Primul Revelion fără dorințe

Aproape tot ce mi-am dorit până acum mi s-a întâmplat, dar mi-am dat seama că nu era ce aveam nevoie. Așa că anul ăsta nu mi-am mai dorit nimic. Las viața să mă surprindă ;)

A fost așa: înainte de miezul nopții a trebuit să aprind niște lampioane. Fiind prima dată în viață când făceam asta, mi-a luat ceva mai mult decât ar fi fost normal. Până la urmă le-am dovedit, împreună cu mama și câțiva prieteni care mi-au fost alături în greaua încercare 🙂 Dar când m-am dezmeticit eu că scăpasem de ele, miezul nopții trecuse și odată cu el și ocazia unică în an să-ți pui dorințe în gând și să speri, irațional, că se vor împlini.

După aia m-am luat cu șampania, am stat toți cu capul pe spate și cu gâtul încordat așteptând să se dezvelească pictura de pe Turnul de apă, am mai făcut diverse alte chestii care se fac la un revelion și gata noaptea. Am ajuns acasă, m-am culcat, iar azi în timpul zilei m-a lovit așa o panică, știți, ca atunci când pleci în concediu și-ți dai seama că ai uitat acasă pastilele de rău de avion. Mă, dar eu nu mi-am dorit nimic la miezul nopții?

   

Apoi m-am gândit: de fapt ce mi-aș fi dorit? Și mi-am dat seama că habar n-am. Că aproape tot ce mi-am dorit până acum s-a cam întâmplat într-un fel sau altul – culmea – dar chiar așa, dorite, unele chestii s-a dovedit, când le-am avut, că nu erau chiar ce-mi trebuia, deci doream aiurea. Așa că numai bine că n-am fost pe fază de Revelionul ăsta cu lista de la miezul nopții, că se pare că trebuie să mai meditez un pic să-mi dau seama exact ce vreau să-mi doresc de aici încolo.

***

Revelionul de anul ăsta pentru mine a fost jumate job jumate plăcere. Am fost la Turnul de apă din Pantelimon, care a devenit Turn de Artă. Pentru câteva luni am făcut parte din echipa Make a Point care a lucrat la transformarea asta și aseară a fost inaugurarea primei etape din proiect – pictura de pe turn. Urmează o scară în spirală pe exteriorul turnului, și diverse evenimente artistice care vor transforma turnul de apă în turn de apă și artă.

Pozele făcute cu ocazia asta sunt opera lui Alex Molovata.

Etichete: , , ,

8 comentarii la “Primul Revelion fără dorințe” Subscribe

  1. g.cojo 01/01/2013 at 22:07 #

    La multi ani!

  2. Motanul 01/01/2013 at 23:05 #

    La Multi Ani Dollo! 🙂
    La Multi Ani tuturor!

  3. George Lacatus 02/01/2013 at 02:49 #

    pozele cu mine cand le primesc?

  4. Ioana 02/01/2013 at 15:20 #

    apropos de poze, nu primisi poza cu mine si tanarul multumindu-ti pentru reteta de cozonaci? 🙂 (pe yahoo, ca aici nu stiu sa trimit poze)

    • Dollo 02/01/2013 at 18:04 #

      Am primit, am și pus-o în postarea cu pozele de la cititori 🙂 Mulțam, i-am zis și mamei, ca să crească inima în ea.

  5. kellogs 02/01/2013 at 23:05 #

    e bine sa nu iti doresti cine stie ce, ca oricum nu se prea implinesc dorintele prin Romania. Asa macar suntem mai fericiti.

  6. coryamor 03/01/2013 at 19:44 #

    super-misto ideea cu turnul! si… niciodata nu e prea tarziu sa-ti pui dorinte 🙂 si eu am ratat momentul trecerii dintre ani si a punerii de dorinte, in plus cica trebuia sa inghit cate o stafida pentru fiecare dorinta, si in numar de 12, dar, cum nu aveam atunci chef de stafide, am ramas si fara de dorinte 🙂 hai la multi ani!

  7. Om bun 03/01/2013 at 20:22 #

    Ehehee ce atatea dorinte ? suntem in plina criza ! tre sa invatam sa ne multumim cu putin, sau mai bine sa apreciem in mod real ceea ce avem 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…