Primul Revelion fără dorințe

Aproape tot ce mi-am dorit până acum mi s-a întâmplat, dar mi-am dat seama că nu era ce aveam nevoie. Așa că anul ăsta nu mi-am mai dorit nimic. Las viața să mă surprindă ;)

A fost așa: înainte de miezul nopții a trebuit să aprind niște lampioane. Fiind prima dată în viață când făceam asta, mi-a luat ceva mai mult decât ar fi fost normal. Până la urmă le-am dovedit, împreună cu mama și câțiva prieteni care mi-au fost alături în greaua încercare 🙂 Dar când m-am dezmeticit eu că scăpasem de ele, miezul nopții trecuse și odată cu el și ocazia unică în an să-ți pui dorințe în gând și să speri, irațional, că se vor împlini.

După aia m-am luat cu șampania, am stat toți cu capul pe spate și cu gâtul încordat așteptând să se dezvelească pictura de pe Turnul de apă, am mai făcut diverse alte chestii care se fac la un revelion și gata noaptea. Am ajuns acasă, m-am culcat, iar azi în timpul zilei m-a lovit așa o panică, știți, ca atunci când pleci în concediu și-ți dai seama că ai uitat acasă pastilele de rău de avion. Mă, dar eu nu mi-am dorit nimic la miezul nopții?

   

Apoi m-am gândit: de fapt ce mi-aș fi dorit? Și mi-am dat seama că habar n-am. Că aproape tot ce mi-am dorit până acum s-a cam întâmplat într-un fel sau altul – culmea – dar chiar așa, dorite, unele chestii s-a dovedit, când le-am avut, că nu erau chiar ce-mi trebuia, deci doream aiurea. Așa că numai bine că n-am fost pe fază de Revelionul ăsta cu lista de la miezul nopții, că se pare că trebuie să mai meditez un pic să-mi dau seama exact ce vreau să-mi doresc de aici încolo.

***

Revelionul de anul ăsta pentru mine a fost jumate job jumate plăcere. Am fost la Turnul de apă din Pantelimon, care a devenit Turn de Artă. Pentru câteva luni am făcut parte din echipa Make a Point care a lucrat la transformarea asta și aseară a fost inaugurarea primei etape din proiect – pictura de pe turn. Urmează o scară în spirală pe exteriorul turnului, și diverse evenimente artistice care vor transforma turnul de apă în turn de apă și artă.

Pozele făcute cu ocazia asta sunt opera lui Alex Molovata.

Etichete: , , ,

8 comentarii la “Primul Revelion fără dorințe” Subscribe

  1. g.cojo 01/01/2013 at 22:07 #

    La multi ani!

  2. Motanul 01/01/2013 at 23:05 #

    La Multi Ani Dollo! 🙂
    La Multi Ani tuturor!

  3. George Lacatus 02/01/2013 at 02:49 #

    pozele cu mine cand le primesc?

  4. Ioana 02/01/2013 at 15:20 #

    apropos de poze, nu primisi poza cu mine si tanarul multumindu-ti pentru reteta de cozonaci? 🙂 (pe yahoo, ca aici nu stiu sa trimit poze)

    • Dollo 02/01/2013 at 18:04 #

      Am primit, am și pus-o în postarea cu pozele de la cititori 🙂 Mulțam, i-am zis și mamei, ca să crească inima în ea.

  5. kellogs 02/01/2013 at 23:05 #

    e bine sa nu iti doresti cine stie ce, ca oricum nu se prea implinesc dorintele prin Romania. Asa macar suntem mai fericiti.

  6. coryamor 03/01/2013 at 19:44 #

    super-misto ideea cu turnul! si… niciodata nu e prea tarziu sa-ti pui dorinte 🙂 si eu am ratat momentul trecerii dintre ani si a punerii de dorinte, in plus cica trebuia sa inghit cate o stafida pentru fiecare dorinta, si in numar de 12, dar, cum nu aveam atunci chef de stafide, am ramas si fara de dorinte 🙂 hai la multi ani!

  7. Om bun 03/01/2013 at 20:22 #

    Ehehee ce atatea dorinte ? suntem in plina criza ! tre sa invatam sa ne multumim cu putin, sau mai bine sa apreciem in mod real ceea ce avem 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Dacă Traian ar fi vrut să cucerească Dacia în 2013…

turnulete

… l-ar fi oprit jandarmii să urce la cetatea Sarmizegetusa Regia, pe motiv că e închisă între decembrie și februarie, și astfel geneza poporului român ar fi așteptat primăvara