Trăim în România și facem eforturi

Ne mișcăm încet, tiptil și trăim sub medie. „Life's a bitch and then you die”.

A zi a fost ziua încetinelii. Dimineață am văzut într-o parcare mașina asta de „transport încet-tiptil”. M-am amuzat. Apoi am citit declarația premierului care spunea, despre greva CFR că „Trebuie să știe toți că trăim în România și că facem eforturi foarte mari pentru a plăti salariile”. Răspunsul CFR va fi probabil un viitor slogan comercial: „Trăim în România, nu vă așteptați să ajungem la timp în gări”.

Când am ajuns acasă, în fața blocului un taximetrist de la Cobălcescu îl ajuta pe un bătrân care-i fusese pasager să coboare din mașină. Bătrânul se simțea jenat că durează atât de mult coborârea și se scuza. Șoferul îi dădea asigurări, împăciuitor, că „stai liniștit tataie, că toți dăm colțul mai devreme sau mai târziu. Ia-o încet că nu dau turcii!”.

Deci, pe sub medie, cum ne vrea premierul, suntem bine. Important e să înțelegem că trăim în România și se fac eforturi. Să rămânem acolo. Trebuie să fim realiști. Cum spune și firma asta din poză, pe site-ul ei: „Căutăm să fim altfel decât ceilalți. Nu suntem dintre cei care spun că fac transport ieftin sau transport rapid. Noi facem transport marfă la prețuri care mulțumește pe toată lumea și în timp util. De obicei, cine nu este multumit de preturile  noastre de transport nu lucreaza cu noi :)”.

Un pic agramați, un pic înceți, dar în fond niște oameni de bine și cu simțul umorului. În final toți vom da colțul.

Tags: , , ,

6 Responses to “Trăim în România și facem eforturi” Subscribe

  1. martzipan 16/01/2013 at 15:52 #

    u’ve made my day! super misto post! 🙂 sa ne mai scrii din astea, dollo!

  2. Niki 16/01/2013 at 16:17 #

    Vineri, Romania, in tren, venind de la Azuga la Bucuresti, ma trezesc strigand la Campina: „la fix, niciun minut intarziere!”. Raspuns din vogon: „suntem in Elvetia sau Japonia?”

  3. bogdan c. 16/01/2013 at 16:21 #

    Transportul incet si tiptil are si el logica lui: sa zicem ca te muti in alta casa si ai de transportat mobila, aparatura scumpa si niste vaze. Ce te faci daca aia cu transportul rapid iti strica mobila? Sau nu mai porneste frigiderul? Sau ti s-au spart vazele?

    La soselele din Bucuresti, totul e posibil.

    • Dollo 16/01/2013 at 16:25 #

      Încet și tiptil nu include, totuși, și „cu grijă” 😉

      • Xanaxdoo 16/01/2013 at 16:43 #

        Cu ‘incet’ ma lamurisem si eu care ii e motivatia, dar am ramas in dubii legat de cine sint clientii care au nevoie de transport ‘tiptil’. Poate cine iti sparge casa cind esti in concediu si are nevoie ca firma de transport sa lucreze noaptea, ‘la adapostul intunericului’?

  4. Scutaru 16/01/2013 at 23:46 #

    Superb post. :)))))

    Râd în etape, să nu pierd nimic. Chestia cu datul colțului, cum să spun, mă omoara… =))

Leave a Reply

Oldies but goldies

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Porto, râul Douro și un pod făcut de Eiffel

Vizitat Lisabona, Porto, Estoril, Sintra, Coimbra, Fatima, Obidos&co; lăfăit pe plajele din Algarve, mâncat fructe de mare sau ce vă poftește apetitul, băut vin verde, ascultat Fado live, simtit bine pe bani putini

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.