De ce ți se cere cazierul la angajare?

și de ce nu există și un cazier pentru patronii care nu-și plătesc angajații?

C redeam că e o relicvă a perioadei când tovarășul de la cadre era Dumnezeu pe pământul instituției, deși te întrebi și în cazul ăla de ce-i trebuia securistului care se ocupa de dosarul fiecărui angajat cazierul tău? Că doar ei ar fi trebuit să aibă acces la informații pe care nici măcar tu nu le știi despre tine.

Totuși mi s-a cerut cazierul și la firme private, chiar și la 20 de ani de atunci. Bine, la două din firmele pentru care am lucrat eu, la personal lucrau niște domni foști militari de carieră, care își completau pensiile „mizere” îngroșând cu hârtii inutile dosarele de angajare ale oamenilor. Și te priveau apriori ca pe un potențial infractor venit să înșele cumva încrederea patronului care dădea la mulți o pâine albă, din generozitatea lui fără seamăn.  Am mers la poliție, am plătit taxa de timbru, am așteptat termenul legal ca să-mi fie verificat numele și CNP-ul „în sistem” și am prezentat cuminte dovada bunelor mele intenții în fața angajatorului. Ce să-i faci, trăim într-o lume în care cuvântul dat și numele nu mai contează. Importantă e ștampila de pe cazierul curat.

Mă întreb dacă firmele care-ți cer cazierul la angajare cunosc conceptul de reintegrare socială a foștilor deținuți? Și dacă văd că ai fost condamnat, chiar dacă ți-ai ispășit pedeapsa, te mai angajează? Și dacă nu, atunci cum se presupune că n-o să ajungi înapoi la pușcărie?  Dar asta e altă discuție. În cazul meu s-a dovedit după numai câteva luni că acela care ar fi trebuit să-mi prezinte cazierul ar fi fost patronul. Nu dădea salariile cu lunile. Deci era un hoț care fura și de la mine și de la stat – că nu plătea nici asigurările. Cam cum se întâmplă acum în multe alte „instituții de presă”.

Citeam adineauri pe Pagina de media că Marius Tucă le-ar fi zis ziariștilor de la Jurnalul – unde nu s-au dat salariile din decembrie – că cine nu mai vrea să muncească fără bani e liber să plece. Eu am plecat de la ultimul patron care nu mi-a dat banii – deși după termenele de judecată fixate de justiția din România vor trece ani până îmi voi recăpăta drepturile – dar asta nu înseamnă că îmi e mai bine. Tot pe datorie am ajuns să lucrez. Am de primit bani de anul trecut, și de luna trecută. Și voi continua să lucrez pe datorie, că altă șansă nu am să merg mai departe.

Și nu e vorba numai de presă. În situația asta sunt multe firme din România. Ba chiar ONG-uri care au făcut imprudența să acceadă la fonduri europene. Ți se cer dosare groase cât biblia ca să capeți o finanțare europeană, apoi niciuna din hârtiile alea de bună credință pe care le aduci în sprijinul tău nu te ajută să-ți recuperezi banii pe munca prestată. Deci, de ce ni se mai cere cazierul la angajare, de ce nu există și un cazier pentru patronii care nu-și plătesc angajații?

Etichete: , , , ,

25 comentarii la “De ce ți se cere cazierul la angajare?” Subscribe

  1. Luminitza 29/03/2013 at 11:15 #

    Marcu lasa ca esti tu si pt mine. 😉

  2. luci 13/07/2018 at 09:09 #

    adevarat…numai hotii astia de patroni sunt favorizati…Tara de hoti..

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Dacă Traian ar fi vrut să cucerească Dacia în 2013…

turnulete

… l-ar fi oprit jandarmii să urce la cetatea Sarmizegetusa Regia, pe motiv că e închisă între decembrie și februarie, și astfel geneza poporului român ar fi așteptat primăvara

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.