Primul Revelion fără dorințe

Aproape tot ce mi-am dorit până acum mi s-a întâmplat, dar mi-am dat seama că nu era ce aveam nevoie. Așa că anul ăsta nu mi-am mai dorit nimic. Las viața să mă surprindă ;)

A fost așa: înainte de miezul nopții a trebuit să aprind niște lampioane. Fiind prima dată în viață când făceam asta, mi-a luat ceva mai mult decât ar fi fost normal. Până la urmă le-am dovedit, împreună cu mama și câțiva prieteni care mi-au fost alături în greaua încercare 🙂 Dar când m-am dezmeticit eu că scăpasem de ele, miezul nopții trecuse și odată cu el și ocazia unică în an să-ți pui dorințe în gând și să speri, irațional, că se vor împlini.

După aia m-am luat cu șampania, am stat toți cu capul pe spate și cu gâtul încordat așteptând să se dezvelească pictura de pe Turnul de apă, am mai făcut diverse alte chestii care se fac la un revelion și gata noaptea. Am ajuns acasă, m-am culcat, iar azi în timpul zilei m-a lovit așa o panică, știți, ca atunci când pleci în concediu și-ți dai seama că ai uitat acasă pastilele de rău de avion. Mă, dar eu nu mi-am dorit nimic la miezul nopții?

   

Apoi m-am gândit: de fapt ce mi-aș fi dorit? Și mi-am dat seama că habar n-am. Că aproape tot ce mi-am dorit până acum s-a cam întâmplat într-un fel sau altul – culmea – dar chiar așa, dorite, unele chestii s-a dovedit, când le-am avut, că nu erau chiar ce-mi trebuia, deci doream aiurea. Așa că numai bine că n-am fost pe fază de Revelionul ăsta cu lista de la miezul nopții, că se pare că trebuie să mai meditez un pic să-mi dau seama exact ce vreau să-mi doresc de aici încolo.

***

Revelionul de anul ăsta pentru mine a fost jumate job jumate plăcere. Am fost la Turnul de apă din Pantelimon, care a devenit Turn de Artă. Pentru câteva luni am făcut parte din echipa Make a Point care a lucrat la transformarea asta și aseară a fost inaugurarea primei etape din proiect – pictura de pe turn. Urmează o scară în spirală pe exteriorul turnului, și diverse evenimente artistice care vor transforma turnul de apă în turn de apă și artă.

Pozele făcute cu ocazia asta sunt opera lui Alex Molovata.

Etichete: , , ,

8 comentarii la “Primul Revelion fără dorințe” Subscribe

  1. g.cojo 01/01/2013 at 22:07 #

    La multi ani!

  2. Motanul 01/01/2013 at 23:05 #

    La Multi Ani Dollo! 🙂
    La Multi Ani tuturor!

  3. George Lacatus 02/01/2013 at 02:49 #

    pozele cu mine cand le primesc?

  4. Ioana 02/01/2013 at 15:20 #

    apropos de poze, nu primisi poza cu mine si tanarul multumindu-ti pentru reteta de cozonaci? 🙂 (pe yahoo, ca aici nu stiu sa trimit poze)

    • Dollo 02/01/2013 at 18:04 #

      Am primit, am și pus-o în postarea cu pozele de la cititori 🙂 Mulțam, i-am zis și mamei, ca să crească inima în ea.

  5. kellogs 02/01/2013 at 23:05 #

    e bine sa nu iti doresti cine stie ce, ca oricum nu se prea implinesc dorintele prin Romania. Asa macar suntem mai fericiti.

  6. coryamor 03/01/2013 at 19:44 #

    super-misto ideea cu turnul! si… niciodata nu e prea tarziu sa-ti pui dorinte 🙂 si eu am ratat momentul trecerii dintre ani si a punerii de dorinte, in plus cica trebuia sa inghit cate o stafida pentru fiecare dorinta, si in numar de 12, dar, cum nu aveam atunci chef de stafide, am ramas si fara de dorinte 🙂 hai la multi ani!

  7. Om bun 03/01/2013 at 20:22 #

    Ehehee ce atatea dorinte ? suntem in plina criza ! tre sa invatam sa ne multumim cu putin, sau mai bine sa apreciem in mod real ceea ce avem 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.