Mama a găsit rețeta asta într-o revistă veche de anul trecut, editată în preajma Paștelui. Probabil ăia făcuseră rulada cu spanac proaspăt, dar ea avea la congelator o pungă cu spanac de astă vară, așa că a fost un pic dezamăgită că nu i-a ieșit chiar ca în poza din revistă, unde spanacul era de un verde mai viu decât al ei.
Cu excepția verdelui, rulada a ieșit cam ca în poză, doar că gustul n-a fost ceva prea bun. Cam multă brânză și un pic cam amară, ceea ce a făcut ca per total rezultatul să fie unul destul de greu de digerat. Mama a zis că data viitoare ori pune mai puțină brânză, ori nu mai face.
Vă prezint azi, așadar, o rețetă din categoria „e bun dar să nu mai faci”. Când pozam rezultatul, pentru blog, mama mă întreabă: dar crezi că oamenii care te citesc pe tine nu or fi văzut și ei rețeta asta în revistă? Și dacă ați văzut-o, sunt sigură că sunteți curioși cum a făcut-o mama. Nu de altceva, dar să nu repetați și voi greșelile 😉 Așa că, iată:
– 450 gr de spanac spălat, stors și tocat;
– 1 ou;
– 200 gr cașcaval;
– somon fume – cât aveți;
– 200 gr cremă de brânză;
Mama nu a avut cremă de brânză Philadelphia sau mai știu eu ce altă marcă de supermarket, așa că a improvizat niște cremă făcută în casă, cu brânză de vaci, un pic de telemea, margarină, și le-a frecat până s-au cremoșit. Crema asta mai home made așa cred eu că a dat gustul amărui.
Apoi, a întins pe o tavă, pe hârtie de copt, spanacul amestecat cu oul și cu sare și piper, într-un strat uniform. Deasupra a presărat cașcaval ras, într-un strat subțire. A băgat tava la cuptor, la foc iute, timp de câteva minute, până când cașcavalul s-a topit. Nu mai mult, ca să nu se rumenească. După ce a scos tava și a lăsat un pic să se răcească rezultatul, s-a apucat și a întins deasupra feliile de somon fume, apoi brânza cremă făcută în casă și la final a rulat totul într-o folie de plastic alimentară.
Rulada obținută astfel a înfășurat-o și într-o folie din aluminiu și a băgat-o la frigider. Abia a doua zi, întărită, a fost bună de tăiat felii și de așezat pe farfurie. Cum vă spuneam, cam greu de mâncat mai mult de o felie, dar poate dacă îi puneți mai puțină brânză merge să o faceți la o petrecere, unde să le serviți oaspeților câte o felie și să scăpați de ea mai repede în felul ăsta, că eu am tras destul de bucata pe care m-a obligat mama s-o iau acasă 😀
Eu sunt mai conventionala din fire. Pentru somonul afumat nu-ti trebuie decat un covrig gros proaspat (sau o chifla asijderea), o crema de branza buna (sau crème fraîche) si MUUUULT piper. Vreo doua zile nu mai mananci nimic, dar merita 🙂 Iar spanacul e pacat sa-l gatesti, crud e absolut minunat, nu te mai opresti din rontzait.
Dap, și un pic de lămâie stoarsă deasupra. Sunt de acord cu tine. Iar frunzele de „baby” spanac sunt delicioase în salată.
margarina? somon cu telemea? yuck. asteptam si o reteta de blinii cu caviar si smantana: „n-am avut blinii, da’ am inmuiat niste franzela veche in lapte si am bagat-o 1 minut la microunde. in loc de smantana am zis ca merge si sana. auzisem ca sunt bune alaturi si caperele, n-aveam, da’ am turnat un strop de otzet peste niste mazare si m-am gandit ca tot aia e.”
Ehe, habar n-ai tu, masterșefule, câte rețete a făcut mama după ochi, privind la TV5 ani de zile fără să știe franceză. Și le brodea, parol! Dar în principiu ai dreptate.
Nu toate substitutele sunt catastrofale 🙂 In loc de capere, muguri de condurasi sau coltunasi, depinde sub ce denumire populara ii stiti – at any rate, nasturtium – murati in otet. Caperele saracului, deh 🙂 Anul asta o sa fac un borcanel, ca e plina gradina. http://www.gardenbetty.com/2013/01/poor-mans-capers-pickled-nasturtium-pods/
Daaa, baby spinach rulz. Il gasesti in supermarketuri sub denumirea tembela de „baby spanac” 😀
ce plin de bunătăți e blogul fetei ăsteia „murdare” 🙂
Ma rog, nu mugurii, ci capsulele alea de condurasi. E mai clar in poze 🙂