Potolim pofte

Dacă aveți pofte, mergeți cu ele în Piața Obor. Dacă nu. nu ;)

A zi, în Piața Obor. La etajul 1 se pare că s-a deschis de curând acest raion cu cărnuri preparate în diverse feluri, tocmai bune de aruncat pe grătar. În fața tejghelei un tânăr ține în mână un fund din lemn pe care sunt feliate subțire câteva bucățele de pulpă de porc în stil… nu știu cum. Mă îmbie să gust. Iau una. Bună. Ușor afumată, condimentată. O trag pe mama să vedem care e aia, în galantar. Mă așteptam să fie un soi de mezel, dar sunt doar bucăți de carne tăvălite prin sosuri și mirodenii. Ah, deci trebuie pregătită!, constat eu dezamăgită. Ah, e 25 de lei kilu!, zice și mama. Trebuie doar aruncată pe grătar, doamnă, caută să mă înduplece tânărul.

Ne prelingem mai încolo, admirând și restul de cărnuri. Într-un recipient vedem „specialitatea bucătarului”. Fâșii de carne, ardei, ceapă, tot așa, de pus în tigaie. Întreb vânzătorul: asta e pentru tigaie din aia picantă, nu? Așa părea după mintea mea. El zice: nu, e doar cu ceapă. Nu e picant deloc.

Ah, păi dacă nu e picant nu e bun!, zice mama. Tânărul se uită lung după noi și strigă: atunci e picant, doamnă! Și râde. Râdem și noi, dar degeaba.

Ne mai învârtim pe acolo, luăm una alta, și din întâmplare ajungem înapoi. Tânărul cu eșantioanele de carne îmi taie iar calea: gustați niște pulpă de porc … nu știu cum!. Îi zic că am mai gustat, că am mai fost odată p-aci!. Ah, da, îmi amintesc, cu picantele!

Chestia e că poftele noastre au fost altele azi. Dar ar fi mers și niscai pulpă de porc nu știu cum și o tigaie nepicantă în lipsă de țel călăuzitor. Poate data viitoare. Oricum, nu pot să nu remarc că măcar pe parte de panotaj, advertisingul de Obor prinde aripi 😉

Etichete: , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ce zice FMI de finanțarea găurii negre „biserica”, de la buget?

prefericitul Daniel arata calea

Biserica Ortodoxă Română nu vrea concurență pe piața lumânărilor și a locurilor de veci, dar vrea bani de la buget pentru salarii și catedrale. Oare FMI știe?

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.