nu se traduce altfel decât prin încrederea în justiție.
Ba, și Gigi Becali a apelat azi la înțelepciunea judecătoarei căreia i-a prezentat diploma lui de „locul întâi pe țară la creștinism” (oare cine o fi al doilea?) și a spus, spășit: „Dacă eu sunt un simbol, atunci înseamnă că procurorul acuză tot poporul care m-a votat. Eu mă simt terorizat de statul român, de procuror. Nu vreau altceva decât să faceţi dreptate şi să aflaţi adevărul”. Așadar, și domnul Becali are încredere în justiție, chiar așa terorizat cum e.
Încrederea în justiție merge mână în mână cu subfinanțarea pușcăriilor, pentru că, nu-i așa, numai cine merită ajunge acolo. Chiar dacă faptele arată contrariul. Regretabile persecuții politice au făcut ca și unii politicieni sau oameni de afaceri cu notorietate să ajungă, fatalmente, la pușcărie.
Așa că, oricât de „too big to jail” te-ai crede, s-ar putea să ajungi vreodată să regreți că n-ai depus măcar un amendament la buget, pentru construirea unui penitenciar de protocol. Sau să fii primul creștin al țării și să nu donezi o valiză cu bani și pentru o pușcărie în țară, pentru că nu se știe niciodată, până la dreptatea divină te poate mânca asta dintr-o țară europeană de mâna a doua…
Sigur că e greu să motivezi un astfel de amendament în Parlament, cu clasica sintagmă „la cererea alegătorilor din colegiul meu”, pentru că în pușcării sunt prea puțini cei care mai au drept de vot, iar cei care-l mai au adesea nu ajung să voteze, din cauza unor deficiențe legislativ-birocratice. Deci, categoric investițiile în pușcării nu vor fi niciodată aducătoare de voturi. Așa că poate o altă soluție ar fi taxarea marilor averi cu un impozit direcționat automat spre pușcării. Un fel de 2%, pentru orice eventualitate, pe „cât s-a furat în țara asta”, cum bine spunea contabila aia, că o ști ea ceva..
Că e ușor să zici la TV că vrei să fii judecat ca orice om de rând, dar parcă nu-ți convine să stai nici în libertate într-o garsonieră în Dristor, darmite în pușcărie într-o celulă fără prezervative. Cu toți oamenii de rând. Păi nu?
* Foto Valeriu Tanasoff
Spre deosebire de ceea ce spun juriştii de meserie (şi anume că puşcăria este o pedeapsă pentru încălcarea legii), din punctul de vedere al oamenilor obişnuiţi puşcăria este o pedeapsă pentru faptele care nu îi lasă pe ei să doarmă noaptea. Adică pe Dorel de la lopată îl interesează mai puţin că Gigel face puşcărie fiindcă a furat câteva lanţuri de aur şi telefoane mobile, şi mai mult că în puşcărie ajunge Costel, care e pedofil sau violator.
Din aceste motive, puşcăria trebuie să fie cât mai rea cu putinţă.
Dacă în Evul Mediu se foloseau ca metode de tortură tragerea pe roată sau arderea pe rug, în epocile mai civilizate, ca în prezent, se folosesc metode mai moderne: mizeria, jegul, păduchii, ploşniţele, şobolanii, lăturile pe post de mâncare.
Aşa arăta Cristian Chilat – „Falău” (asasinul interlopului Măraru) pe vremea când era în libertate şi făcea box:
http://i.ziare-pe-net.ro/upload/stiri/large/10/46/Cristian_chilat_1.jpg
Acelaşi Chilat eliberat după 6 ani de puşcărie (făcuţi din pricina aceluiaşi Măraru), când a comis crima:
http://flux.imphoto.ro/resources/events/2010-11-18/cristian_chilat_parchet/zoom/cristian_chilat_parchetul_inaltei_curti_de_casatie_si_justitie_asasint_piatra_neamt_2.jpg
Dintr-un anume punct de vedere, mulţi ar putea spune că avea dreptate să îşi caute răzbunarea cu orice risc.
~Nautilus
Draga Dolo, dar in orfelinate ai fost?… Cred ca e mai important sa investesti acolo…cat despre puscariasi…
Nu stiu de ce dar parca nu ma da pe spate mila de puscariasi. Sunt oameni care muncesc normal sau au iesit la pensie dupa 30-40 de ani de munca si traiesc in conditii mai mizere decat doamna aia contabila. Sau decat Nastase si alte laturi umane de teapa lui.
Asa cum spune si Nautilus, puscaria nu trebuie sa fie hotel si nici sa fie ‘placuta’. Ar trebui scosi la munca in fiecare zi (nu pe sistemul ‘2 ore sa nu oboseasca’) si tratati cu grija ca orice om, dar atat. Exista atatea alte locatii care au nevoie de investitii, orfelinatele de care vorbeste Adrian sunt doar un exemplu. Mai pune si niste spitale, eventual ceva scoli, vreun azil pentru batrani etc. Si uite ca gasim imediat alte prioritati decat puscariile.
Problema e mai complexă decât se vede de departe. Majoritatea deținuților ar vrea să muncească, dar nu au unde. Societatea preferă să-i izoleze acolo și să nu mai audă de ei niciodată dacă se poate. Or ideea cu pușcăria nu ar fi neapărat să ștergi un om de pe fața pământului – pentru o vreme sau pentru totdeauna – ci să-l pedepsești că a greșit ceva și după o vreme să-l lași să trăiască iar printre oameni. Până la proba contrarie ar trebui să beneficieze de prezumția că n-o să mai facă.
as mai adauga ca ca exista mine nerentabile din cauza costurilor salariale…… Asa ca….
drumuri, imbunatatiri funciare plus cele mentionate de tine.
oamenii pe care ii mentionai muncesc ca vai de ei 30-40 de ani si o duc mai rau decit puscariasii au si ghinionul ca din taxele si impozitele lor intretin si sistemul penitenciar, cu tot cu detinuti si blogul lui Nastase…..
cele de mai sus se aplica, in special, recidivistilor…..
…dar, vis-a-vis şi de un articol despre eşecul german în domeniul asistenţei sociale, religia ortodoxă – caracteristică poporului român – ce zice? …vindecăm (sau ne străduim, dar, la maxim) viciile noastre (care duc la fapte antimorale şi anticosiale) şi ale societăţii şi nu ar mai ajunge atât de multe persoane în puşcării… chiar dacă e uşor de zis şi greu de făcut… toţi oamenii să facem conform proverbului „ce ţie nu-ţi place…”. Poate, atunci, n-ar mai fi nevoie nici de armate, nici de împrejmuiri, nici de …prezervative!
Cu stimă,
Mie nu-mi pare rău de ei, dacă nu furau, nu violau sau nu omorau nu ajungeau acolo. Probabil că nişte condiţii decente în închisori fac parte din setul de valori care diferenţiază umanitatea de junglă, dar deocamdată ar trebui să ne ocupăm de alte priorităţi de genul celor înşirate de cei ce au comentat mai sus.
Într-un fel n-aş fi de acord cu îmbunătăţirea condiţiilor din închisori pentru că şi aşa sunt destul de mulţi care fac intenţionat tot felul de necazuri altor oameni, doar-doar vor ajunge la puşcărie unde au cazare şi masă asigurate.
Cât despre taxarea celor bogaţi cu 2% care să fie învestiţi în închisori, nu sunt deloc de acord. Ar trebui să fie trataţi ca orice puşcăriaş de rând când ajung la pârnaie.
Singurul lucru care mi se pare nedrept pentru deţinuţi este lipsa prezervativelor la dispoziţia lor. Dacă un om a fost condamnat la Z ani de închisoare, atunci ar trebui să ne asigurăm că omul asta ispăşeşte, nu Z ani de închisoare + sifilis sau mai ştiu eu ce.
Un băetzaş de pe la Bacău a pus pe un forum povestea lui – a mers la furat cu alţi 3 golani la fel de mari ca şi el şi au fost prinşi asupra faptului – însoţită de întrebarea: „cum fac să scap numai cu suspendare, că eu am fost complice ducându-l pe hoţ cu maşina şi ducând prada la amanet?..”
😀
~Nautilus
un foarte bun exemplu despre cum e vazuta societatea, viata, vinovatia, ce este corect si ce nu si descurcareala mod de viata…..
din nefericire acesta este un exemplu/curs predat zilnic la TV. Hotii cu bune conexii politice sint prezentati ca niste exemple de reusita. Critica atunci cind nu e lauda pe fata e de-o ipocrizie abia disimulata.
Cind o neregularitate de ordin proceduralm fara nici o legatura cu fondul, este speculata inteligent respectivul infractor clameaza inocenta. Zabaucele de prezentatoare se uita la ei cu admiratie, oricum neintelegind nimic….. Mare intelegere ptr.infractorii su staif si intransigenta vibranta fata de gainari.
Asa ca e greu sa ne asteptam la un alt rezultat pe plan social…..
Pana una alta Romania plateste o caciula de bani celor ce reclama la CEDO conditiile de detentie si castiga (pe banda, ca treaba asta deja e declarata problema sistemica). Cred ca nu e cazul sa aduc aminte ca Romania, asa de capul ei, nu are bani personali, ii are pe ai cetatenilor. Adica, noi platim. Mult, si doar unora care stiu unde si cum sa se planga, in loc sa platim niste investitii pentru toti.
N-am ştiut că suntem obligaţi să asigurăm un anumit standard şi că din cauza asta plătim o grămadă de bani în urma deciziilor CEDO. Tocmai m-ai convins că e mai bine să investim în condiţiile de detenţie.
Lunar se cheltuie 2200 lei pentru intretinerea unui detinut. Si eu sunt de acord ca merita mai mult copiii inocenti, desi sunt oameni si detinutii.
Nu înseamnă că deținutul chefuiește lunar de banii ăia, ci că necesită pază (salarii, cazarmament, întreținerea clădirilor etc) mai mult decât un copil inocent, pentru întreținerea căruia, într-un cămin sau la un asistent maternal, e nevoie de mai puțină securitate, că el nu poate evada ca să sperie societatea 😉
Ma Dollo ma, de ce imbratisezi tu toate curentele astea psiho-sociale bizare?!? Ca de ex.treaba cu prezervativele in puscarii….
Ai impresia ca asta duce la evolutie?!? Eu cred ca poate duce la schimbare. Dar nu in sens pozitiv.
Vreau sa-ti semnalez ca acolo de unde vin majoritatea acestor idei, curente, etc sint in realitate un failure total.
Nici macar o singura abordare tip psiho.a problemelor societatii moderne nu a dat rezultate.
Degeaba alergam cu copiii la psiho, degeaba ii psihanalizam pe puscariasi, degaba ii supunem la controale psiho pe militari, politisti, etc., degeaba cerem sus si tare ca minorii sa fie mai tot timpul supravegheati. Psihologii de tip modern nu inteleg nimic. Singurii care au cit de cit pareri de bun simt sint cei formati acum 20-30 ani. Ceilalti sint robii si mai ales roabele 🙂 filmelor americane unde psihologii dezleaga cele mai aspre mistere si pozeaza intr-un fel de „initiati” ce patrund in cele mai ascunse unghere ale mintii.
Un caz real 100% cu o fetita de 4 ani: la gradinita (in US) l-a muscat, nu foarte tare, pe un baietel care vroia sa ii ia napolitana. Te rog sa ma crezi ca nu exagerez deloc. Educatoarea a facut raport scris catre parintii celor 2 parti, a inaintat respectivul raport si la directiune, fetitei i s-a recomandat consult la psiho, right away….. Acum sa nu iti inchipui ca saracuta fetita era vreo recidivista si teroriza colegii cu muscaturile. Li s-a tinut o prelegere parintilor infractoarei in care li s-a explicat ca e 0 toleranta fata de comportamentul violent…..Si ca trebuie sa fie in contact permanent cu institutia de invatamint, etc, etc.
Stiu ca totul pare ciudat, nereal si ingrosat rau. Dar nu este asa. Toate aceste masuri nu au nici o legatura cu abordarea normala a unor situatii existente din totdeauna. Toate astea sint niste bizarerii izvorite din conceptia despre lume si viata de manual. Atit.
Rata delincventei a crescut si va mai creste, nr.recidivistilor la fel. Reeducarea este ceva iluzoriu.
Politistii, gardienii si in general personalul de la penitenciar nu o sa spuna niciodata in fata camerelor de luat vederi ca masurile de reeducare sint in van. Tin si ei la piinea lor. Tie care vii cu cereri ciudate gen „prezervative” cu atit mai putin o sa-ti vorbeasca despre problemele reale. Simt si ei ca nu ai cum sa ii crezi ptr.ca esti vrajita de tendintele ciudate care bintuie.
Nici unul nu o sa spuna, ca si judecatorii de altfel, ca stiu dintr-o ochire care dintre proaspetii delincventi o sa fie recidivisti….. Daca o fac incalca dogma si o sa sufere repercusiuni. Dar asta e!
Ai înconjurat problema degeaba, amestecând lucrurile. Și dacă nu le dau prezervative – cum zici tu – nu și-o mai trag în celule? Cum lupți cu asta, îi trimiți la capelă să spună Tatăl nostru și să le piară pofta de sex?
Cu psihanalizarea obligatorie nici eu nu sunt de acord, pentru că nu toți oamenii au nevoie de asta, și pentru că mulți dintre așa zișii specialiști psiho din închisorile noastre sunt de fapt soții/prietene/amante ale superiorilor, și mănâncă și ele un salariu. Dar există totodată mulți, prea mulți oameni cu probleme psihice reale, care nu au ce căuta acolo, ci într-un spital de profil.
Cum spuneam mai sus: niste munca in diverse mine nerentabile, la constructia de drumuri, amenajari funciare, etc nu ar strica.
Dupa 8-10 ore de tirnacop/lopata nu stiu daca imboldul sexual mai functioneaza chiar asa…..
Cu psihanalizarea nu sint de acord ptr.ca nu are nici o valoare. Nimic. E doar un soi de spovedanie laica… Doar o moda fara nici un rezultat real. Scump si prost.
Este o deosebire intre cei nebuni si cei nebuni d.p.d.v. juridic. Cei din puscarii cu probleme psihice reale sint acolo ptr.ca au facut fapta si ptr.ca au discernamint.
Internarea fortata presupune, astazi, numeroase demersuri si standarde f.f.greu de indeplinit.
Psiho eticheteza f.repede comportamentul deviant ca alternative life-style si gata, respectivul e liber pe strada
In rest sint de acord cu tine.
Trebuie să mergi într-o pușcărie să vezi niște „nebuni cu discernământ” cum spui tu. Se vede pe fața lor discernământul. În spitale sunt internați doar ăia „cu clipe de rătăcire” care au bani pentru avocați, în pușcării ajung ăia cu grave probleme psihiatrice, de care nu-i pasă nimănui.
>>Toate astea sint niste bizarerii izvorite din conceptia despre lume si viata de manual. Atit
Nu chiar atat. Sunt o fateta a falimentului scoietatii niastre avansate.
Altfel, cred ca doamna Dolo viseaza la https://www.youtube.com/watch?v=C4beUC3-ckw
pentru puscariasii nostrii ilustrii. :))
Nu zica ca e imposibil, uite ca unii au facut’o… unii… mai la cativa ani lumina distanta de noi.
Apropo, ceva imi zice ca dl prim ministru nu se va regasi in vecii vecilor printre cei 15-20-40 dintr’o celula.
Si pe final, toata povestea cu drepturile omului ma lasa rece. Dupa umila mea parere mai putin de jumate din conationalii nostrii sunt oameni. Om e numai cel care munceste sau a muncit, altfel e animal sau copil. Copilul nu devine neaparat om, si in niciun caz nu se naste om. Ce aberatie..
Intr-adevar, dar copiii nu cred ca primesc o suma pentru iluminatul locuintei, de exemplu, iar multi dintre ei chiar duc o viata trista, din pacate. Merita mai mult. Nu ne mai uitam la felul in care arata centrele de plasament…aproape ca o inchisoare 🙂
cu riscul sa mi-i pun in cap pe toti ante-comentatorii mei, as vrea sa zic ca am vazut duminica ultima ecranizare pt „mizerabilii” si, pe cuvantul meu ca prima mea reactie la prima scena din film a fost „nu cred ca-s prea multe fapte pentru care un om sa merite pedeapsa cu munca la galere”. (poate doar ceva pedofilie, crima cu tortura, tortura, genocidul, d-astea).
stiu ca nu se compara galererele cu puscaria din zilele noastre. dar orisicat.
si apropos de „daca nu fura/facea/dregea nu ajungea la puscarie”. fiecare dintre noi este diferit, nu doar ca este diferit in sine, inca de la nastere, dar felul in care este crescut, valorile care ii sunt insuflete, experientele prin care trece, taria de caracter, etc, etc sunt diferite, asa ca sunt diferite si reactia fiecaruia la probleme externe lui. fiecare dintre noi reactioneaza diferit in situatii similare, ba chiar putem reactiona diferit la situatii externe similare in functie de starea noastra interioara la fiecare dintre cele doua momente. nu poti niciodata sa stii cum, cand, de ce, pe ce fond interior a facut fiecare ceea ce a facut.
am sustinut mereu pt club cartea „eleganta ariciului”, desi n-am propus-o eu niciodata tocmai pentru ca mi-a intors metafizicul pe dos si m-a invatat ca nu trebuie niciodata sa-l judec pe cel de langa mine, sa zic „in locul lui, as fi facut asta”.
Când Victor Hugo a scris „Mizerabilii”, el avea un plan clar în minte, şi anume să convingă publicul francez de injustiţia societăţii în care trăiau.
Pentru un cititor modern, o mare parte din personaje şi evenimente par exagerate grosolan, caricaturale. Asta era şi ideea, publicul trebuia să fie şocat. De anii de temniţă pentru furtul unei pâini, de modul în care ţi se poate distruge viaţa fiindcă ai cazier sau un copil nelegitim, de felul în care poţi să fii exploatat şi jefuit de toate jigodiile mizerabile. A fost criticat de tovarăşii săi, scriitorii, fiindcă ar fi scris „artificial” şi a devenit extrem de popular în rândul publicului larg fiindcă exact asta intenţionase. Trebuia să îi trezească la realitate, din exilul său, fiindcă asta era singura armă pe care o avea la dispoziţie, pana.
Cu ani de zile mai înainte, acelaşi Victor Hugo vorbise în Camera Pairilor regatului împotriva pedepselor arbitrare, aruncate în dreapta şi în stânga de vreun judecător burtos şi plictisit, împotriva pedepsei cu moartea, şi a cenzurii presei. Din moment ce a trebuit să treacă la metode mai populare se pare că şi-au astupat urechile să nu îl audă 😀
~Nautilus
pana si eu m-am prins ca hugo a exagerat intr-un mare fel. 🙂 o fi exagerat, nu zic nu, dar asta nu inseamna ca acele probleme nu au existat cu adevarat sau ca ele nu mai exista inca. si nimeni nu poate nega ca galera/ocna/o alta forma de munca d-asta crancena in conditii cumplite era la un moment dat o forma, poate singura forma de pedeapsa pt infractori.
dar daca o luam pe panta asta nu ne mai oprim.
niki zice bine. exista o legislatie europeanea, pe care romania trebuie sa o respecte si care zice ce si cum in materie de conditii in puscarii.
daca la modul personal consideram ca puscariasii merita conditiile de acum, pt ca „daca n-ar fi facut ceea ce-au facut, n-ar fi ajuns acolo”, atunci sa ne pese macar de banii nostrii pe care ii platim pt hotararile alea CEDO pe tema.
Hai propune-o data viitoare, că și-o fi câștigat dreptul deja 🙂
a propus-o escu de cateva ori, am votat-o, n-a iesit. o mai propun daca zici. 🙂
Hahaaaaaa, prezervative pentru puşcăriaşi.
Eu înţeleg unde baţi tu, însă unde-ai văzut ca violatorul să-si pună prezervativ? De-aia-i zice viol, pentru că victima nu prea are de obicei dreptul de a se opune, darămite să-l roage pe violator să fie blând.
Cred că ar fi o idee bună introducerea ceaiului de tei, pentru diminuarea dorinţelor. Sau legalizarea prostituţiei. 😀
dupa cum observ , preocuparea principala este sexul in puscarie. prinyre cei incarcerati sunt si cei cu pedepse din culpa. sunt oameni care nu au crezut nici o clipa ca viata ii va aduce in aceasta situatie total degradanta. explicati-mi si mie cum reeduci un om care a avut ghinionul sa fie implicat intr-un accident auto, in masina cu care a intrat in coliziune erau 5 persoane , fara centuri, fara scaun special pentru copil, circulatie in conditii dr iarna, dintro expertiza rezulta vinovat soferul care a fost condamnat la 4 ani cu executare , din alta expertiza rezulta ca vinovat de producerea acidentului este soferul care a decedat si conducea o dacie in care se aflau inca 4 persoane , conditii de iarna. fara viteza, avea 56 km la ora , fara alcool.cu martori xare declara la locul accidentului ca nu au vazut momentul impactului, dupa 3 luni revin cu declaratie si spun ca l-au vazut pe soferul condamnat ca a intrat pe contrasens, au vazut de la 150 m, dupa o curba ja stanga care se afla la 100 m de locul accidentului, si dupa un palc de copaci. victimele , rude cu procurorul sef, victimele cu rude grad 1 la politia care a facut cercetarea, banii de la asigurari au dus la scoaterea unui tap ispasitor, tapul a fost condamnat la 4 ani cu executare. voiam sa va mai spun ca din expertiza care il scoate vinovat reiese ca a intrat pe contrasens cu un tir 15 centimetri. senzatia a fost ca se bate cu morile de vant. procuror care face rechizitoriu dupa grade de rudenie. , judecator care citeste numai concluziile si tine cont ca avocata victimelor este procuror sef, condamnat in poscarie.cum reeduci prin detentie un astfel de om, mai akes ca are 59 de ani , 2 milioane de kilometri parcursi, sofer de cursa lunga intern si international