Mărțișorul primarilor pentru bucureșteni: un talcioc jegos

În timp ce Oprescu a făcut un regulament constipat pentru Centrul istoric, primăriile au dat autorizații de vândut mărțișoare și între liniile de metrou

Am aflat recent că Biserica Ortodoxă Română „nu recomandă purtarea mărţişorului, dar tolerează această tradiţie, având în vedere amploarea fenomenului şi atitudinea inofensivă a manifestării.” Biserica nu susține practica asta pentru că nu e lăsată de Dumnezeu, „mărțișorul este un simbol specific credințelor populare necreștine” (sursa).

Eu n-aș mai tolera-o – practica asta inofensivă zic – privind de câteva zile la halul în care a ajuns orașul. Nu că aș fi de acord cu părerea bisericii (pentru că așa cum spunea deunăzi o prietenă, când a auzit asta, biserica ar fi de întrebat dacă susține administrarea de medicamente, și de ce? sau transplantul de organe, că parcă nici ăla nu e lăsat de Dumnezeu), dar mă aduc la exasperare perioadele astea mărțișoristice și modul în care transformă ele orașul într-un talcioc uriaș și jegos.

La Unirea nu mai ai loc să faci un pas fără să calci pe o zambilă, lalea, narcisă, șnur, coșar, țestoasă, elefant, buburuză, trifoi, iar coșar, flori, flori, muuulte flori și bijuterii, tarabe, coșuri, mese, panouri, copertine. Ieșirile de metrou sunt blocate în ambele părți. Parcă erau niște reguli cu amplasarea de tonete la o distanță rezonabilă în caz de incendiu, cataclism, accident, Doamne ferește. Iar treaba asta se repetă în fiecare colț de trotuar, piață sau parc.

Și în spatele șirului de tarabe – jegul. De câte mărțișoare are nevoie populația României ca să se justifice bătaia asta de joc? Bine că Oprescu a știu să facă un regulament constipat pentru Centrul istoric, în timp ce primăriile de sector au dat autorizații de vândut mărțișoare și între liniile de tramvai și pe gura de aerisire de la McDonalds. E evident că totul pute a „hai să le luăm banii la fraierii care cred că vor da lovitura vânzând mărțișoare, cu prețul sacrificării brumei de aspect a orașului”.

Așadar, nația 80% ortodoxă face ce face popa – adică comerț – nu ce zice el 😉 Și haosul e departe de finalizare. Vine 8 Martie! Strângeți din dinți și strecurați-vă prin oraș spre treburile voastre.

 

Etichete: , , ,

One Response la “Mărțișorul primarilor pentru bucureșteni: un talcioc jegos” Subscribe

  1. ady 05/03/2013 at 19:19 #

    pe 1 martie, era unu cu flori pe peron la pipera. 🙂 ce sa ma zic de aia de la iesire, ca era sa ma impiedic de alta lada cu flori, asezata fix in drumul oricarui muritor care iese de la metrou.
    ps. n-am comentat eu la articolul anterior. 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

O masă cinstită la cea mai umană închisoare din lume

curte

Halden este cea mai nouă închisoare din Norvegia, a costat 250 de milioane de dolari și le oferă deținuților condiții de viață ca în libertate

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.