Un spanac nu vine niciodată singur

Ci se însoțește cu somon și cremă de brânză și se servește ca aperitiv. Dacă vă ține ficatul. O rețetă de-a mamei din categoria „e bună, dar să nu mai faci”.

Mama a găsit rețeta asta într-o revistă veche de anul trecut, editată în preajma Paștelui. Probabil ăia făcuseră rulada cu spanac proaspăt, dar ea avea la congelator o pungă cu spanac de astă vară, așa că a fost un pic dezamăgită că nu i-a ieșit chiar ca în poza din revistă, unde spanacul era de un verde mai viu decât al ei.

Cu excepția verdelui, rulada a ieșit cam ca în poză, doar că gustul n-a fost ceva prea bun. Cam multă brânză și un pic cam amară, ceea ce a făcut ca per total rezultatul să fie unul destul de greu de digerat. Mama a zis că data viitoare ori pune mai puțină brânză, ori nu mai face.

Vă prezint azi, așadar, o rețetă din categoria „e bun dar să nu mai faci”. Când pozam rezultatul, pentru blog, mama mă întreabă: dar crezi că oamenii care te citesc pe tine nu or fi văzut și ei rețeta asta în revistă? Și dacă ați văzut-o, sunt sigură că sunteți curioși cum a făcut-o mama. Nu de altceva, dar să nu repetați și voi greșelile 😉 Așa că, iată:

– 450 gr de spanac spălat, stors și tocat;

– 1 ou;

– 200 gr cașcaval;

– somon fume – cât aveți;

– 200 gr cremă de brânză;

Mama nu a avut cremă de brânză Philadelphia sau mai știu eu ce altă marcă de supermarket, așa că a improvizat niște cremă făcută în casă, cu brânză de vaci, un pic de telemea, margarină, și le-a frecat până s-au cremoșit. Crema asta mai home made așa cred eu că a dat gustul amărui.

   

Apoi, a întins pe o tavă, pe hârtie de copt, spanacul amestecat cu oul și cu sare și piper, într-un strat uniform. Deasupra a presărat cașcaval ras, într-un strat subțire. A băgat tava la cuptor, la foc iute, timp de câteva minute, până când cașcavalul s-a topit. Nu mai mult, ca să nu se rumenească. După ce a scos tava și a lăsat un pic să se răcească rezultatul, s-a apucat și a întins deasupra feliile de somon fume, apoi brânza cremă făcută în casă și la final a rulat totul într-o folie de plastic alimentară.

Rulada obținută astfel a înfășurat-o și într-o folie din aluminiu și a băgat-o la frigider. Abia a doua zi, întărită, a fost bună de tăiat felii și de așezat pe farfurie. Cum vă spuneam, cam greu de mâncat mai mult de o felie, dar poate dacă îi puneți mai puțină brânză merge să o faceți la o petrecere, unde să le serviți oaspeților câte o felie și să scăpați de ea mai repede în felul ăsta, că eu am tras destul de bucata pe care m-a obligat mama s-o iau acasă 😀

Etichete: , , , ,

7 comentarii la “Un spanac nu vine niciodată singur” Subscribe

  1. ioana 17/02/2013 at 14:05 #

    Eu sunt mai conventionala din fire. Pentru somonul afumat nu-ti trebuie decat un covrig gros proaspat (sau o chifla asijderea), o crema de branza buna (sau crème fraîche) si MUUUULT piper. Vreo doua zile nu mai mananci nimic, dar merita 🙂 Iar spanacul e pacat sa-l gatesti, crud e absolut minunat, nu te mai opresti din rontzait.

    • Dollo 17/02/2013 at 19:47 #

      Dap, și un pic de lămâie stoarsă deasupra. Sunt de acord cu tine. Iar frunzele de „baby” spanac sunt delicioase în salată.

  2. mastarshef 17/02/2013 at 15:18 #

    margarina? somon cu telemea? yuck. asteptam si o reteta de blinii cu caviar si smantana: „n-am avut blinii, da’ am inmuiat niste franzela veche in lapte si am bagat-o 1 minut la microunde. in loc de smantana am zis ca merge si sana. auzisem ca sunt bune alaturi si caperele, n-aveam, da’ am turnat un strop de otzet peste niste mazare si m-am gandit ca tot aia e.”

    • Dollo 17/02/2013 at 19:46 #

      Ehe, habar n-ai tu, masterșefule, câte rețete a făcut mama după ochi, privind la TV5 ani de zile fără să știe franceză. Și le brodea, parol! Dar în principiu ai dreptate.

  3. ioana 17/02/2013 at 21:02 #

    Nu toate substitutele sunt catastrofale 🙂 In loc de capere, muguri de condurasi sau coltunasi, depinde sub ce denumire populara ii stiti – at any rate, nasturtium – murati in otet. Caperele saracului, deh 🙂 Anul asta o sa fac un borcanel, ca e plina gradina. http://www.gardenbetty.com/2013/01/poor-mans-capers-pickled-nasturtium-pods/

    Daaa, baby spinach rulz. Il gasesti in supermarketuri sub denumirea tembela de „baby spanac” 😀

    • Dollo 17/02/2013 at 23:39 #

      ce plin de bunătăți e blogul fetei ăsteia „murdare” 🙂

  4. ioana 17/02/2013 at 21:05 #

    Ma rog, nu mugurii, ci capsulele alea de condurasi. E mai clar in poze 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Construcția unei case în România, când nu ai bani, dar ai pretenții (I)

trasare

Arhitectul și proiectul – România geme de Gaudi nedescoperiți; 12 arhitecți în doi ani și al 13-lea care ne-a pus capac; Care e treaba cu proiectul casei – diferența dintre DTAC și PTh

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.