C ând Băsescu spunea, în urmă cu aproape doi ani, că granițele sunt deschise și ne așteaptă să le folosim, dacă nu ne convin salariile, țara s-a indignat toată. Țara aia care mai rămăsese acasă. Între timp puterea s-a schimbat, chipurile, prin România. Nu ne mai arată nimeni ușa, sau nu atât de direct cum a făcut-o Băsescu. Franchețea brută a președintelui a fost înlocuită de populismul tâmp al ministrului liberal al sănătății, care a spus că de la 1 martie nu va mai aloca fonduri de stat către spitalele private, ca să crească astfel finanțarea spitalelor de stat.
Care s-a încăpățânat, așadar, să nu plece din țară până acum – fie ca să se trateze, fie să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate. Ce nu s-a reușit până acum să se ucidă din sectorul privat, prin impozitare, taxare și birocrație, se distruge de acum încolo prin directive ministeriale. Ce atâta capitalism? Poporul trebuie să redevină stăpân pe fabrici și spitale! Moarte chiaburilor din sănătate!
Vă ofer azi un text pe care l-am făcut anul trecut pentru „Ghidul clinicilor și spitalelor din România”. O discuție comparativă stat-privat cu doi medici care au făcut istorie în radiologia intervențională de la noi și chiar din lume. După zece ani de prestat la stat unul dintre ei s-a mutat în sfârșit la un spital privat. De zece ani de când îi cunosc i-am întrebat de multe ori de ce nu au emigrat. Motivele au fost diverse, dar ceea ce le-a oferit amândurora un balon de oxigen și niște bani în plus în tot timpul ăsta cât s-au chinuit să facă ceva în România a fost exact sectorul privat, unde puteau să-și rotunjească veniturile fără să se simtă umiliți de nevoia de a lua șpagă, la care te împinge mizerul salariu de la stat.
***
În urmă cu 12 ani, când doctorii Rareș Nechifor și Bogdan Dorobăț puneau bazele radiologiei intervenționale în România, la Spitalul Municipal, se credea despre acest domeniu că e medicina viitorului. Părea minunat și utopic în același timp să poți vindeca printr-o aparent simplă înțepătură boli care altfel necesită operații complicate, riscante, spitalizări lungi, recuperare greoaie. Și totuși rezultatele demonstrau că e posibil. Cei doi doctori, tineri ca și domeniul, au ajuns între timp să numere cu miile intervențiile făcute pe arterele pacienților, pe coloană sau pe creier, în uterele fibromatoase sau în picioarele afectate de diabet.
După un deceniu în care au făcut echipă și au scris istorie, cei doi sunt azi cam tot singurii care fac acest gen de proceduri, doar că de un an de zile profesează în sectoare diferite: Dorobăț a rămas la Municipal, Nechifor s-a mutat definitiv la un spital privat. La umbra lor au mai crescut și alții, dar domeniul nu a progresat fulminant, așa cum ar fi fost de așteptat pentru niște proceduri atât de revoluționare. Abia acum apar timid mici centre de radiologie intervențională la Craiova sau Târgu Mureș. Statul nu a fost suficient de interesat să multiplice buna practică a celor doi de la Municipal, deși ar fi fost mai ieftin pentru buget și mai bine pentru pacient. Nici chirurgii din diversele domenii „concurente” nu sunt azi mai dornici să le explice pacienților alternativele mai simple de tratament, decât erau acum zece ani când abia aflau despre această posibilitate.
Singurele care au mirosit potențialul fantastic al radiologiei intervenționale au fost, se pare, centrele private de sănătate. De aceea doctorul Rareș Nechifor a ales să-și mute definitiv priceperea de la stat la privat. Așa a apărut Spitalul Delta – înființat în 2010 – pe harta Societății Europene de Radiologie, ca unul dintre dele două centre europene cu prolificitate în materie de embolizări uterine. La concurență cu un mare spital din Paris, Delta din București are deja peste 400 de embolizări făcute într-un an, datorită doctorului Rareș Nechifor.
Ce este embolizarea
Doctorul Nechifor spune că a făcut pasul decisiv pentru că a văzut că în privat lucrurile devin serioase, că și aici poți să-ți faci meseria corect. Sătul de lupta de la stat, cu birocrația, lipsa de fonduri sau cu medicii ginecologi care refuzau să le explice pacientelor cu fibrom uterin că există soluție și în afara extirpării uterului, doctorul Nechifor a insistat ca la privat să pornească exact de la această lipsă de informare a pacientului.
„Am deschis Fibroid Center unde pacientele primesc consiliere și li se explică toate scenariile posibile în funcție de decizia de tratament pe care o aleg. Medicina modernă înseamnă posibilități diferite de terapie. Alegerea soluției de tratament nu trebuie să fie o chestiune de noroc. Că ai ajuns la doctorul x și te lași pe mâna lui pentru că așa zice el. În România de regulă femeii i se spune așa: aveți fibrom uterin și trebuie operat (extirpat uterul sau doar fibromul). La Delta discutăm cu pacienta și o întrebăm mai întâi ce dorește să obțină de la tratamentul făcut pentru fibromul uterin? Dacă pacienta își mai dorește copii, scoaterea uterului nu e o soluție. Și îi explicăm cum se poate ajunge la soluția pe care o dorește: prin embolizare, chirurgie laparoscopică sau clasică sau terapie medicamentoasă.”
Embolizarea este o metodă minim invazivă de tratament, prin care se astupă vasele de sânge care alimentează o tumoră sau un fibrom, iar aceasta se atrofiază în corpul pacientei fără să mai fie nevoie de extirpare pe cale chirurgicală. Se introduce un fir pe artera femurală sau, mai nou, pe un vas de sânge de la un braț, și pe acolo se injectează particule fine ce astupă vasele de sânge care vascularizează fibromul. Procedura este benefică pentru că pacienta își păstrează uterul intact, poate să rămână însărcinată ulterior și să aibă o viață sexuală normală.
Spre deosebire de chirurgia clasică, pentru embolizare e nevoie doar de o zi și o noapte de spitalizare, iar refacerea este rapidă. Este procedura inversă folosită la desfundarea vaselor în bolile coronariene.
Cât costă la privat
La Spitalul Delta o astfel de procedură costă 1.100 de euro. Comparativ, spune doctorul Nechifor, în Portugalia o astfel de procedură costă 4.500 de euro, iar în Marea Britanie chiar 10.000 de lire. Dar acolo costurile sunt acoperite de asigurări.
Același lucru se întâmplă și la Spitalul Municipal, cu diferența că la noi nu știe nimeni care e costul real al unei proceduri. În plus mai există riscul ca atunci când pacienta dorește să se interneze să i se refuze procedura, de către medicul ginecolog, care ar trebui să-i prescrie această metodă de tratament.
Doctorul Bogdan Dorobăț admite că nu s-a schimbat prea mult această colaborare greoaie cu medicii ginecologi din spital, care uneori le spun pacientelor că „nu au indicație pentru embolizare”, le dau un tratament medicamentos și le invită la operația clasică. Nici vorbă de consiliere a pacientei, sau de prezentare a tuturor căilor de tratament.
De aceea Spitalul Delta a făcut peste 400 de embolizări într-un an, iar la Municipal abia dacă se face una pe zi, deși adresabilitatea la spitalul de stat e infinit mai mare decât acolo unde procedura costă.
Premieră la privat: embolizarea adenomului de prostată
Dacă cei doi au făcut împreună intervenții revoluționare la spitalul de stat, fiind chiar pionierii mondiali ai unei proceduri de embolizare a sarcinii extrauterine, separați fiind nu mai au parcă același avânt. Totuși, doctorul Nechifor spune că de curând a început să trateze prin embolizare și adenomul de prostată, ceea ce nu se face angiografic acum în altă parte. Nici măcar la Spitalul Municipal, unde nu există secție de urologie.
Embolizarea adenomului de prostată costă la Delta tot 1.100 de euro și rezolvă problema masculină mai eficient decât tratamentul clasic, care implică, într-o oarecare măsură, și o eventuală disfuncție erectilă.
„Tot de anul ăsta vindecăm și varicocelul prin embolizare (o boală a bărbaților, similară cu sindromul de congestie pelvină la femei). O altă procedură nouă, dar ceva mai scumpă – 6.000 de euro – este reducerea hipertensiunii arteriale pentru acei pacienți care sunt dependenți de 3-5 medicamente pe zi – prin radiofrecevență (procedura de denervare simpatică renală ) – se intră în arterele renale și se produce o întrerupere a terminațiilor nervoase simpatice – ceea ce duce la o scădere cu 30 de ml coloană de mercur a tensiunii arteriale, după câteva săptămâni.”
La stat nu se știe cât costă, că nu calculează nimeni
La Spitalul Municipal lucrurile par să meargă din inerție. Doctorul Dorobăț continuă să-și facă meseria, deși de trei ani bugetul secției a scăzut, anual, cu câte 20%. Totuși, unul dintre motivele pentru care e încă acolo, și nu în privat, este exact complexitatea de operații cu care se întâlnește zilnic. „Avem pacienți cu boli grave, care pun probleme delicate. Tratarea lor într-un centru privat, oricât de bine dotat ar fi el, este riscantă. Plus că acolo totul se petrece pe banii pacientului, iar dacă se dovedește că are nevoie de alte servicii, de spitalizare mai lungă sau de terapie intensivă, ce faci, îi spui pacientului care venise pregătit pentru o anume procedură că trebuie să mai plătească pentru că a intervenit ceva? Atâta vreme cât nu au intrat încă asigurările private în spitale, ca să poată avea pacientul această siguranță ca și la stat, medicina de stat rămâne singura opțiune”, crede Dorobăț.
El admite că un avantaj al sistemului privat este acela că-l responsabilizează pe pacient. E mai atent pentru că dă bani, mai conștiincios, vine la controale, dar și pentru că în sistemul privat există suficiente fonduri ca medicul să dispună și de o secretară care să țină legătura cu pacienții și să-i întrebe cum le merge după operații. Lucru care la stat nu se întâmplă.
Dezavantajele ar fi că totuși intervențiile sunt scumpe și nu și le permite multă lume. „La stat nu se știe cât costă, pentru că nu calculează nimeni. Nu se socotește de exemplu costurile de ATI, care la AKH în Viena costă 1000-2000 de euro pe zi. Dacă casa de asigurări ar vrea să schimbe ceva, de exemplu ar putea să deconteze aceeași procedură și la privat, iar acolo pacientul să plătească în plus numai spitalizarea, gradul de confort…”, e de părere doctorul Dorobăț.
De ce nu plecăm toți?
Pe urmă medicii din sistemul privat nu sunt siliți să completeze stufoasa birocrație care i se cere medicului de la stat. „Facem raportări către Casa de asigurări, ne acoperim cu hârtii, inutile. Casa ne cere să estimăm cât avem nevoie, dar oricum ne dă cât vrea ea. E ca în România… De ce nu plecăm toți? Pentru că ne obișnuim, mai mergem în privat, mai completăm veniturile… aici salariul meu este de 25 de milioane (aproape 500 de euro), și sunt medic primar, șef de secție, cu doctorat și 12 ani vechime.”, spune doctorul Dorobăț.
Viitorul nu prea sună la stat. Personalul e mereu insuficient, iar puținii medici care se pregătesc acolo aleg mai devreme sau mai târziu să emigreze. „Pregătim medici rezidenți și pleacă ori afară, ori în alte spitale unde oricum nu apucă să-și facă meseria din varii motive. Pentru că nu au aparatură sau pentru că și acolo sistemul e dominat de chirurgia clasică foarte puțin dornică să cedeze din teritoriu”, explică doctorul Dorobăț.
Totuși, el spune că satisfacția cea mai mare apare atunci când îți iese ceva profesional. „Când ai un caz grav și vezi că ți-a ieșit, l-ai pus pe picioare. Mai ales dacă e un pacient tânăr. Asta e ceea ce ne animă aici. Din acest punct de vedere îmi lipsește Rareș (Nechifor), pentru că e bine să ai pe cineva cu experiență cu care să te consulți când ești în sală. Sunt situații când nu ești suficient de inspirat și ai nevoie de un alt ochi la fel de bun a al tău.”
* În fotografie este doctorul Rareș Nechifor în timpul unei proceduri de embolizare uterină la Spitalul Delta. Aparatura este aceeași și la stat.
Să plecăăăăăăăăăăăăăăăăm! (Nu uitați să închideți lumina și s-o luați pe Toshiba, cu pașaport cu tot.)
N-are încă pașaport. Înainte de asta îi trebuie cip. Plus că depinde în ce țară vrei s-o duci, că Australia, din câte am auzit, zice că nu ne primește animalele. Doar pe alea cu două picioare 😉
Într-o țeară UE, nu în Canguria…
te invat eu cum faci cu Toshiba, tu apuca-te de impachetat!
Știu 🙂
Mai facem o ultima incercare, daca nu iese, plecam…
Care e aia?
Pai e diferit pentru fiecare. Fiecare are ultima lui incercare. 🙂
Cine era de plecat, a cam plecat. Acum ar fi așa, ultimul dans și ultima țigară, eventual. Și, vorba unui înțelept, nici „Occidentul” nu mai e ce-a fost.
Apoi stati ca nu-i sigur ca se implementeaza. Am inteles ca decizia ar putea fi revocata in justitie foarte usor pe motiv de limitare a libertatii pacientului, incalcarea contractului cadru in vigoare, etc.
Cica in Romania nu exista asigurari private de sanatate(care ar da cu tifla statului roman). Chiar asa e? Daca da, Romania e un stat prea inapoiat pentru UE.
Ba există, dar nu ca alternativă la cea publică, ci ca supliment la aceasta. Cu alte cuvinte, plătești obligatoriu asigurarea „la stat”, aia privată este „bașca”.
Pai daca exista, luati-va din aia si mergeti la spitalele din strainatate(unde n-o sa fie problema cu limba ca sigur o sa gasiti macar un doctor roman in spitalul respectiv) ;).
Daca tot ajungeti pe-acolo, cat stati in spital, profitati de ocazie si va cautati si de lucru in tara respectiva.
Apropo, unor politicieni din Romania ar trebui sa li se adreseze lumea cu titlul de „tovarasul” ca-l merita pe deplin. Ministrul sanatatii e unul.
Nu doar ca merita titlul de „tovaras”, cred ca unii chiar si-l doresc. Uite, de exemplu tov. Piviniceru care zicea mai alaltaieri ca a trimis nu stiu ce „in toata republica”.
A vrut să zică „în toată respublica”, precum la Кишинёв.
pai cum sa isi caute de lucru daca sunt internati intr-un spital 🙂
In 2007, eram disperata, medici ginecologi de renume ma amenintau cu extirparea uterului pe care crescusera fibromi…asa am dat, intamplator (auzisem ca in Franta exista alternative la clasica operatie, dar cineva mi-a spus ca un medic „nebun” de la Municipal face experimente si la noi), de dr Rares Nechifor…a fost de acord sa-mi faca interventia de embolizare, mai greu a fost sa convin un medic ginecolog, oricare, sa-mi dea trimitere…a durat foarte putin, doar cu anestezie locala, am stat o noapte internata si am facut o cadere de calciu…desigur, in ditamai Spitalul Municipal nu se gasea o fiola de calciu si dr Nechifor a trimis un brancardier la farmacie sa-mi cumpere (din buzunarul doctorului) fiola salvatoare…inca ii sunt datoare doctorului cu contravaloarea acelei fiole si cu uterul meu, caci n-a vrut sa auda sa-i platesc nici macar calciul, dar altceva!..si era tanar rezident, cu un salariu de mizerie, stiti voi!…
Dr. Rareș Nechifor:
„In prezent isi desfasoara activitatea in doua spitale private din Bucuresti: Delta Hospital si Hemodinamic.”
„Head of FIBROID Center, the largest European center for Uterine Fibroid Embolization.”
Vicepremierul Liviu Dragnea l-a criticat luni pe ministrul Sanatatii, Eugen Nicolaescu, pentru declaratiile legate de trecerea unor spitale in subordinea autoritatilor locale si de finantarea spitalelor private, afirmand ca astfel de proiecte „majore” ar trebui, inainte de a fi anuntate public, discutate mai intai in guvern sau „macar cu primul ministru”.
**************************
Pt pensie s-a putut face ceva: contributia fiecarui salariat se duce o parte catre stat (pensia publica), cealalta parte catre o casa de asigurari aleasa sau repartizata (pilonul 2). De ce pt asigurarea de sanatate nu se face la fel?
E o tâmpenie de căcat cu pilonii ăia. Sistemul german e cel mai bun: ori cu toți banii la o casă publică, ori cu toți banii la o casă privată de asigurări de sănătate!
Doar că (surpriză!), în Germania până și cea mai populară casă publică de asigurări de sănătate, AOK, oferă cam aceleași servicii (decontări) ca și cele private — iată deci că se poate să nu se fure!
Nu și la noi…
Da, păi Nicolăescu a testat terenul, ca de obicei, ca să poată Guvernul să zică că nu e adevărat, nu s-a discutat, nu se știe, să vedem. În continuare se aruncă pe piață teme diversioniste, ca să se testeze suportabilitatea. Dacă țipă cineva, o retragem, dacă nu se prind, o implementăm. E o strategie veche de când lumea, a tuturor guvernelor care nu au vreo strategie, ci iau decizii după ureche, de pe o zi pe alta.
O să ajungem să zicem că proiectul de lege pe care s-a certat Băsescu cu Arafat era bun, comparativ cu tâmpeniile ăstora.
În Brașov, radioterapia (pentru cancer) s-a desființat la stat, toți medicii au plecat în sistemul privat. Alo, Nicolăescu!
Stimabililor
Imi este teama ca toate aceste griju nu prea isi au rostul pentru inca o lunga bucata de timp.Chiar daca debilul ministru ar varsa toti banii sistemului de sanatate de stat tot nu ar ajunge.Oricum medicina privata se va scumpi oleaca dar cine are nevoie de ea o va folosi si de acum incolo.
Marea problema a sanatatii in Ro nu este sistemul in sine ci culmea mentalitatea din tara.Cred ca o performanta de cartea recordurilor este ca intr-o tara cu 22 mil locuitori sau daca doriti 19 dupa alte pareri ,doar 4.5 mil de cetateni muncesc legal si contribuie la bugetul de stat.Cine asigura restul populatiei?Asa ca riscind sa ma repet problema este mai degraba mentalitatea de asistati a prea multor cetateni care cred ca li se cuvine tot si ei stau acasa. Cu alte cuvinte ash spune ca asa animal nu exista , pina cind nu vor fi celputin 7-8 mil de contribuabili nu va asteptati la nimic bun.Parerea mea.
Modul de abordare al problemei contribuabililor e stupid, fiindcă pleacă de la premisa unei situaţii ideale, în care toţi lucrează cu carte de muncă, şi toţi plătesc contribuţii la Stat.
„Mentalitatea din ţară” se datorează faptului că „ţara”, în întregime, a fost construită în perioada 1948-1989 pe baza unui anumuit mod de organizare socială şi nu putea funcţiona decât în cadrul acelui mod de organizare socială, care furniza nişte servicii publice complementare celor de la Stat.
Adică educaţie standardizată (şi ideologizată), arondarea teritorială a serviciilor publice (şcoala, policlinica, miliţia etc), imobilitatea în teritoriu (mulţi oameni intrau la 18 ani la Întreprinderea de Tăiere a Frunzei şi ieşeau de acolo la pensie), pensia standardizată etc – dar şi serviciile publice la care contribuia voluntar populaţia, asta însemnând că dacă miliţianul comunist era un incompetent care habar nu avea să facă o investigaţie, cetăţenii turnau, dacă spitalul comunist era un mare jeg, făceai pe Dracu’ în patru să nu ajungi acolo, să fii atent la ce mănânci, ce bei, cu cine faci sex, pe ce pui mâna, iar dacă bunica de la ţară avea pensie de CAP de 3 parale chioare, nepoţii de la oraş o luau la ei şi trăiau toţi la un loc pe mâncare de cartofi şi Săniuţa.
Dacă vrei ca oamenii unei societăţi liberale să plătească pentru servicii publice, trebuie să creezi condiţiile să o facă şi cei care au nevoie de servicii, dar nu se încadrează în acel mod de organizare socială dictat de morala socializdă. Asta însemnând că dacă Gigel e lăutar şi cântă pe la nunţi pe bancnote lipite de frunte, dacă Suzi dă meditaţii la matematică sau dacă Marghioliţa face videochat sau se prostituează, trebuie să aibă la îndemână firme private de asigurare la care să îşi facă asigurare medicală, şi fonduri private de pensie la care să contribuie.
De fapt şi Statul ar câştiga sume uriaşe din asta, impozitând companiile de asigurări şi fondurile de pensii, sau punând un impozit forfetar categoriilor mai sus pomenite. Dar uite că Statul nostru preferă să se lipsească de bani, dar să nu încurajeze „dujmanii poporului care este ei”.
~Nautilus
Ca modul de abordare al contribuabililor este stupid dupa cum afirmi este foarte discutabil.Te-as invita sa verifici situatia in tarile europene cel putin , a nu nu germania si olanda ci polonia,slovenia ,serbia chiar si slovacia.
Abordarea ta in afara de evocarea adevarurilor istorice de pina la 1989 este corecta .Nu uita au trecut aproape 24 de ani.Exact ca tov Ponta si tu dai vina pe „greaua mostenire” etc
Acest mod de abordare al tau eu nu il consider insa stupid ci doar o reflectare inca o data a mentalitatii de asistat.Statul sa faca sa dreaga sa-mi dea
Fara sa am vreo apreciere oaresicare fata de oricare din guvernele post „revolutionare ” intreb:Tu ce ai facut pentru statul ala de la care ai doar pretentii sa-ti creeze conditii si premize?
1. Din câte am scris, în afară de cazul în care unul dintre noi vorbeşte chinezeşte datorită excesului de Săniuţa, se vede că am spus că trebuie să existe firme de asigurare private şi fonduri de pensii private pentru cei care nu lucrează cu contract de muncă.
2. De asemenea, dacă ar exista fonduri de pensii private şi firme de asigurare private care să asigure pe oricine plăteşte o anumită sumă lunară, fără să îi pună nicio întrebare şi fără să-i ridice nicio barieră legată de felul în care câştigă banii, Statul ar câştiga sume uriaşe de bani din impozite. Fondurile de pensii de azi nu înscriu pe oricine, ci numai pilonii I şi II pe baza unei formule complicate care ia în considerare modul în care lucrezi la un loc de muncă stabil. Cei care nu fac asta se pot mulţumi cel mult cu pilonul III, pensia privată facultativă, unde contribuţiile sunt mici, iar rezultatul de tot rahatul. Sau cu nişte asigurări medicale de felul celor pe care le cumpără turiştii, pe care se plăteşte puţin, dar sunt hârtii fără valoare, nu se duce nimeni la Municipal cu o astfel de asigurare să se trateze.
3. Statul ăla care nu are destui contribuabili plânge după bani, dar face tot ce poate ca să NU îi câştige. Dacă ar vrea neapărat bani, ar liberaliza regulile de funcţionare ale firmelor de asigurări, astfel încât orice Gigel, Suzi sau Marghioliţa şi-ar putea face asigurare de sănătate privată şi ar simplifica regulile de înfiinţare a unei PFA, astfel încât toţi cei pomeniţi ar putea plăti impozite şi contribuţii, mai mari sau mai mici, după cum au noroc. Din moment ce nu vrea să facă asta, înseamnă că nu vrea să aibă contribuabili. Sau că ţine la morala socializdă mai mult decât la bani, ceea ce e de înţeles.
~Nautilus
1.Se poate ca unul din noi vorbest nu neaparat chinezeste ci alta limba .Eu unul de vreo 24 de ani vorbesc zi de zi alta limba de aici s-ar putea sa existe probleme de interpretare.
Apropo-ul tau la Saniuta nu mi se pare la locul ei am impresia ca, crezi ca stii tot si vad ca nu stii nimic.Vad ca habar nu ai ce inseamna casa particulara de asigurari de anatate .Asta nu merge de una singura.Nu se poate despartii asigurarea de sanatate netto de restul,asigurare de accidente,somaj, pensie de batrinete.Cel putin asa functioneaza asta in tarile normale.Sistemul e mult prea complicat.Oricum nu am sa stau acum sa incerc sa conving pe cineva care crede ca detine adevarul absolut.
Am crezut ca pe forumul acesta sint oameni mai spalati si mai cu creier decit cei de pe evz sau curentul dar asta e
Deci iti doresc numai bine cu adevarul absolut ,poti sa incerci sa mai jignesti cit poti ,asta a fost al 2-lea si ultimul comment la insinuarile tale
Sa ai o zi minunata
Eu decolez catre o alta tara in doua saptamani! Am decis ca mai bine sa-i duc dorul decat sa-i port de grija. Succes voua care mai ramaneti…
Succes tie! Noua, succesuri!
Niki, va tin pumnii… va tin pumnii sa veniti si voi 🙂
Merci dar mai stam, trebuie sa stinga cineva lumina, nu?
Hm, deci voi mai avea un cititor diasporez.
„Uite-asa ne ducem toti”, vorba unui prieten la o inmormantare.
O sa ramana Tosiba singurul tau cititor national:).
Daca voi avea net, da! Altfel, trimiti prin posta articolele.
Deci te duci la pușcărie sau în Coreea de nord?
Pai unul din lucrurile bune din Romania e disponibilitatea si pretul scazut al abonamentului de internet. In Germania e si scump si dureaza mult pana ti-l instaleaza. Ce sa zic, sper sa am noroc si sa fie disponibil de la inceput. Daca nu…nu, ma pun pe citit literatura, e oricum mult mai utila.
Ah, Germania, my dream land 🙂 Dintre țările în care am călătorit acolo era cel mai ieftin Internet, totuși, dar e drept că asta se întâmpla la hotel. Îți țin pumnii. Și pentru Internet și pentru viața luată de la zero.
Mersi Dollo, esti de treaba 🙂 Sa fie!
sa casti bine ochii la ofertele 1&1 in particular. si in general la perioada minima de abonament (deseori e 24 de luni)
Mersi val, dar tocmai incercam sa imi gasesc chirie si am dat deja peste tzeparii lor…ofooof, mai maaai.
@Adrian despre multe aspecte ale vietii in DE s-a tot scris in ultimii 10 ani pe ro-de punct org
Forumul nu mai e foarte activ cum era odata, dar poti citi din urma multe chestii.
@Dollo: cred/sper eu ca ne scuzi, dar ajutam un suflet sa treaca cu bine in DE 🙂
da, da, se admite, ne trimite și nouă niscai cafea bună de acolo când s-o ajunge 🙂
@Dollo: sa nu spui si tu ca vrei Amaroy de la Aldi ca-nebunesc. ce-aveti domnle cu cafeaua asta ? cea mai ieftina de pe piata. dar e adevarat ca macar nu-i cea mai proasta. eu nici n-o bagasem de seama pana de curand si deodata juma de Românie e dependenta de Amaroy
Nu știu de cafeaua asta, n-am degustat-o. Eu ziceam așa de cafea în general, în memoria/amintirea celebrei Jakobs, care era bună numai adusă din Germănica. Între timp cred că s-a stricat și la ei. Eu cumpăr numa Lavazza de 15 lei de la Carrefour, că aia simț că mai are aromă de cafea.
la postul precedent am uitat sa pun zâmbilici. sper ca nu s-a inteles ca era mânie proletara 🙂
„La stat nu se știe cât costă, că nu calculează nimeni”
Exista o explicatie economica cat se poate de clara
http://mises.ro/265/