Trăim în România și facem eforturi

Ne mișcăm încet, tiptil și trăim sub medie. „Life's a bitch and then you die”.

A zi a fost ziua încetinelii. Dimineață am văzut într-o parcare mașina asta de „transport încet-tiptil”. M-am amuzat. Apoi am citit declarația premierului care spunea, despre greva CFR că „Trebuie să știe toți că trăim în România și că facem eforturi foarte mari pentru a plăti salariile”. Răspunsul CFR va fi probabil un viitor slogan comercial: „Trăim în România, nu vă așteptați să ajungem la timp în gări”.

Când am ajuns acasă, în fața blocului un taximetrist de la Cobălcescu îl ajuta pe un bătrân care-i fusese pasager să coboare din mașină. Bătrânul se simțea jenat că durează atât de mult coborârea și se scuza. Șoferul îi dădea asigurări, împăciuitor, că „stai liniștit tataie, că toți dăm colțul mai devreme sau mai târziu. Ia-o încet că nu dau turcii!”.

Deci, pe sub medie, cum ne vrea premierul, suntem bine. Important e să înțelegem că trăim în România și se fac eforturi. Să rămânem acolo. Trebuie să fim realiști. Cum spune și firma asta din poză, pe site-ul ei: „Căutăm să fim altfel decât ceilalți. Nu suntem dintre cei care spun că fac transport ieftin sau transport rapid. Noi facem transport marfă la prețuri care mulțumește pe toată lumea și în timp util. De obicei, cine nu este multumit de preturile  noastre de transport nu lucreaza cu noi :)”.

Un pic agramați, un pic înceți, dar în fond niște oameni de bine și cu simțul umorului. În final toți vom da colțul.

Tags: , , ,

6 Responses to “Trăim în România și facem eforturi” Subscribe

  1. martzipan 16/01/2013 at 15:52 #

    u’ve made my day! super misto post! 🙂 sa ne mai scrii din astea, dollo!

  2. Niki 16/01/2013 at 16:17 #

    Vineri, Romania, in tren, venind de la Azuga la Bucuresti, ma trezesc strigand la Campina: „la fix, niciun minut intarziere!”. Raspuns din vogon: „suntem in Elvetia sau Japonia?”

  3. bogdan c. 16/01/2013 at 16:21 #

    Transportul incet si tiptil are si el logica lui: sa zicem ca te muti in alta casa si ai de transportat mobila, aparatura scumpa si niste vaze. Ce te faci daca aia cu transportul rapid iti strica mobila? Sau nu mai porneste frigiderul? Sau ti s-au spart vazele?

    La soselele din Bucuresti, totul e posibil.

    • Dollo 16/01/2013 at 16:25 #

      Încet și tiptil nu include, totuși, și „cu grijă” 😉

      • Xanaxdoo 16/01/2013 at 16:43 #

        Cu ‘incet’ ma lamurisem si eu care ii e motivatia, dar am ramas in dubii legat de cine sint clientii care au nevoie de transport ‘tiptil’. Poate cine iti sparge casa cind esti in concediu si are nevoie ca firma de transport sa lucreze noaptea, ‘la adapostul intunericului’?

  4. Scutaru 16/01/2013 at 23:46 #

    Superb post. :)))))

    Râd în etape, să nu pierd nimic. Chestia cu datul colțului, cum să spun, mă omoara… =))

Leave a Reply

Oldies but goldies

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.