Saleuri-sărățele și o ghicitoare (de la mama)

Mare concurs mare: vă ofer rețeta de saleuri a familiei și vă invit să ghiciți ce a pus mama în guguloaiele din ultima poză. Premiul e la alegerea câștigătorului :) Ocazie unică în viață!

Mama face sărățele de când o știu eu. Pentru că nouă întotdeauna ne-au plăcut mai mult deserturile sărate decât alea dulci. Zilele trecute și-a amintit că a mâncat unele mai bune, la o nuntă în familie, și a sunat-o pe verișoara care se lăudase atunci cu ele.

– Auzi, dragă, ia spune-mi și mie cum faci tu saleurile?, o întreabă mama, doctă.

– Dar eu nu știu să fac saleuri, n-am făcut niciodată!, îi zice aia, surprinsă

– Păi cum, că am mâncat eu la nuntă…

– Aaa, păi alea sunt sărățele!, recunoaște ușurată verișoara.

Acum să ne-am lămurit etimologic, să vă zic și că în timp ce scriu aceste rânduri am în stânga o căpiță de saleuri, iar în dreapta un pahar cu bere. Iar într-un saleu-sărățel din ăsta s-au îmbinat armonios rețeta tradițională a mamei și inputurile verișoarei. Iată cum s-a întâmplat:

Ingrediente

1/2 kg de brânză telemea

200 gr brânză dulce

3 ouă

1 pachet de margarină+ 2 linguri de untură (vă puteți lipsi de untură dacă nu aveți, dar mama zice că le dă frăgezime)

100 ml de borș

3-4 linguri cu smântână + 1 borcănel cu iaurt de 200 gr

chimen după gust (mie îmi place mult chimenul, așa că a pus vreo 50 de grame)

drojdie cât o nucă (un pachețel 25 gr pentru riguroși)

făină cât cuprinde (ca să nu avem vorbe, mama a zis că a pus cam 1 kg de făină, dar trebuie să vă învățați cu acest „cât curpinde” că altfel nu iese coca)

Ostilitățile

Începeți să le amestecați pe toate, într-un lighean încăpător. Brânza, margarina, două ouă, untura, smântâna, drojdia dizolvată în borș, și pe măsură ce se omogenizează ingredientele începeți să adăugați și făină. La prima frământare compoziția înghite deja destul de multă făină, aproape un kg.

Pontul 1 – mama pune și semințele de chimen în cocă, pentru că astfel se dispersează uniform în sărățele. Unii presară deasupra chimen, odată cu sarea, dar nu e același lucru.

După ce ați obținut o cocă din toate ingredientele de mai sus o puneți la frigider până a doua zi.

Pontul 2– Secretul frăgezimii saleurilor este acela că prepararea lor trebuie începută cu o zi înainte de coacere. E bine să stea la frigider peste noapte coca, iar la fiecare 2-3 ore să fie scoasă afară și frământată, iar asta trebuie să se întâmple de cel puțin două ori.

Mama s-a apucat de exemplu să facă coca pe la prânz, a pus-o la frigider, a mai frământat-o de două ori până seara, iar a doua zi dimineața le-a copt. La fiecare frământat a mai adăugat făină, la ochi.

În timp ce întindeți foaie după foaie e bine să țineți restul de cocă la frigider, pentru că altfel se va înmuia afară. Foaia odată întinsă trebuie tăiată fâșii de lățimea unui deget, iar fâșiile trebuie așezate în tavă pe o hârtie de copt. Mama a preferat hârtia ca să nu ungă și să spele tăvile de fiecare dată, pentru că la cantitatea asta aveți câteva tăvi de copt.

Odată așezate frumos în tavă, ca soldățeii, sărățelele trebuie unse mai întâi cu celălalt ou rămas (bătut, da?), iar deasupra presărați sare de mare (din aia cu cristale mari) și cașcaval ras. Chestia cu sarea presărată e tot a la mama, pentru că ea a constatat că brânza asta pe care a folosit-o nu a fost suficient de sărată. Dar nu prea aveți cum să vă dați seama cât de sărate vă ies sărățelele până nu scoateți prima tavă din cuptor.

Și pentru că tot am rostit cuvântul, da, fiecare tavă se bagă la cuptor timp de 25-30 de minute la foc tare – 200-220 de grade. Problema cu cuptorul mamei e că el nu coace bine deasupra, de asta ele sunt cam palide când sunt scoase din cuptor, dar sunt făcute, pentru că pe fund sunt rumenite. Unii le preferă mai arse. Deci vedeți și voi cât le lăsați în cuptor. După gust 😉

Hai noroc și poftă bună!

Ghicitoare culinară

Și acum marea ghicitoare. Vă invit să ghiciți ce sunt chestiile astea din poză, și ce conțin ele. Vă spun doar că pot fi atât desert, cât și aperitiv, că nu sunt nici dulci, nici sărate, dar au un gust minunat, ca de trufă 😉 Deși nu costă atât de mult.

Cine ghicește are dreptul să-mi ceară ceva, ce dorește, în niște limite, desigur 😛 Nu știu ce premiu să ofer pentru că am mai avut două-trei concursuri până acum și n-am avut noroc să beau o bere cu câștigătorii, din varii motive. Așa că aș zice și acum că îi ofer o bere ghicitorului, dar poate e abstinent/ă, așa că las la latitudinea câștigătorului să ceară ce premiu vrea. Am de exemplu o ditamai biblioteca, pot să ofer cado din ea orice 🙂

Așadar, vă băgați? Ce credeți voi că e în poză?

 

Etichete: , , , ,

33 comentarii la “Saleuri-sărățele și o ghicitoare (de la mama)” Subscribe

  1. Vio Constant 04/02/2013 at 19:19 #

    Am facut si eu o reteta asemanatoare de prune uscate si curmale, dar cu umplutura de branzica de vaci, fistic macinat, miere si 2 lg cognac.
    Insa in poza prunele par sa fie umplute cu somon/peste afumat sau bacon, pe langa morcov si nuca, legate cu putina maioneza. Si pentru cine nu a gustat, aceste umpluturi se preteaza foarte bine si cu smochine.

    • Dollo 04/02/2013 at 20:45 #

      Dap, maioneza cu o leacă de usturoi era ce lipsea ca să le lege. Dar fără carne de vreun fel. Numai morcov, nucă, maioneză, usturoi

  2. Om bun 05/02/2013 at 17:40 #

    Bravo Vio. Sa ne spui si noua cum te-ai bucurat si de premiul oferit 🙂

    • Dollo 06/02/2013 at 09:57 #

      Păi nu prea a câștigat nimeni după ochiul meu, Vio a plusat și cu somoane, ceea ce nu există în compoziție, dar dacă are drum prin România putem negocia:) Din câte văd după IP nu prea e de pe meleagurile noastre. Nu Vio?

      • Vio Constant 08/02/2013 at 14:07 #

        Castigul consta in obtinerea retetei 🙂 … din moment ce suntem mai multi cei care ne-am dat cu presupusul nu avea cum sa fie un castigator. Cred ca IP-ul ala arata ceva gresit, sunt la o aruncatura de Bucuresti (oleaca mai spre Calarasi), desi pana acum trei ani jumate ingrosam randurile la tramvaie si metrou in drum spre jobul din Aviatiei … ce vremuri, brrr… mai aveam putin si o luam razna si eu si sotul.

        • Dollo 08/02/2013 at 16:03 #

          Păi atunci poate bem un suc de prune cândva, dacă ești așa aproape 🙂 Când ai drum prin frumoasa Capitală să dai un semn.

Leave a Reply to Dollo

Oldies but goldies

Raiul există și e în patrimoniul UNESCO

plitivice19

… sub numele de Parcul natural Plitvice, din Croația

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.