Potolim pofte

Dacă aveți pofte, mergeți cu ele în Piața Obor. Dacă nu. nu ;)

A zi, în Piața Obor. La etajul 1 se pare că s-a deschis de curând acest raion cu cărnuri preparate în diverse feluri, tocmai bune de aruncat pe grătar. În fața tejghelei un tânăr ține în mână un fund din lemn pe care sunt feliate subțire câteva bucățele de pulpă de porc în stil… nu știu cum. Mă îmbie să gust. Iau una. Bună. Ușor afumată, condimentată. O trag pe mama să vedem care e aia, în galantar. Mă așteptam să fie un soi de mezel, dar sunt doar bucăți de carne tăvălite prin sosuri și mirodenii. Ah, deci trebuie pregătită!, constat eu dezamăgită. Ah, e 25 de lei kilu!, zice și mama. Trebuie doar aruncată pe grătar, doamnă, caută să mă înduplece tânărul.

Ne prelingem mai încolo, admirând și restul de cărnuri. Într-un recipient vedem „specialitatea bucătarului”. Fâșii de carne, ardei, ceapă, tot așa, de pus în tigaie. Întreb vânzătorul: asta e pentru tigaie din aia picantă, nu? Așa părea după mintea mea. El zice: nu, e doar cu ceapă. Nu e picant deloc.

Ah, păi dacă nu e picant nu e bun!, zice mama. Tânărul se uită lung după noi și strigă: atunci e picant, doamnă! Și râde. Râdem și noi, dar degeaba.

Ne mai învârtim pe acolo, luăm una alta, și din întâmplare ajungem înapoi. Tânărul cu eșantioanele de carne îmi taie iar calea: gustați niște pulpă de porc … nu știu cum!. Îi zic că am mai gustat, că am mai fost odată p-aci!. Ah, da, îmi amintesc, cu picantele!

Chestia e că poftele noastre au fost altele azi. Dar ar fi mers și niscai pulpă de porc nu știu cum și o tigaie nepicantă în lipsă de țel călăuzitor. Poate data viitoare. Oricum, nu pot să nu remarc că măcar pe parte de panotaj, advertisingul de Obor prinde aripi 😉

Tags: , ,

No comments yet.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.

Meșterul român: manualul sunt eu! (IV)

turnare placa

În care se face, în sfârșit, fundația casei și se vorbește despre hachițele meșterului român, despre cât de priceput e și cât se cere plătit. La final, un scurt video demonstrativ.

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.