Trăim în România și facem eforturi

Ne mișcăm încet, tiptil și trăim sub medie. „Life's a bitch and then you die”.

A zi a fost ziua încetinelii. Dimineață am văzut într-o parcare mașina asta de „transport încet-tiptil”. M-am amuzat. Apoi am citit declarația premierului care spunea, despre greva CFR că „Trebuie să știe toți că trăim în România și că facem eforturi foarte mari pentru a plăti salariile”. Răspunsul CFR va fi probabil un viitor slogan comercial: „Trăim în România, nu vă așteptați să ajungem la timp în gări”.

Când am ajuns acasă, în fața blocului un taximetrist de la Cobălcescu îl ajuta pe un bătrân care-i fusese pasager să coboare din mașină. Bătrânul se simțea jenat că durează atât de mult coborârea și se scuza. Șoferul îi dădea asigurări, împăciuitor, că „stai liniștit tataie, că toți dăm colțul mai devreme sau mai târziu. Ia-o încet că nu dau turcii!”.

Deci, pe sub medie, cum ne vrea premierul, suntem bine. Important e să înțelegem că trăim în România și se fac eforturi. Să rămânem acolo. Trebuie să fim realiști. Cum spune și firma asta din poză, pe site-ul ei: „Căutăm să fim altfel decât ceilalți. Nu suntem dintre cei care spun că fac transport ieftin sau transport rapid. Noi facem transport marfă la prețuri care mulțumește pe toată lumea și în timp util. De obicei, cine nu este multumit de preturile  noastre de transport nu lucreaza cu noi :)”.

Un pic agramați, un pic înceți, dar în fond niște oameni de bine și cu simțul umorului. În final toți vom da colțul.

Etichete: , , ,

6 comentarii la “Trăim în România și facem eforturi” Subscribe

  1. martzipan 16/01/2013 at 15:52 #

    u’ve made my day! super misto post! 🙂 sa ne mai scrii din astea, dollo!

  2. Niki 16/01/2013 at 16:17 #

    Vineri, Romania, in tren, venind de la Azuga la Bucuresti, ma trezesc strigand la Campina: „la fix, niciun minut intarziere!”. Raspuns din vogon: „suntem in Elvetia sau Japonia?”

  3. bogdan c. 16/01/2013 at 16:21 #

    Transportul incet si tiptil are si el logica lui: sa zicem ca te muti in alta casa si ai de transportat mobila, aparatura scumpa si niste vaze. Ce te faci daca aia cu transportul rapid iti strica mobila? Sau nu mai porneste frigiderul? Sau ti s-au spart vazele?

    La soselele din Bucuresti, totul e posibil.

    • Dollo 16/01/2013 at 16:25 #

      Încet și tiptil nu include, totuși, și „cu grijă” 😉

      • Xanaxdoo 16/01/2013 at 16:43 #

        Cu ‘incet’ ma lamurisem si eu care ii e motivatia, dar am ramas in dubii legat de cine sint clientii care au nevoie de transport ‘tiptil’. Poate cine iti sparge casa cind esti in concediu si are nevoie ca firma de transport sa lucreze noaptea, ‘la adapostul intunericului’?

  4. Scutaru 16/01/2013 at 23:46 #

    Superb post. :)))))

    Râd în etape, să nu pierd nimic. Chestia cu datul colțului, cum să spun, mă omoara… =))

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

proteste-turcia

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?