Trăim în România și facem eforturi

Ne mișcăm încet, tiptil și trăim sub medie. „Life's a bitch and then you die”.

A zi a fost ziua încetinelii. Dimineață am văzut într-o parcare mașina asta de „transport încet-tiptil”. M-am amuzat. Apoi am citit declarația premierului care spunea, despre greva CFR că „Trebuie să știe toți că trăim în România și că facem eforturi foarte mari pentru a plăti salariile”. Răspunsul CFR va fi probabil un viitor slogan comercial: „Trăim în România, nu vă așteptați să ajungem la timp în gări”.

Când am ajuns acasă, în fața blocului un taximetrist de la Cobălcescu îl ajuta pe un bătrân care-i fusese pasager să coboare din mașină. Bătrânul se simțea jenat că durează atât de mult coborârea și se scuza. Șoferul îi dădea asigurări, împăciuitor, că „stai liniștit tataie, că toți dăm colțul mai devreme sau mai târziu. Ia-o încet că nu dau turcii!”.

Deci, pe sub medie, cum ne vrea premierul, suntem bine. Important e să înțelegem că trăim în România și se fac eforturi. Să rămânem acolo. Trebuie să fim realiști. Cum spune și firma asta din poză, pe site-ul ei: „Căutăm să fim altfel decât ceilalți. Nu suntem dintre cei care spun că fac transport ieftin sau transport rapid. Noi facem transport marfă la prețuri care mulțumește pe toată lumea și în timp util. De obicei, cine nu este multumit de preturile  noastre de transport nu lucreaza cu noi :)”.

Un pic agramați, un pic înceți, dar în fond niște oameni de bine și cu simțul umorului. În final toți vom da colțul.

Etichete: , , ,

6 comentarii la “Trăim în România și facem eforturi” Subscribe

  1. martzipan 16/01/2013 at 15:52 #

    u’ve made my day! super misto post! 🙂 sa ne mai scrii din astea, dollo!

  2. Niki 16/01/2013 at 16:17 #

    Vineri, Romania, in tren, venind de la Azuga la Bucuresti, ma trezesc strigand la Campina: „la fix, niciun minut intarziere!”. Raspuns din vogon: „suntem in Elvetia sau Japonia?”

  3. bogdan c. 16/01/2013 at 16:21 #

    Transportul incet si tiptil are si el logica lui: sa zicem ca te muti in alta casa si ai de transportat mobila, aparatura scumpa si niste vaze. Ce te faci daca aia cu transportul rapid iti strica mobila? Sau nu mai porneste frigiderul? Sau ti s-au spart vazele?

    La soselele din Bucuresti, totul e posibil.

    • Dollo 16/01/2013 at 16:25 #

      Încet și tiptil nu include, totuși, și „cu grijă” 😉

      • Xanaxdoo 16/01/2013 at 16:43 #

        Cu ‘incet’ ma lamurisem si eu care ii e motivatia, dar am ramas in dubii legat de cine sint clientii care au nevoie de transport ‘tiptil’. Poate cine iti sparge casa cind esti in concediu si are nevoie ca firma de transport sa lucreze noaptea, ‘la adapostul intunericului’?

  4. Scutaru 16/01/2013 at 23:46 #

    Superb post. :)))))

    Râd în etape, să nu pierd nimic. Chestia cu datul colțului, cum să spun, mă omoara… =))

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.