Un taxi for a stupid american. La Otopeni

Ministerul transporturilor a rezolvat problema taxiurilor de la aeroport, după moartea japonezei. Îi obligă pe toți turiștii să știe românește ca să-și poată suna un taxi normal din oraș.

I eri am avut  niște oaspeți străini de țară, cu care am petrecut toată ziua, pentru că erau pentru prima dată la București și fuseseră speriați încă de la aeroport de un taximetrist care le-a spus să nu cumva să meargă singuri prin oraș, că e periculos. Am încheiat seara la Caru cu bere, unde ne-am împrietenit cu o americancă din Boston, și ea venită pentru prima dată în România.

Ginny – Virginia pe numele ei întreg primit de la părinții cu rădăcini norvegiene – stătea singură la o masă alăturată, și tocmai comandase ceva ce nu avea în veci cum să mănânce singură: ciolan de porc cu varză, hrean și mămăligă. Era felul de mâncare pe care i-l recomandaseră elevii ei români, cărora le predă toată săptămâna ceva tehnologie, că de aia a trimis-o pe meleagurile astea firma americană la care lucrează. „N-o să îndrăznești să mănânci ciolan cu varză!”, i-ar fi spus unul dintre elevi, așa că Ginny i-a cerut chelnerului s-o fotografieze cu ciolanul, ca să-i arate tipului a doua zi că a și îndrăznit și l-a și dovedit.

Am invitat-o la masa noastră, unde comandasem mici cu bere, așa că a avut ocazia să deguste și o bucată dintr-un „small” cu muștar. Din vorbă în vorbă am ajuns la aceeași marotă cu care taximetriștii ne inoculează turiștii: să stea cu grijă că cineva îi va prăda negreșit. Umblată prin mai multe părți ale lumii, Ginny mi-a povestit că n-a pățit-o decât în Grecia, anul trecut, când niște șmecheri i-au stropit rucsacul și haina cu muștar, pentru ca apoi să se facă că o ajută să se curețe și să-i fure geanta cu banii și actele. Geanta în care avea tot, „how stupind of me!”, zice Ginny, care de atunci a învățat să nu-și mai țină la un loc cardurile, banii, actele, iar o copie a pașaportului să fie mereu în alt bagaj decât cel de mână.

La fel de „stupid” s-a considerat Ginny și la noi la Otopeni, când a încercat să cheme un taxi care s-o aducă la hotel. De când cu japoneza ucisă, singura rezolvare pe care ministerul a găsit-o pentru istorica mizerie a taxiurilor țepare de lux din aeroport a fost să afișeze o lungă listă cu numere de telefon ale companiilor din oraș, pe care orice client le poate apela gratuit de la telefonul aeroportului. Lângă telefon există un angajat al aeroportului care-i dă apoi clientului un bon cu numărul taxiului și-l trimite pe peron să-l aștepte. Dar fiecare trebuie să-și sune singur taxi-ul.

Ginny nu știa de moda asta. La ea la Boston mașinile așteaptă la rând la ieșirea din aeroport, și fiecare o ia pe care dorește. No big deal. La noi e taman invers. Oamenii stau la rând și așteaptă să vină mașinile să-i ia. Ginny a făcut și ea ce a văzut că face toată lumea. S-a așezat la coadă la sunat un taxi. Când a ajuns în fața listei a sunat firește, la prima companie de acolo. I-a răspuns vocea operatoarei care i-a închis când a auzit că-i vorbește în engleză. Ginny l-a întrebat pe omul cu bonurile dacă o poate ajuta. El i-ar fi indicat, prin semne, telefonul, așa că a sunat la a doua companie de pe listă. Nici operatoarea asta nu știe engleza, așa că iar i s-a închis.

Cum ospitalitatea românească se dovedea limitată, iar răbdarea oamenilor de la coadă la fel, Ginny a fost îndepărtată de la telefon după al treilea apel ratat. Pe principiul sănătos, autohton: să dea fiecare câte trei telefoane maxim, ca să ajungă la toată lumea. Tipul cu bonurile a trimis-o prin aceleași gesturi universale manuale către peronul unde stau taximetriștii țepari. Să-i ia pe ăia dacă nu e în stare să sune la unul normal, păi nu?! S-a dus acolo unde i s-a părut dubioasă treaba, așa că s-a întors la coada pentru telefon. Adică how stupid să fie și americanul să nu-și dea seama că e ceva în neregulă cu taxiurile alea care așteaptă și nu le ia nimeni, în timp ce toți ceilalți clienți stau la coadă la un telefon ca să cheme altele, ha?

De data asta a fost mai atentă la ce fac ceilalți călători înaintea ei, și când a ajuns la telefon a sunat la una dintre companiile din mijlocul listei. „D area, instead of A area”, cum zice Ginny, adică o firmă de la litera D. Operatoarea nu i-a mai închis telefonul în nas, așa că ea i-a înmânat apoi telefonul tipului cu bonurile, care i-a notat numărul mașinii pe bon și a trimis-o să aștepte.

Toți călătorii care fuseseră în spatele ei la coadă au plecat înainte ei, pentru că toți avuseseră noroc de taxi-uri de serie A, care au venit rapid sau poate erau deja în zonă. Ea a stat cu bonul ăla 15 minute pe peronul aeroportului, până când în sfârșit i-a venit taxi-ul ei de serie D.

„How stupid of me!”, a încheiat Ginny și aventura românească, zâmbind. De data asta a fost ironică, pentru că în realitate oricine își poate da seama cât de proști suntem noi, că nu suntem în stare să facem un lucru cât se poate de simplu, ci preferăm să-l complicăm mai mult sub pretextul că de fapt îl rezolvăm. Nu zic că nu e bine că aeroportul a pus la dispoziția călătorilor un telefon de la care să poată suna orice companie de taxi, dar pare că nu i-a trecut nimănui prin cap că la lista aia se poate uita și un turist care nu vorbește limba operatoarelor de taxi din România.

Plus că domnul ăla pus acolo să împartă bonuri, mie una din povestea lui Ginny mi-a părut mai degrabă pus să-i vâneze pe fraierii care nu știu românește, și să-i trimită pe bancheta din spate a taximetriștilor scumpi. Care, normal, acum că și-au pierdut monopolul, vânează lipsurile soluției ministeriale. Că nu pot să cred că angajatul aeroportului ar fi mână în mână cu taximetriștii 😉

Welcome to Romania!

Etichete: , , , , ,

16 comentarii la “Un taxi for a stupid american. La Otopeni” Subscribe

  1. dojo 14/02/2013 at 17:10 #

    Dollo, pai cine spune ca ne trebuie turisti? Sunt stresanti, vor calitate, auzi tu, au si pretentii sa ajunga civilizat in oras.

    Deci idei din alea de genul: tren sau metrou care pleaca din terminal, busuri oficiale, express-uri, birouri de informatii, toate serviciile servind aeroportul ‘round the clock’ is chestii imperialiste. N-avem noi nevoie de asa ceva.

    Si te miri ca pana si romanii incep sa prefere alte destinatii decat cele de la noi. Degeaba ne cantam in struna ca avem asa tara minunata, cand la fata locului dai mereu de smenari si de cretini.

    • Tasepenet 15/02/2013 at 09:56 #

      Corect! Mama lor de turisti care vine ei la noi sa se traga in poze cu maidanezu’ si cu Casa Poporului! La muarte! Daca vrea turistu sa ajunga in buricu’ targului, sa mearga, frate, pe jos, ca oricum toata lumea stie ca americanii e obeji!
      Pastele mamii lor, sa nu stie romana!
      Si, pe de alta parte, romanii nu se duc in alte tari pentru frumusetea locurilor, ci ca scape de alti romani!

  2. Vlad 14/02/2013 at 17:42 #

    Hmmm…dislike.

    1. Telefoanele pt. sunat firme de taxi exista si pe JFK. Si-n Seattle. M-as mira sa nu existe in Boston.

    2. Un pic fortata argumentatia, dar si tu daca aterizezi in Boston si suni la taxi si-i vorbesti in romana, iti va inchide in nas. (sau franceza, germana, etc.), Nu cred ca e „prevazut in Constitutie” ca toti cetatenii romani sa stie limba engleza.

    3. In Londra in aeroporturi, exista doar taxiurile tip „black cab”, care, desi au licenta si sunt perfect in regula, pot fi asemanate cu teparii de la noi. Daca iti aranjezi pick-up din aeroport cu alte firme de taxi, platesti la 50% din pret.

    4. Daca Ginny ar fi avut mai mult de 2 neuroni, s-ar fi descurcat si cu autobuzul / trenul express.

    Sunt multe inca de rezolvat in Romania, dar am calatorit destul de mult in ultimii 4 ani de zile si pot spune ca lucrurile s-au imbunatatit considerabil pe Otopeni.

    • Dollo 14/02/2013 at 18:23 #

      yeah, go home yankee, damn you! 😀

    • Tasepenet 15/02/2013 at 09:51 #

      Vlad, uite care-i treaba: romana nu e chiar ceea ce s-ar putea numi o limba de circulatie internationala (asa ca e firesc sa ti se tranteasca telefonul in nas daca incerci sa chemi un taxi in romana in State), dar, pe de alta parte, engleza e lingua franca a momentului. Cred ca Dolo are dreptate la faza cu absurdul situatiei cand turistul suna la taximetristi si aia nu stiu engleza – pana la urma, turistul nu le face un expozeu asupra incalzirii planetare sau mecanicii cuantice in engleza de BBC, ci le cere un taxi. Ce mama dracului, fetele de la dispecerat chiar n-au intrat niciodata pe net (plin 80% de materiale in engleza) ca sa prinda macar atata limba straina cat sa inteleaga „Ai uant a teacsi eat di earport. Mai neim iz Vasile end ai dont uant tu bi robd bai da tepari”?
      Pe de alta parte, trenul ala e o gluma. Ajungi in Gara de Nord si o iei de la capat cu taximetristii tepari. Si nu e chiar atat de expres, cum nu e expres nici autobuzul ala dedicat care opreste in toate statiile din Otopeni.

      • Dollo 15/02/2013 at 09:54 #

        Păi trenul parcă fusese scos din motive de nerentabilitate, nu? A mai rămas doar autobuzul expres, care te duce doar până în centru.

        • Tasepenet 15/02/2013 at 10:10 #

          Autobuzul expres e la misto. Caz real: Madrid, autobuz expres aeroport – gara Atocha, 2 euro de cap de vita furajata, spatii/rafturi pentru bagaje, 4 sau 5 statii in aia 10-15 kilometri. Bucuresti, autobuz expres aeroport – Piata Unirii, tot cam 2 euro (cred, ca n-am mai mers de mult cu expresul, iar site-ul RATB merge ca un cur) – ce-i drept, pentru 2 calatorii, 14 sau 15 statii (ca si otopeanul trebuie a ajunge in centru) in aia 20 de kilometri. Fara spatii pentru bagaje.
          Traseu Madrid – cam 20-30 de minute.
          Traseu Bucuresti – cam peste o ora.

          • Arthur 15/02/2013 at 14:08 #

            La autobuz sunt mici probleme cu biletele. Automatul din aeroport nu da bilete/carduri ci doar reincarca carduri RATB. Casa de bilete cred ca e deschisa nonstop acum, nu stiu cum se descurca acolo cu engleza, Si ar mai fi aparatul de taxat din autobuz care nu prea merge, am vazut ca totusi e un taxator care ii ajuta pe unii din cei care au probleme.

          • ady 15/02/2013 at 20:25 #

            e unul care merge la unirii si unul care merge la gara de nord.
            dar cea mai haioasa chestie (pe langa cele insirate) este (sau era ultima oara cand am calatorit cu aceasta minunatie, prin 2009) este ca trec mai intai pe la „sosiri” unde incarca claie peste gramada calatorii si ale lor bagaje (nu am pretentii prea mari, dar am adorat spatiile pt bagaje din autobuzele expres din barcelona) si apoi trec pe la „plecari”, unde ii descarca pe calatorii care vin din oras si vor sa plece cu avionu’. sa vedeti acolo probe olimpice la „sarituri peste bagaje” cu alte bagaje in brate. asta chiar mi s-a parut de toata jena.

        • Vlad 15/02/2013 at 17:29 #

          @Dollo: „Doar pana in centru”?
          Pai asta e scopul autobuzului care face legatura cu aeroportul, ca doar n-o sa te duca pana la scara blocului 😛 .

          @Tasepenet: Dupa niste statistici oficiale, ai o probabilitate mai mare sa ceri un taxi in mandarina si sa primesti un raspuns corect.
          Fetele de la dispecerat nu cred c-au terminat liceul, sincer sa fiu. Da, comparatia cu limba romana a fost fortata, de-aia zisesem sa incerci sa ceri un taxi in SUA in franceza, germana, mandarina sau hindi sa vedem ce reactii trezesti.

          Nu-s pe principiul „mama lor de americani”, dar, sincer, dintre toate natiile intalnite, ei sunt cel mai putin descurcareti atunci cand ii scoti din habitatul lor natural.

          • Tasepenet 16/02/2013 at 10:30 #

            Pai da, da’ dupa parerea lor, habitatul lor natural ar trebui sa fie lumea intreaga. Ca sa fiu rasisto-sovin pana la capat, cred ca americanii nu merg in safari-uri pentru ca nu exista KFC in savana.
            Ah, ce bine ma simt acum, ca m-am mai racorit nitel pe partea de mandrie nationala!…

  3. old 45 16/02/2013 at 12:59 #

    …las’ să-nveţe şi străinii româneşte, nu numai românii ungureşte… 😀

  4. Gogu 16/02/2013 at 23:36 #

    O sa fac ca-n bancul cu rabinu’:
    Si tu ai dreptate, si tu ai dreptate. Amandoi aveti dreptate.

    E normal ca Ginny sa se descurce. Si eu cand am fost prin colturile lumii m-am descurcat. Mai pe engleza, mai pe franceza, mai ceva nemteasca, mai 2 vorbe in italiana sau o expresie in rusa sau daca nu gimnastica universala a semnelor. Cand plec pe undeva am grija sa am printata adresa hotelului unde trebuie sa ajung si eventual o harta cu ce autobuze/tramvaie/metrouri sa iau, Chestia asta tine mai degraba de un bun-simt care sa ma protejeze pe mine si sa imi asigure un minim confort psihic. Mi se pare normal ca orice om cu o bruma de rationament sa incerce sa isi planifice in vreun fel calatoria de la aeroport pana la hotel si nu sa se lase in valtoarea evenimentelor. Mi se pare normal ca daca Ginny considera ca nu se poate descurca sa isi aranjeze cu cineva (un ghid/studentii ei) sa o astepte si sa ii explice cum stau lucrurile. In plus, daca chiar nu se descurca cu telefonul pentru taxi, putea sa roage pe cineva sa o indrume/sa-i cheme un taxi. Pot sa zic cu 100% certitudine ca oamenii care cara bagaje nu sunt tepari si cred ca nu putini i-ar face o favoare unei domnite „in distress”.

    Pe de alta parte si tu, Dollo, ai dreptate. N-ar fi chiar asa un cap de tara ca in loc de „paznicul telefonului” sa fie o persoana cunoscatoare de 3-4 limbi de circulatie, care sa poata sa comande taxi pentru cei care nu stiu/nu reusesc sa faca asta singuri. Sa fim intelesi aici, asta ar fi o masura care ne-ar face noua bine in primul rand pentru ca ar atenua socul cultural pe de o parte si pe de cealalta parte ar mai diminua incidenta accidentelor neplacute (tepelor).
    In plus, cred ca ar fi o idee buna ca la ghiseul unde se comanda taxiurile pe aeroport sa fie o harta in culori a Bucurestiului iar alaturi sa fie scrise niste tarife maximale sau chiar operatorul sa ii poata comunica solicitantului un pret maxim pe care taximetristul l-ar percepe.

  5. m. 19/02/2013 at 12:32 #

    Imi pare rau sa-ti spun, dar acest articol este scris in necunostiinta de cauza. Am fost in weekend in Bucuresti si am ramas placut impresionat de treaba asta cu taxiurile in aeroport.
    „Domnul” acela nu este pus acolo sa imparta bonuri, ci pentru altceva. Ideea este urmatoarea: oricine isi poate comanda un taxi la aeroport (de pe telefonul ala gratuit sau de pe cel personal), dar dupa ce ai facut comanda trebuie sa-i spui „domnului” numarul masinii ca sa-i dea voie sa intre in aeroport. Pentru asta se afla „domnul” acolo, sa permita taxiului chemat de tine sa vina sa te ia. Si mi se pare un lucru bun faptul ca permit accesul in aeroport doar masinilor care au fost chemate acolo.
    In foarte multe aeroporturi din lume taxiurile stau cuminti si asteapta in aeroport, dar ma tem ca asta n-o sa functioneze niciodata in Romania. Daca ar fi permis accesul tuturor, atunci primii care ar veni ar fi teparii, iar taximetristii de buna credinta n-ar mai avea loc de ei. Per total, mi se pare o solutie buna pentru Otopeni, chiar functioneaza.
    Iar faptul ca tanti de la dispecerat nu vorbeste engleza, ma tem ca nu i se poate reprosa. Si eu am fost pus in situatii in care am explicat prin gesturi ca vreau sa ajung intr-un anume loc, se-ntampla destul de frecvent chiar si in Europa (mai putin Belgia si tarile nordice).

    • Catalin Bold 22/02/2013 at 23:09 #

      auzi”m” poate ca ti-e rusine cu numele tau daca tot nenea ala e pus sa lase doar masinile care sunt chemate poti sa ne spui si noua ce rahat fac taxiurile tepare acolo?aia cum intra?si da e destu de normal sa se stie la dispecerat un pic de engleza nu de alta dar nu mai traim in comunism in schimb toata lumea are iphone , tablet si toate draciile , toti romanii se pricep la orice romanii sunt doctori, ingineri ,economisti, politicieni dar ne e greu sa stim un pic de engleza intr-un dispecerat taxi . in aprilie voi face prima mea vizita in romania dupa 7 ani .cred ca o sa ma distrez foarte mult .

Trackbacks/Pingbacks

  1. O scurtă plimbare prin Zürich | Dojo Blog - 09/03/2013

    […] Spre deosebire de haosul și de nesimțirea românească, acolo treburile erau bine organizate, iar dama de la Info chioșc ne-a spus tot ce trebuia să știm. Am aflat de acolo cum să ajungem în „orașul vechi”, ce mijloc de transport e mai ieftin (vorba vine ieftin, că au niște prețuri de înțepenești), de unde să luăm respectivul mijloc de transport, unde să ne lăsăm bagajele de mână (nu simțeam nevoia să car rucsacul cu laptop 4 ore prin oraș) etc. Am primit de acolo pliante care să ne ajute în mica noastră incursiune și chiar biletele de tren le-am putut cumpăra de la ea. […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

Biblioteca națională s-a deschis, dar nu funcționează

Biblioteca Națională Samsung

Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii