Trăim în România și facem eforturi

Ne mișcăm încet, tiptil și trăim sub medie. „Life's a bitch and then you die”.

A zi a fost ziua încetinelii. Dimineață am văzut într-o parcare mașina asta de „transport încet-tiptil”. M-am amuzat. Apoi am citit declarația premierului care spunea, despre greva CFR că „Trebuie să știe toți că trăim în România și că facem eforturi foarte mari pentru a plăti salariile”. Răspunsul CFR va fi probabil un viitor slogan comercial: „Trăim în România, nu vă așteptați să ajungem la timp în gări”.

Când am ajuns acasă, în fața blocului un taximetrist de la Cobălcescu îl ajuta pe un bătrân care-i fusese pasager să coboare din mașină. Bătrânul se simțea jenat că durează atât de mult coborârea și se scuza. Șoferul îi dădea asigurări, împăciuitor, că „stai liniștit tataie, că toți dăm colțul mai devreme sau mai târziu. Ia-o încet că nu dau turcii!”.

Deci, pe sub medie, cum ne vrea premierul, suntem bine. Important e să înțelegem că trăim în România și se fac eforturi. Să rămânem acolo. Trebuie să fim realiști. Cum spune și firma asta din poză, pe site-ul ei: „Căutăm să fim altfel decât ceilalți. Nu suntem dintre cei care spun că fac transport ieftin sau transport rapid. Noi facem transport marfă la prețuri care mulțumește pe toată lumea și în timp util. De obicei, cine nu este multumit de preturile  noastre de transport nu lucreaza cu noi :)”.

Un pic agramați, un pic înceți, dar în fond niște oameni de bine și cu simțul umorului. În final toți vom da colțul.

Etichete: , , ,

6 comentarii la “Trăim în România și facem eforturi” Subscribe

  1. martzipan 16/01/2013 at 15:52 #

    u’ve made my day! super misto post! 🙂 sa ne mai scrii din astea, dollo!

  2. Niki 16/01/2013 at 16:17 #

    Vineri, Romania, in tren, venind de la Azuga la Bucuresti, ma trezesc strigand la Campina: „la fix, niciun minut intarziere!”. Raspuns din vogon: „suntem in Elvetia sau Japonia?”

  3. bogdan c. 16/01/2013 at 16:21 #

    Transportul incet si tiptil are si el logica lui: sa zicem ca te muti in alta casa si ai de transportat mobila, aparatura scumpa si niste vaze. Ce te faci daca aia cu transportul rapid iti strica mobila? Sau nu mai porneste frigiderul? Sau ti s-au spart vazele?

    La soselele din Bucuresti, totul e posibil.

    • Dollo 16/01/2013 at 16:25 #

      Încet și tiptil nu include, totuși, și „cu grijă” 😉

      • Xanaxdoo 16/01/2013 at 16:43 #

        Cu ‘incet’ ma lamurisem si eu care ii e motivatia, dar am ramas in dubii legat de cine sint clientii care au nevoie de transport ‘tiptil’. Poate cine iti sparge casa cind esti in concediu si are nevoie ca firma de transport sa lucreze noaptea, ‘la adapostul intunericului’?

  4. Scutaru 16/01/2013 at 23:46 #

    Superb post. :)))))

    Râd în etape, să nu pierd nimic. Chestia cu datul colțului, cum să spun, mă omoara… =))

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.