Primul Revelion fără dorințe

Aproape tot ce mi-am dorit până acum mi s-a întâmplat, dar mi-am dat seama că nu era ce aveam nevoie. Așa că anul ăsta nu mi-am mai dorit nimic. Las viața să mă surprindă ;)

A fost așa: înainte de miezul nopții a trebuit să aprind niște lampioane. Fiind prima dată în viață când făceam asta, mi-a luat ceva mai mult decât ar fi fost normal. Până la urmă le-am dovedit, împreună cu mama și câțiva prieteni care mi-au fost alături în greaua încercare 🙂 Dar când m-am dezmeticit eu că scăpasem de ele, miezul nopții trecuse și odată cu el și ocazia unică în an să-ți pui dorințe în gând și să speri, irațional, că se vor împlini.

După aia m-am luat cu șampania, am stat toți cu capul pe spate și cu gâtul încordat așteptând să se dezvelească pictura de pe Turnul de apă, am mai făcut diverse alte chestii care se fac la un revelion și gata noaptea. Am ajuns acasă, m-am culcat, iar azi în timpul zilei m-a lovit așa o panică, știți, ca atunci când pleci în concediu și-ți dai seama că ai uitat acasă pastilele de rău de avion. Mă, dar eu nu mi-am dorit nimic la miezul nopții?

   

Apoi m-am gândit: de fapt ce mi-aș fi dorit? Și mi-am dat seama că habar n-am. Că aproape tot ce mi-am dorit până acum s-a cam întâmplat într-un fel sau altul – culmea – dar chiar așa, dorite, unele chestii s-a dovedit, când le-am avut, că nu erau chiar ce-mi trebuia, deci doream aiurea. Așa că numai bine că n-am fost pe fază de Revelionul ăsta cu lista de la miezul nopții, că se pare că trebuie să mai meditez un pic să-mi dau seama exact ce vreau să-mi doresc de aici încolo.

***

Revelionul de anul ăsta pentru mine a fost jumate job jumate plăcere. Am fost la Turnul de apă din Pantelimon, care a devenit Turn de Artă. Pentru câteva luni am făcut parte din echipa Make a Point care a lucrat la transformarea asta și aseară a fost inaugurarea primei etape din proiect – pictura de pe turn. Urmează o scară în spirală pe exteriorul turnului, și diverse evenimente artistice care vor transforma turnul de apă în turn de apă și artă.

Pozele făcute cu ocazia asta sunt opera lui Alex Molovata.

Tags: , , ,

8 Responses to “Primul Revelion fără dorințe” Subscribe

  1. g.cojo 01/01/2013 at 22:07 #

    La multi ani!

  2. Motanul 01/01/2013 at 23:05 #

    La Multi Ani Dollo! 🙂
    La Multi Ani tuturor!

  3. George Lacatus 02/01/2013 at 02:49 #

    pozele cu mine cand le primesc?

  4. Ioana 02/01/2013 at 15:20 #

    apropos de poze, nu primisi poza cu mine si tanarul multumindu-ti pentru reteta de cozonaci? 🙂 (pe yahoo, ca aici nu stiu sa trimit poze)

    • Dollo 02/01/2013 at 18:04 #

      Am primit, am și pus-o în postarea cu pozele de la cititori 🙂 Mulțam, i-am zis și mamei, ca să crească inima în ea.

  5. kellogs 02/01/2013 at 23:05 #

    e bine sa nu iti doresti cine stie ce, ca oricum nu se prea implinesc dorintele prin Romania. Asa macar suntem mai fericiti.

  6. coryamor 03/01/2013 at 19:44 #

    super-misto ideea cu turnul! si… niciodata nu e prea tarziu sa-ti pui dorinte 🙂 si eu am ratat momentul trecerii dintre ani si a punerii de dorinte, in plus cica trebuia sa inghit cate o stafida pentru fiecare dorinta, si in numar de 12, dar, cum nu aveam atunci chef de stafide, am ramas si fara de dorinte 🙂 hai la multi ani!

  7. Om bun 03/01/2013 at 20:22 #

    Ehehee ce atatea dorinte ? suntem in plina criza ! tre sa invatam sa ne multumim cu putin, sau mai bine sa apreciem in mod real ceea ce avem 🙂

Leave a Reply

Oldies but goldies

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.