Potolim pofte

Dacă aveți pofte, mergeți cu ele în Piața Obor. Dacă nu. nu ;)

A zi, în Piața Obor. La etajul 1 se pare că s-a deschis de curând acest raion cu cărnuri preparate în diverse feluri, tocmai bune de aruncat pe grătar. În fața tejghelei un tânăr ține în mână un fund din lemn pe care sunt feliate subțire câteva bucățele de pulpă de porc în stil… nu știu cum. Mă îmbie să gust. Iau una. Bună. Ușor afumată, condimentată. O trag pe mama să vedem care e aia, în galantar. Mă așteptam să fie un soi de mezel, dar sunt doar bucăți de carne tăvălite prin sosuri și mirodenii. Ah, deci trebuie pregătită!, constat eu dezamăgită. Ah, e 25 de lei kilu!, zice și mama. Trebuie doar aruncată pe grătar, doamnă, caută să mă înduplece tânărul.

Ne prelingem mai încolo, admirând și restul de cărnuri. Într-un recipient vedem „specialitatea bucătarului”. Fâșii de carne, ardei, ceapă, tot așa, de pus în tigaie. Întreb vânzătorul: asta e pentru tigaie din aia picantă, nu? Așa părea după mintea mea. El zice: nu, e doar cu ceapă. Nu e picant deloc.

Ah, păi dacă nu e picant nu e bun!, zice mama. Tânărul se uită lung după noi și strigă: atunci e picant, doamnă! Și râde. Râdem și noi, dar degeaba.

Ne mai învârtim pe acolo, luăm una alta, și din întâmplare ajungem înapoi. Tânărul cu eșantioanele de carne îmi taie iar calea: gustați niște pulpă de porc … nu știu cum!. Îi zic că am mai gustat, că am mai fost odată p-aci!. Ah, da, îmi amintesc, cu picantele!

Chestia e că poftele noastre au fost altele azi. Dar ar fi mers și niscai pulpă de porc nu știu cum și o tigaie nepicantă în lipsă de țel călăuzitor. Poate data viitoare. Oricum, nu pot să nu remarc că măcar pe parte de panotaj, advertisingul de Obor prinde aripi 😉

Etichete: , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cum stăm cu moralitatea, noi ăștia educați în comunism

pionieri

Dacă e adevărat că predarea religiei în școli are rol de moralizare a maselor, atunci noi decrețeii, pionierii, șoimii patriei, de unde am învățat onoarea și moralitatea?

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Cum a salvat Vodafone caii din Deltă

Cai din Letea

Ca un violator care promite să ia fata de nevastă, ca să nu facă pușcărie, Vodafone promite să hrănească cu 20.000 de euro caii salvați de alții anul trecut. După ce le-a folosit imaginea fără să-i întrebe, ca să-și facă publicitate.

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.